29,920 matches
-
sînt aceia care rîd, nitam-nisam, la filme mai dificile, le huiduie copios cînd se aprind luminile sau, dimpotrivă, fluiera admirativ la pelicule suspecte - incluse-n program pentru a flata galeria... Dar îi vezi, totodată, cum își iau, conștiincioși, notițe la finele proiecțiilor, cum compară orare, verifică biletele rămase fac cozi! Și atunci lași capul jos - căci, evident, orice comparație cu "CineMAiubit" -ul de la noi e inutilă... Față de Clermont ^98, ediția ^99 n-a fost una grozavă. N-au fost evenimente - chiț
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de nouă convenție - s-
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
bid.). Factorul ămediuă adică ăidentitatea Barcelonei că nucleu urbană decurge, nici mai mult nici mai puțin decât din uimirea localnicilor la vederea elefanților lui Hanibal: aIa te uita ce colți au, ce urechi, ce trompa și ce bota (ibid.). În fine, în chip de ămomentă ni se dau o serie de jaloane temporale, dar care sunt fie anterioare, fie posterioare sosirii lui Onofre Bouvila la Barcelona. Rămâne tonul specific al naratorului, insă rolul acestuia este acum de a neutraliză ăconventia verosimilitudiniiă
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
în curgerea lui la un moment dat prin absența, absența vederii celor doi legați biologic pe viață, de nedespărțit... Acești doi, așadar, sînt siliți, cînd lumea îi reda unul altuia, să accelereze trăirea lor, trecutul lor, absența, ca să intre în fine în timpul normal, viu, curgător... Eroina a văzut cum s-au nascut cei doi. A asistat la vîrsta de patru ani la venirea pe lume a gemenilor. I-a văzut în patul rustic larg, încăpător, cu tăblii pictate. Un pat țărănesc
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
prea pregnant: comédiile lui Ionescu, Dealul Spirii, biserica Antim, Stabilimentul... Astăzi e cu totul altceva: (credem că) am luat distanță. În concluzie, literatura că "felie de viață" e un mit. Vorba lui Gîde: indiferent cum am tăia-o. Sau în fine, la rigoare, aș putea s-o și accept, cu condiția ca măcar "sosul" să fie asezonat ficțional. Ceea ce nu totdeauna se întîmplă. Q.e.d.
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
piperul pierzaniei mai dulce decît zahărul evangheliilor, Hell for Leather devine lesne " Tot ce-ați vrut să știți despre la beauté du Diable, dar v-a fost teamă să-ntrebati!"... Un filmuleț de juma^ de oră, cu efecte devastatoare. În fine, pentru că tabloul să fie complet, filmul desemnat de onorabilul juriu elvețian drept "Cel mai bun lung-metraj de ficțiune 1998" a fost F. est un salaud de Marcel Gisler (38 de ani). Un film-bombă. Nu atît subiectul (relația homosexuala dintre un
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că e obiectul nemulțumirii d-lui pomojnicu? Autoarea scrisorii nu de soarta țării
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
rebeliune" legionara) ne atrage atenția asupra permanentei violenței în societatea românească. De la riturile barbare ale dacilor - sau ceea ce ni se pare că știm despre daci -, trecând prin cruzimea medievală, prin ticăloșia ce combină asasinatul cu trădarea din perioada premoderna, în fine, violențele absolut șocante din epoca modernă și contemporană, într-o vreme în care lumea civilizată le-a trecut demult în uitare, bestialități ce au colorat în negru istoria României și în 1907, și în timpul primului Război Mondial, și în anii
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
într-o vreme în care lumea civilizată le-a trecut demult în uitare, bestialități ce au colorat în negru istoria României și în 1907, și în timpul primului Război Mondial, și în anii treizeci-patruzeci - asasinatele legionare, apoi represiunea lui Antonescu -, în fine, lungul gulag comunist (combinație de asasinat pe fata cu exterminarea lentă, sadica, din închisori, cu iradierile orchestrate de Securitate - Mihai Botez, celebrul disident, a murit cu convingerea că agenții Securității l-au supus iradierilor, în lungile ore de așteptare în
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a ceea ce le fusese dat să vadă acolo. Ar fi fost prin urmare alții. Cu totul alții. De nerecunoscut. Încarcați de idei sau de amintiri că de niște daruri nemai pomenit înde lung că utate pînă să le fie în fine lor oferite. S i neapărat, - drăguții de ei, - de cei plecați de atîta și atîta vreme, ar fi umblat printre noi, cei ce ii așteptaserăm atîta: ar fi umblat triști, drăguții de ei, triști de ce aflaseră ei și mai ales
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti și condamnările lui Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI", ci un nou stăpân. Lămuriți, în fine, ca iliescienii au cam pierdut partida și că ieșirile lor lamentabile la rampă arată că nu mai au nici un viitor, slujbașii din justiție au basculat, cu arme și bagaje, în tabăra lui Emil Constantinescu. Aproape că aș salută această decizie
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
lui Iliescu, si a lui Constantinescu, s-a decupat doar felia cea mai colorată - care nu e neapărat și cea mai "gustoasă"! Și iată că, până la urmă, trebuie să ne declaram mulțumiți că s-a făcut măcar atât. Că, în fine, cativa infractori și-au luat locurile binemeritate în spatele gratiilor. Chiar dacă se operează în continuare cu jumătăți de măsură, măcar suntem siguri că au fost condamnați niște vinovați, iar eroarea juridică ține doar de proasta distribuire a pedepselor pe cap de
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
evoluția unei Indii hinduiste și islamice peste cea creștină și mozaica ("India islamică zace că un palimpsest peste fața Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor, India prezentului independent peste cea a trecutului colonial și, în fine, India realității peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens și T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris de Dos Passos - este
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
odată, că are numeroase locuri ascunse și misterioase, dezvăluite doar arareori. De aceea, perspectiva locuitorilor asupra orașului este întotdeauna limitată, iar contactul trunchiat. Doar printr-o lupta perseverența, contorsionata și dureroasă se câștigă accesul spre interstițiile devoratoare ale metropolei. În fine, în ceea ce privește coordonatele fantastice ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase. Moraes, bunăoară, este, ca
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
din diferite compartimentări ale societății, nu doar din mediul cultural, am tatonat și acest subiect. M-am mirat auzind și murmure de dezaprobare. Încercînd să clatin un mutism prin întrebări iscoditoare, poate nu cu destul tact, mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un aspect deplasat, nenatural, de prisos. Nu mă grăbesc să-i vir în aceeași oală pe toți cei care fac alergie la înflăcărările poetei. Dacă majoritatea mai sînt marcați, evident
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-și găsise în fine alesul în preajma vîrstei de treizeci de ani. În al doilea rînd, ne avînd alt dar pe care să i-l fac, în cinstea evenimentului, îi recitasem teatral Albatrosul pe care il știam pe dinafara din anii liceului: Souvent, pour s
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
ficțiunii, personaje care au scris (și rescris, în maniera orwelliană) istoria României postbelice. În ultimele pagini ale cărții, într-o discuție imaginara cu "Criticul" (instanță critică și autocritica la care autorul se raportează permanent, românul fiind "pus în abis" la finele fiecărui capitol) îl întreabă, pe un ton inchizitorial: ăCrezi că dacă scrii așa o să fii absolvit? E drept că ai avut și înainte gură sloboda, dar mulți au avut voie s-o aibă ca să provoace pe alții. Nu, dom^ Titus
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
imprima aerului din preajma clopotniței imense o vibrație sacră ori importantă,... - ca și cum Evenimentul, în sine, moartea veneratului tătuc scund al popoarelor, ar fi cerut un altfel de timp pentru ca sunetul clopotului catolic, bătrîn, bun mijlocitor, să se producă, să răzbată în fine bătaia grea, imensă de bronz menită să se audă pînă în Paradis, alții susțineau că în Iad, luîndu-se cunoștință pe-acolo de ea și de pămîntenii tînguind dispariția epocală; ... - cert e că totul dură peste orice așteptări;... dangătul, cel dintîi
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
păsările sosiseră cu toatele chiar pe 4, 5, 6, 10 martie 1954 călăuzite ca de un orologiu planetar al existenței și biologiei, ceea ce le îngăduise să fie de față la Marele Ceremonial, ca toate celelalte viețuitoare, în cap cu oamenii. În fine, după lunga șovăială, lăsînd să se audă doar hîțîitul frînghiilor clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și ironică, precum "Mătușa Crăciun", apoi cea a nuvelei elaborate, cu evoluție spectaculoasă și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul Menuet", și, în fine, povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le face imprevizibile pînă la
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
cu accent de Caracal cu care l-au prevăzut profesorii de la Băneasa, fericit să se piardă an mulțime și ănghitind cu noduri, la coktailuri, sandvișuri printr-un ungher mai ăntunecat, mulțumind Cerului că nimeni nu-l ăntreabă nimic, fericit, ăn fine, ca a mai scăpat o dată, si relaxăndu-se abia la ăntoarcere, ăn avion, cănd bărbăția i-a revenit și o terorizează pe stewardeza blondă cerându-i necontenit whisky-uri. Dacă pentru hoțiile intrate an cotidian n-au plătit și nu vor
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
a fost să-i ămpărtăsească, ăntr-o conversație particulară, cuiva, și fără încriminări, nemulțumirea. Pe poziție contrară, G. Călinescu - după ce ia cunoștință de scrisoarea lui Vianu (Rosetti i-o pusese la dispoziție) - menționa la 2 aprilie 1935 aceluiași Rosetti că la finele volumului V din "Opera lui Eminescu" va da o mică postfața "unde voi explica de ce nu dau bibliografie". Ca să adauge, răutăcios, confirmăndu-l pe Vianu an reproșul acestuia: "Doar n-o să citez pe Vianu" (Cf. vol. 14, p. 545). Mai ăntins
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
semnificativă inclusiv prin faptul că servea la a evita deopotrivă termenii marcați domn și tovarăș; apoi uzul curent, global, din aceeași perioadă - "în vaste manifestații populare, la care au participat milioane de cetățeni ai României" ("Steaua", 1, 1982, 2); în fine, folosirea lui de către Ceaușescu însuși, de la formulele de adresare din discursurile publice - "Stimați cetățeni" - pînă la sintagma repetată obsesiv la judecarea să din decembrie 1989 - "ca simplu cetățean". În limbajul presei de azi, "simplul cetățean" este în genere opus celor
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
cine nu l-a admirat pe George Constantin? - se pot bucura, dintr-odată, de o casetă video cu "un film dedicat memoriei lui George Constantin", de o casetă audio și de un CD cu vocea lui George Constantin, si, în fine, de o carte, de Florica Ichim, despre George Constantin. "Regele George Constantin, asa-l numeam eu în articolul pe care l-am scris în carte", zice Lucian Pintilie, în film... De cîțiva ani, regele George Constantin a plecat. "Locul lui
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]