1,160 matches
-
noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să fie noaptea neagră! așa îmi place mie, Căci noapte și în mine etern a existat; Să plane noaptea-asupră-mi, căci cerul cu urgie În noaptea fioroasă pe mine m-a uitat. În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit! Suflați și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Volenti (1856-1910) e un poet cu totul debil. Mai vrednic de amintit este I. Pop-Florentin (1843-1936) pentru nuvelele sale de un romantism negru, delirant. Imaginația fără frâu cu care încearcă să umple golul istoric merită o mențiune. Decebal aduce imagini fioroase și o onomastică inedită dacică: Pelasgion, Bizeniu, Torid, Gilil, Dieg, Eusir, Midon, Terant, Zenor, Alastor, Zimbrura, Dava, Mira, Nivi, Pertanta. Tuhutum e tabloul Ardealului cvasi-fabulos în momentul năvălirii maghiarilor, Zoa-Zuirvan, istorie orientală cu centrul de gravitate în Iran. N. GANE
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Petre Liciu (1871-1912) compunea și el spirituale monoloage. Capitolul XXIII ROMANCIERII LIVIU REBREANU Nuvelistica lui Liviu Rebreanu (1885-1944), fără a da indicații asupra valorii de mai târziu a romancierului, prevestea totuși un observator al proceselor sufletești obscure, aproape bestiale ("răfuieli" fioroase, iubiri crâncene de pungași, blazări burgheze rezolvate în bătăi). Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric. Ca și în Mara lui Slavici, eroii nu sunt indivizi cu viață unică, ci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele literare. Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul morbidului și prezintă demenți sifilitici, alcoolici, sinucigași, copii vițioși, mame perverse, preoți concupiscenți. Titlurile înseși sunt de genul fioros: Sângele, Monstrul, Omul și fiara. Autorul preferă pe adolescenți: "Brrr! am oroare de omul matur". M. Blecher, bolnav adevărat, a refăcut Der Zauberberg al lui Thomas Mann cu observație autentică din viața tuberculoșilor osoși, interesante ca reportaj superior, respingătoare în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1777, la miezul nopții [data morții lui Grigore Ghica Voievod, n.a.], Buga, clopotul cel mare a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din echipa adversă. Echipamentul lui Swag, odată imaculat, a Început să aibă nevoie de curățări serioase. Neînțelegând efectele acțiunilor sale, Swag a continuat să practice aceeași tactică la linia de țintă. Sezonul său s-a terminat prematur din cauza unui atacant fioros Ă nemarcat de coechipierii săi. Monopolizarea succesului În interviul acordat, managerul de top a remarcat că filosofia sa de a conduce era, probabil, neproductivă. Ar fi putut adăuga că era egoistă, arogantă și departe de nevoile și cererile forței de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
marea Învolburată, munții albiți de zăpezi, valea profundă, luna, soarele, cîmpul Înverzit etc. CÎnd se Întîmplă ca În raza de percepție a poetului să intre și lucruri mai modeste, grija lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu, ce observăm? Că printre elementele de referință ale imaginarului poetic se află marea sub forma undelor muginde, munții fumegoși, stîncile vulcănoase, se află ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moștenire Tiranilor din secoli, respins, a mea iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca fiii țării mele, ca cruda tiranie Sub care pleacă fruntea sărmana Românie! Eu te iubesc! o, mare, p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetul să intre În spațiul ocrotitor al căminului și să aștepte „ora potrivită”... Pentru mulți romantici, ieșirea În universul material implică o provocare, o siluire, o luptă cu obiectele rebele, o spargere brutală a zidurilor. Elementele, chiar și cele mai fioroase, pătrund lin În poemul lui Alecsandri sub hainele unei melancolii luminoase. Fantezia străbate fără dificultate cețurile, pustiurile, natura În totalitate i se așterne, docilă, la picioare. Scrisul nu cunoaște, pe scurt, praguri, obstacole, literatura nu iese, la Alecsandri, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucrurile la distanță, privirea le străbate, dar nu le apropie, privirea le integrează doar Într-un cadru de o măreție, de regulă, statică. Bucuroasă, privirea trece, apoi, la alt grup de elemente, altă scenă, alt tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și fizic al eroului romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sumă forfetară pentru o lucrare care fusese și premiată și ale cărei socoteli nu le-am văzut nici până astăzi! Al doilea volum din cariera mea a avut o poveste și mai jalnică. El a fost tipărit de un alt fioros Mecena al lumii noastre editoriale, care-ți dădea numai două degete ale mâinii sale moi și vâscoase, ca o coadă de șarpe, și te privea ca pe un fel de gunoi al acestei omeniri evoluând după ceasornicul inteligenței sale negustorești
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spunem despre balenele desenate de zugravi pe unele dintre firmele care se pot vedea pe străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma urmei, de mirare. Gîndiți-vă numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de leu din Vestul Americii fug nu o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu este ceva deplasat, observă Gabriela Adameșteanu, în 22. Pe cînd la noi... Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari. Cît de bine se potrivesc lucrurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau lucrurile sus, aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceea ce face lectura mai atractivă pentru cititorul amator de evocări nostalgice: Târgul Moșilor, Apele de la Văcărești, Petreceri ale vechiului București, Contrabandele bucureștene, Viața studențească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur”, Primul și singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea și Mărunțelu, Rochia - pantalon la București etc. Savuroasele amintiri ale lui B. se încheie cu moartea regelui Carol I, întâmplată în septembrie 1914, moment considerat că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Trei eroi au jucat un rol important În numeroasele legende răspândite pe arii largi: Ninya, animale mitice Înzestrate cu puteri demiurgice; Tatiya, mica șopârlă care a ridicat dealurile și munții căutându-și bumerangul pe care-l pierduse; Wonambi, uriașul și fiorosul șarpe legendar, care trăiește În peșteri subterane și nu iese la suprafață decât În preajma izvoarelor 271. Legenda despre apariția soarelui, dătătorul de lumină și căldură, este legată de foc. Totul a plecat de la o ceartă ivită Între Dinevan (pasărea emu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o filmăm. După o perioadă de nemișcare, un nou salt pe acoperișul unei magazii alăturate restaurantului, unde micuța reptilă, urmașa contemporană a ferocilor dinozauri din cretacic, se Întinse fericită la soare, ignorându-ne total. Satisfăcuți că neau reușit pozele cu „fioroasele” iguane, ne luăm rămas bun de la familia de australieni, care devenise noii noștri prieteni. Revenim pe strada principală printre cochete buticuri, mici tarabe, magazine cu suveniruri, poșete și Încălțăminte din piele de cangur, tricouri inscripționate cu numele localității, păpuși și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se rețin barza cu gât negru, penaj lucios În alb și negru verzui, trăiește În lagunele cu apă dulce, devenită simbolul nordului tropical, alături de kookaburra cu aripi albastre, una dintre speciile de pescăruși de aici; dintre reptile, șopârla șopârla gulerată, fioroasă la Înfățișare, dar inofensivă, crocodilul de apă sărată cu o lungime de cinci-șase metri, foarte agresiv, vânat excesiv pentru pielea lui, dar și crocodilul de apă dulce mai mic, până la doi metri, bivoli, frecvenți altădată În parc. O altă caracteristică
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]