1,244 matches
-
contul meu fusese golit, de parcă toți ospătarii din lume și-ar fi tras un bacșiș generos. Despre Jeanne din Lyon n-am să vorbesc prea mult; s-a dovedit că, de fapt, o chema Jean, nu era licențiată În pictura flamandă, așa cum pretindea, ci lucra ca bodyguard Într-o librărie. Relația cu misterioasa Amanda, care apărea pe ecran doar În penumbră, am rupt-o rapid, sesizând la un moment dat, În spatele ei, un interior cunoscut și poza Înrămată a vărului meu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Keith Carradine care n-a mai prins niciodată o asemenea partitură) și o de treizeci de ani Încă nedepășită galerie de tablouri. Motivul pentru care poți vedea filmul de foarte multe ori, așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are nu doar un subiect perfect, dar și o imagine debordantă, o uluitoare bogăție de lumini, cadre, unghiuri, fizionomii surprinse În scene picturale. Keitel reușește un memorabil rol de compoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar pupa Lenin văzîndu-i așa de revoluționari. Ei muncesc constant, inutil să le vorbești, să-i creștinezi, mișună În altă dimensiune. Rămîne totuși Întrebarea dacă Dumnezeu este intelectual. Căci din cuvinte sîntem făcuți și În cuvinte ne vom Întoarce. IARNĂ FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colecționar, nu insist, cobor În sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și imagini reale, privim pe ferestre orașul situat la confluența rîurilor Escaut și Lys, ridicat pe canale prin care l-au legat de Marea Nordului, unde acum venise probabil ora fluxului, sînt sumedenie de canale - nervuri prin orașele belgiene -, multe Veneții flamande, pe urmă vizităm Castelul Conților, construit În 1180, mai Întîi subterana unde erau torturați prizonierii Evului Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drumul spre Anvers. După ce trecem printr-un tunel feeric, foarte lung, unde se merge cu viteză pe patru benzi, ajungem. La Grande Place. În centru, statuia din bronz coclit a unui tînăr care azvîrle o mînă. Legenda spune că numele flamand Antwerpen derivă din expresia „aruncarea mîinii”. Luptîndu-se cu uriașul cel rău Antigoon, cavalerul Brabo a reușit În cele din urmă să-l ucidă, i-a tăiat mîna și a aruncat-o În fluviu. Situat În estuarul fluviului Escaut, Anvers este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru Pablo..................................................254 Homer la cinema...........................................................256 În rezervă............258 BÎlciul presei.........262 1..........................263 2..........................275 3..........................292 4..........................308 Eseuri În bandulieră............................ 334 G-text.............................................335 Stejar, extremă urgență..................344 Mioritza Forever (Despre violență)........348 Creierul națiunii.....................................353 Iarna flamandă......................................356 Cartea de noapte.............................374 CÎinele și măgarul ..................................375 Încîlcitele căi ale eutanasiei.....................377 Călărețul sîngeros ...................................379 Șapte zile din viața unui orfan celebru .....381 O viață triunghiulară .................................383 Senilitatea lui Eros ....................................385 Ziua cînd vine orgasmul ............................387 Povestea gelatinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sub titlul "On the Principle of Order in Civilization as Exemplified by Changes of Fashion" (1919) explică emergența, evoluția și declinul unor fenomene sociale. " Dramaturgia clasică franceză, spaniolă sau cea a Greciei antice; literatura americană; arta renascentistă a Italiei; școala flamandă și olandeză de pictură; sculptura greacă și am putea adaugă filozofia -, toate acestea traversează un curs similar: naștere, evoluție, creștere și declin, ca viețile organismelor" (A. Kroeber, 1919, 235). Pornind de la această observație, Alfred Luis Kroeber identifică principiul evoluției fenomenului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de purpură peste uluce". "Leonid Dimov este un pictor căruia i s-au substituit uneltele. El strivește cuvintele și transformă lexicul într-o masă de pastă grea, în râuri bogate de uleiuri, în bizarul somptuos, și un fel de onirism flamand caracterizează visele acestui volum ("Cartea cu vise") pline de fast ca ale unui împărat asiat"1. Vocația plastică o semnalează și Al. Piru; așa au fost posibile cele două cărți spectacol: "Eleusis" (1970) și "Amintiri" (1973). De-altfel Al. Piru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și nefericirea (melancolia, tristețea) au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mișcarea în evoluția personajului. Chiar și în timpul călătoriilor din tinerețe fusese atrasă de peisajele de la sud de Alpi, din Italia, Albania sau Grecia, unde scenele vizuale i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vizuale i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă Yourcenar ar fi romanțat iubirile safice în locul afecțiunii hadrianice, ar fi putut face o breșă în zidul anglo-american de rezistență la originile ei flamande și la refuzul ei de a scrie ceva direct în engleză. Dar și aici, lucrurile iau treptat o altă întorsătură pe măsură ce diverși critici recunosc că a fost desigur o scriitoare lesbiană, numai că una făcută dintr-un alt aluat. Yourcenar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Christine, în anii '20. Interesul pentru Caterina a fost determinat de pasiunea ei pentru epoca ei istorică favorită, lumea de la mijlocul secolului al XVI-lea a ultimului proprietar al castelului, Henri II, și lecturile ei din cărțile despre originile ei flamande aceleași cărți care vor fi introduse în atmosfera istorică a Pietrei filozofale. A petrecut perioada dintre 1960 și 1962 adunând aceste eseuri în volumul pe care Richard Howard îl va traduce pe la mijlocul anilor '80 sub titlul Creierul negru al lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
hoinărește prin multe țări, beneficiind de diverse experiențe umane. Aceștia erau anii Reformei anii 1530 și 1540 -, când catolicii și calviniștii se dușmăneau de moarte, tăindu-și capetele și încercând să zdrobească biserica adversarilor lor în numele sfânt al credinței. Mama flamandă a lui Zenon, Hilzonde, este ea însăși capturată, violată și decapitată. Ciuma din 1549 infectează țara, ucigând locuitorii Renaniei, inclusiv pe sora vitregă a lui Zenon, Martha. Mai departe Zenon îl reîntâlnește pe vărul lui franciscan Henri-Maximilian la o mănăstire
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tapiserie bogată a vieții contradictorii, eroice și aberante, din acel timp. Orgiile interzise ale lui Cyprien sunt rămășițe ale adamiților istorici, hedoniști creștini timpurii care au supraviețuit până în secolul al XVI-lea și despre care citise Yourcenar. Savanții olandezi și flamanzi recuperaseră istoria secretă a adamiților, iar ea citea fluent în aceste limbi. Cîteodată numiți Frații și Surorile Cugetului Liber, ei practicau nuditatea și erau adepții copulației în grup, dansând și preacurvind noaptea la lumina lunii, așa cum relatează Cyprien 76. Acum
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe care o adaptase titlului, Ananke. Aceste volume, ca și timpuriul Alexis, erau făcute să relateze conștientizarea personală în fața realităților trecutului ei. Nu erau niște memorii convenționale, ci combinau genealogia, istoria, biografia unor personaje necunoscute și tradițiile locale din Franța flamandă. Aici a putut demonstra că este o adevărată Crayencour, cu toate că nu avea copii. Cărțile ei munca vieții ei au înscris-o în istorie și au servit validării locului ei la coroana dinastiei Crayencour. Încă din 1974 concepția acestei trilogii autobiografice
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
franceză și ea le citise în timpul adolescenței. Tonul satiric al lui Comenius despre labirintul legăturilor umane care mai târziu a devenit baza pentru filosofia lui utilitaristă asupra educației, au impresionat-o. În ultimă instanță, a văzut propria ei lume ancestrală flamandă, începând cu Renașterea, în acești termeni uimitori descâlcind labirintul secretelor familiale și al personalităților stângace. Trilogia neterminată a lui Yourcenar, produsul ultimelor ei decenii de scris, cuprinde în total 1000 de pagini. Ea înglobează mai mult decât viziunea vieții umane
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și depinde de incidente care pot conduce la un moment dat la preponderența acelui clivaj; poate avea loc și o consolidare a unui clivaj prin intermediul altuia. Acest lucru s-a întâmplat din plin în Belgia în anii '70, când majoritatea flamandă s-a simțit deprivată lingvistic chiar în momentul în care a ajuns să dețină o superioritate economică. În Irlanda de Nord, sentimentul de deprivare economică al minorității catolice a fost asociat cu cel al diferenței religioase. O conștientizare similară s-a observat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu mai e demult o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu salon special de adidași Nike,/ deși, după câțiva ani, vezi bine,/ i-au împietrit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
discursul politic, fondându-ne, în schimb, pe apartenența autorului său pentru a ne crea o impresie rapidă și autonomă în același timp. Psihologul Gert van der Linden a oferit spre vizionare unui număr de 144 de membri ai Partidului Socialist Flamand înregistrarea video a unui discurs cu privire la politica portuară a Belgiei. Discursul era ținut de un responsabil local, care era prezentat fie ca membru al partidului socialist, fie ca membru al opoziției... G. van der Linden a evaluat, prin intermediul chestionarelor, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Este mai curând "soarele hipogeic"24, "lumină visului"25, pe care poetul trebuie să le recupereze, din străfundurile propriei ființe, si sa le potențeze, pentru a da un sens nou experienței prezente. Într-o scrisoare, din 1927, catre prietenul său flamand, Léo Delfoss, Ion Barbu vorbește, despre "aceasta sondare a eului meu cel mai secret"26, despre experiența onirica drept sursă a creațiilor sale poetice din prima perioadă de activitate (1921-1924). Regăsim metaforă din "Veghe", în forme ușor modificate, si in
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]