1,201 matches
-
limbă. 5. REZULTATE Cercetarea a permis formularea unor observații și generalizări lingvistice dintre cele mai diverse. ● De ordin descriptiv. Pentru domeniul morfosintactic, a permis: (a) extragerea de fapte și de tendințe caracteristice limbii actuale; (b) examinarea ponderii diverselor tipare de flexiune în momentul actual de limbă; (c) stabilirea stadiului în care se află concurența diverselor forme și a variantelor literare libere; (d) constatarea extinderii unor forme pronominale, prepoziționale, conjuncționale, adverbiale și a unor tipare de construcție, în unele cazuri, până la clișeizare
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
Caractere morfo-statice Tip masiv, cu cărnuri moi și voluminoase, cu oase mari și groase. Deși de statură scundă și îndesată, este totuși remarcabil prin armonia perfectă a proporțiilor. Atitudinea sa normală este rigidă, țeapănă, milităroasă, adică în extensie, niciodată în flexiune. Antebrațul și brațul, atât în repaus, cât și în hiperextensiune, chiar maximă, fac întotdeauna un ușor unghi obtuz deschis înainte. Coapsa și gamba sunt în rectilinie perfectă. Dinții sunt mici, albi și neregulați, în raporturi anatomice normale: incisivii superiori depășesc
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
adjective calificative sau apreciative. Acest tip de adjective pot fi prezente totuși În sfera criticii literare, textul critic putând fi revendicat, tocmai de aceea, și de stilul beletristic (așa cum e cazul interesant al Istoriei... lui G. Călinescu). 2.3. Nivelul flexiunii verbale - preponderența indicativului, a infinitivului și a condițional-optativului, precum și absența imperativului (prezent totuși În varianta didactică, prin formulări ca: subliniați, să se calculeze, fie, arătați etc.); - folosirea prezumtivului, Întâlnit mai ales În textele istorice sau În cele de evocare: (va
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să țină seama de asemenea idiosincrazii, având obligația să prezinte realitatea literară așa cum a fost aceasta, cu luminile și umbrele ei. 3.3. Precizia Constă În utilizarea unei terminologii de specialitate. Astfel, lingvistul va folosi noțiuni precum afixe, desinență, diateză, flexiune, morfem, În timp ce istoricul va utiliza frecvent cuvinte ca areal, cruciadă, eră, front, independență, ofensivă, ca să nu mai vorbim de alte domenii (medical, geografic etc.). 3.4. Unitatea Se obține prin folosirea terminologiei de specialitate consacrate În domeniul respectiv. Această terminologie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fost studiate de Appert, Cruzon, P. Marie etc. În această categorie sunt incluse următoarele forme clinico-psihiatrice: hidrocefaliile congenitale, indioțiile microcefalice sau sinostozele craniene precoce, disostoza cranio-facială sau maladia Cruzon, acrocefalosindactilia sau maladia Appert. 7) Hipsaritmia Hipsaritmia sau maladia spasmului în flexiune este o oligofrenie severă la care se asociază spasme generalizate în flexiune, scurte unice sau sub formă de accese. Are un traseu bioelectric cerebral (EEG) specific. Am prezentat anterior aspectele psihopatologice ale stărilor de arierație mintală sau oligofreniile. Acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incluse următoarele forme clinico-psihiatrice: hidrocefaliile congenitale, indioțiile microcefalice sau sinostozele craniene precoce, disostoza cranio-facială sau maladia Cruzon, acrocefalosindactilia sau maladia Appert. 7) Hipsaritmia Hipsaritmia sau maladia spasmului în flexiune este o oligofrenie severă la care se asociază spasme generalizate în flexiune, scurte unice sau sub formă de accese. Are un traseu bioelectric cerebral (EEG) specific. Am prezentat anterior aspectele psihopatologice ale stărilor de arierație mintală sau oligofreniile. Acestea nu trebuie considerate boli, în sensul accepțiunilor psihiatrice, ci stări de deficiență psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după unele opinii, stilistic. Dacă însă ținem cont că același element al limbii (un substantiv, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că independența acestor sisteme este relativă, iar nu absolută, fiindcă limba nu reprezintă o sumă a lor, ci un agregat care le conține. Sistemul și norma limbii Analiza conceptelor de "limbă" și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aparține istoriei stilului și literaturii, care, la rîndul ei, reprezintă o ramură a istoriei culturale. Așa cum proceda și Croce, Vossler repudiază metoda de lucru și concluziile neogramaticilor pe care îi identifică cu pozitiviștii. Astfel, arată el, se susține că dispariția flexiunii nominale latinești este o urmare a căderii consoanelor finale și, de aceea, vechea franceză și vechea provensală, care au păstrat pe -s final pînă în secolul al XIV-lea, cunosc pînă atunci distincția între cazul subiect și cazurile oblice. Se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistemului desinențial și a favorizat o serie de modificări la nivel morfologic). Mulți lingviști din prima jumătate a secolului al XIX-lea credeau că, de la faza primitivă și pînă la civilizațiile antice, evoluția limbilor s-a făcut în direcția constituirii flexiunii, iar simplificarea sau reducerea ei reprezintă un semn de degradare. Ca atare, superioritatea unei limbi ar rezulta din complexitatea ei morfologică, încît evoluția de la antichitate la modernitate este văzută ca o trecere de la o stare perfectă la o stare mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încît ei nu au putut ști dacă și aspectul popular al limbilor respective prezenta aceeași organizare și precizie paradigmatică. Treptat însă, îndeosebi prin opiniile lui Rasmus Chris-tian R a s k, concepția s-a schimbat prin evidențierea faptului că o flexiune simplă, cu desinențe mai puțin nume-roase, este mai avantajoasă în raport cu una foarte complicată, pentru ca apoi August S c h l e i c h e r să specifice că pierderea formelor flexionare este compensată de un progres în sintaxă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
morfologiei istorice s-ar putea formula legea trecerii treptate de la structura sintetică la structura analitică, fenomen remarcat, în spațiul romanic în evoluția de la latină la limbile romanice, îndeosebi în cazul numelui; la verb, așa cum arată Eugen Coșeriu, caracterul sintetic al flexiunii rămîne totuși pronunțat prin refacerea în fiecare limbă romanică a unui sistem de desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc.Ă și care ne pun În pericol echilibrul. Medicii recomandă practicarea activității fizice În fiecare zi a săptămânii, prin echivalentul a cel puțin treizeci de minute de mers pe jos rapid, zilnic. Nu e nevoie să ne masacrăm cu flexiuni și exerciții pentru abdomen Într-o sală de gimnastică. Putem face Înot, jogging, yoga sau să mergem pe bicicletă. Important este să ne tonifiem mușchii, să deblocăm articulațiile și să activăm circulația. Profitați deci de fiecare ocazie care se ivește
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
etc. au condus la următoarele constatări: * în cursul demutizării acești copii au un vocabular sărac; * cuvintele care-i interesează sunt mai repede însușite, chiar dacă se pronunță mai greu; * utilizează numeroase cuvinte clișee, stereotipe, cu conținut sărac și deformat; * nu reflectă flexiunea cuvântului, ci îl folosesc așa cum l-au învățat prima dată; * se manifestă decalajul dintre vocabularul activ și cel pasiv, între cel oral-uzual, agramat și cel scris, dirijat de terapeut; * cu privire la structura gramaticală, ei învață spontan prin imitație, simțul limbii, treptat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a-și exprima ideile prin coordonare și subordonare. Nu reuște întotdeauna să redea logic conținutul de idei sugerat de imagine sau interlocutorul său, ceea ce reflectă dificultăți de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri gramaticale între subiect și predicat ca și cele cu privire la pluralul substantivelor. În general și sub aspect semantic este limitat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
simplă se exclude din patologia limbajului și vorbirii. Întâlnim însă adesea o întârziere gravă care persistă și după 3 ani caracterizată printr un vocabular sărac, incapacitate fonetică și de exprimare, concretizată prin parafrazii cu absența cuvintelor de legătură și a flexiunii verbale, cu o sărăcie sintactică diagnosticată ca insuficientă organizare și întârziere gravă în dezvoltarea limbajului. În asemenea cazuri, deși uneori intelectul este conservat și latura impresivă a limbajului mai puțin afectată, se poate constitui ca urmare o tulburare gravă de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
18-19), este reprezentat prin reguli 27 care motivează: * scrierea cu o(prin raportare la tradiție și la originea latină a cuvintelor respective) și pronunțarea cu uinițial semivocalic: oameni, oaie, oaste etc.; * scrierea cu eși pronunțarea ie(cu iinițial semivocalic), în flexiunea pronumelui personal propriu-zis și în conjugarea verbului a fi: eu, el, ei, ele, ești, este, e, eram, erați, erau etc.; * scrierea ea și pronunțarea ia în cazul formei pronominale de persoana a III-a, feminin, singular; * scrierea aglutinată a articolului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
componente și-au pierdut individualitatea: bunăvoință/ bunăvoinței, bunăstare (bunăstării) etc.; * scrierea și pronunțarea fără alternanța o oa în conjugare a unor verbe intrate recent în limbă: invoc invocă, nu *invoacă; * scrierea și pronunțarea cu sau fără alternanța o oa în flexiunea unor adjective: analog analoagă/ analogă, omolog omoloagă/ omologă, echivoc echivocă; * conjugarea unor verbe cu acceptarea anumitor variante libere pentru indicativ prezent: anticipează / anticipă, reanimă / reanimează, biruiește / biruie, cheltuiește / cheltuie, mântuiește / mântuie; * diferențierea imperativului afirmativ de cel negativ al verbelor: du
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prins, deasupra pe sobă. * Este o publicație bilunară care apare o dată la două săptămâni. III. Nivelul morfologic al limbii române Repere teoretice III.1. Concepte operaționale Morfologia este partea gramaticii care studiază forma cuvintelor și regulile care guvernează modificarea, în cadrul flexiunii 78 (acolo unde este cazul), a acestei forme prin raportare la categoriile gramaticale. Conceptele centrale ale nivelului morfologic al limbii române sunt, așadar: * cuvântul (sintetic sau perifrastic, altfel spus, cuvântul propriu-zis și expresia/ locuțiunea) subsumat unei clase cu anumite caracteristici
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix temporal pentru mai mult ca perfect), copilul (-u= sufix flexionar, facilitând asocierea radicalului copil cu articolul hotărât enclitic -l); * articole de diferite tipuri mărci pentru
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
timpul presupune indicarea raportului dintre momentul derulării acțiunii exprimate prin verb și momentul realizării actului comunicativ în care este actualizat un verb la un anumit timp (prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, perfect, viitor, viitor anterior); * flexiunea 84 modificarea formei cuvintelor prin raportare la categoriile gramaticale; flexiunea reflectă planul paradigmatic al limbii; de exemplu, în paradigma cuvântului copil se regăsesc forme flexionare precum copii, un copil, copilului, copiilor, niște copii, copile! etc.; în funcție de existența sau nu a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
verb și momentul realizării actului comunicativ în care este actualizat un verb la un anumit timp (prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, perfect, viitor, viitor anterior); * flexiunea 84 modificarea formei cuvintelor prin raportare la categoriile gramaticale; flexiunea reflectă planul paradigmatic al limbii; de exemplu, în paradigma cuvântului copil se regăsesc forme flexionare precum copii, un copil, copilului, copiilor, niște copii, copile! etc.; în funcție de existența sau nu a categoriilor gramaticale, respectiv de modificarea după formă a cuvintelor, se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
română se diferențiază 95 în funcție de: * formă/ structură: adjective sintetice: simple (frumos, politicos etc.) și compuse (gri-bleu, alb-negru etc.) vs. adjective perifrastice (locuțiuni adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
1978, pp. 348-350 etc. 86 După Dimitriu, 1999. 87 Gramatica I, 2005, p. 61; Dimitriu, 1999, p. 45; Iordan & Robu, 1978, pp. 364-367 etc. 88 În Gramatica I, 2005, p. 61, se consideră că "genul nu este un criteriu de flexiune pentru substantiv, ci o trăsătură inerentă, fixă, în funcție de care categoriile gramaticale se manifestă în mod specific". 89 Cf. Dimitriu, 1999, pp. 58-121; Gramatica I, 2005, pp. 62-93; Iordan & Robu, 1978, pp. 365-392 etc. 90 Vezi gramaticile citate anterior. 91 Prezentată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
organele genitale externe. La examenul sumar de urină se constată hematurie, cristalurie, leucociturie. 2. Apendicita acută cu apendicele orientat în sus se caracterizează prin durere la palpare în fosa iliacă dreaptă. 3. Colica colitică din tiflocolită, colonul iritabil și cancerul flexiunii drepte a colonului se poate rareori confrunta cu colica biliară. 4. Colica pancreatică din pancreatita acută se caracterizează prin durere epigastrică cu iradiere "în bară", în hipocondrul drept și stâng, meteorism, tendință la colaps. 5. Durerea din ulcerul gastro-duodenal cu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
a boeriei"374. Sintaxa frastică a publicisticii eminesciene reflectă selecțiile pe care jurnalistul le operează la nivelul paradigmelor morfologice: în acest sens, preferința pentru modalități distincte de exprimare a categoriilor gramaticale (persoană, timp, număr, caz, diateză, mod, determinare), particularitățile de flexiune pe care le înregistrează lexicul eminescian ilustrează nu numai o etapă distinctă din evoluția limbii române, ci și atitudini distincte față de realitățile prezentate. 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale Grila semiotică articulează sistemul verbal, ca modalitate de cunoaștere specifică, într-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]