1,348 matches
-
țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. Comandorului Urseanu a condus o parte din flotila de război a României (compusă din «Mircea», «Fulgerul», «Grivița», «Rahova», «Opanez», «Smârdan» și trei șalupe de poliție - «Poterașul», «Grănicerul» și «Sentinela»), care a fost trimisă pe Dunărea de Sus, pentru a proteja libertatea navigației pe fluviu, în timpul războiul sârbo-bulgar din
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
fluviu, în timpul războiul sârbo-bulgar din anul 1885. Ca o recunoaștere a reușitei acestei acțiuni, i-a fost acordat în anul 1886 Ordinul Coroana României în grad de ofițer. În anul 1886, după intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt.col. Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la 24 aprilie 1887. În această calitate, el
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
anul 1886 Ordinul Coroana României în grad de ofițer. În anul 1886, după intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt.col. Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la 24 aprilie 1887. În această calitate, el s-a ocupat de organizarea marinei civile, fiind decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1888). În
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
vast proces de modernizare. De asemenea, el a fost unul dintre fondatorii primei Societăți Naționale de Navigație Maritimă, fiind ales membru în Consiliul de Administrație al acesteia. Din mai 1888, după trecerea col. Ioan Murgescu în funcția de comandant al Flotilei Române, col. Vasile Urseanu a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul "Osmanie" în grad de mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit și disctincția " Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu" . În anul 1891, are loc separarea Diviziei echipajelor de Depozitul flotilei, col. Vasile Urseanu rămânând la comanda Diviziei echipajelor compusă din crucișătorul "Elisabeta", bricul "Mircea", canoniera "Grivița", puitorul de mine "Alexandru cel Bun", torpiloarele "Sborul", "Smeul", "Năluca", "Șoimul", "Vulturul" și salupa "Rândunica". În anul 1894, este numit în funcția de director
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Diviziei echipajelor compusă din crucișătorul "Elisabeta", bricul "Mircea", canoniera "Grivița", puitorul de mine "Alexandru cel Bun", torpiloarele "Sborul", "Smeul", "Năluca", "Șoimul", "Vulturul" și salupa "Rândunica". În anul 1894, este numit în funcția de director al Direcției a V-a a Flotilei, nou înființată, îndeplinind această funcție în paralel cu cea de comandant al Diviziei echipajelor. În anul următor, prin Decretul nr. 384 / 25 februarie 1895, este numit comandant superior al întrunirii de bastimente formată din crucișătorul "Elisabeta" și bricul "Mircea", având
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
picaj Aichi D3A ("Val") și bombardierele torpiloare Nakajima B5N ("Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete. Din diferite motive, producția de bombardiere Aichi D3A fusese mult redusă, iar producția de bombardiere Nakajima B5N fusese oprită. Astfel că nu existau avioanele necesare pentru completarea lipsurilor. De asemenea, multe din avioanele folosite în operațiunile militare
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910. După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910. După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
spre Azov. După două atacuri eșuate pe 5 august și pe 25 septembrie, asediul a fost ridicat. La sfârșitul anului 1695, rușii au început preparativele pentru a doua campanie din Azov. Până în primăvara anului următor, rușii au reușit să construiască Flotila Azovului. Cavaleria de sub comanda lui Șeremetev (aproximativ 70.000 de militari) a fost trimisă din nou spre zona cursului inferior al Niprului. Pe 23 aprilie 1696, forța principală de atac (75.000 de oameni) de sub comanda lui Alexei Șein a
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
absolvirea cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1956), a fost numit șef de stat major al Brigăzii 214 Apărarea Raionului Maritim (august - octombrie 1956), comandant al Divizionului 319 Vedete torpiloare (octombrie 1956 - ianuarie 1959), șef de stat major al Flotilei de Dunăre (ianuarie 1959 - martie 1960) și comandant al Brigăzii 33 Dragaj (martie 1960 - mai 1961). În august 1958 a fost înaintat la gradul de căpitan de rangul 2. Căpitanul de rangul 2 Ilie Ștefan a fost numit în mai
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
Superioară de Ofițeri de Marină în 1966 și a urmat cursul seral al Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (absolvit în 1969). În mai 1971 a fost înaintat la gradul de contraamiral (echivalent actualmente cu cel de contraamiral de flotilă). În ianuarie 1981, contraamiralul Ilie Ștefan a fost numit în funcția de comandant al Centrului de Scafandri, îndeplinind această funcție timp de 9 ani. După Revoluția din decembrie 1989, a fost numit la 30 decembrie 1989 în funcția de locțiitor
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
Garibaldi s-a căsătorit cu pe care a întâlnit-o în 1839 și cu care acvea patru copii: Domenico Menotti, Rosita care a murit în copilărie, Teresita și . Garibaldi se împărțea între operațiuni terestre și maritime; el a reconstituit o flotilă în fruntea căreia a reușit în aprilie 1842, să împiedice vasele lui Brown să ocupe "Isla de Ratas", din Golful Montevideo (care din acest motiv a căpătat numele "Isla Libertad" — Insula Libertatea), reușind și să contrecareze tentativa flotei „rosiste”, de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și au capturat flota argentiniană. Brown s-a întors la civilie. Relațiile între cele trei țări s-au întărit, ceea ce a permis Montevideoului, cu susținerea aliaților săi, să scape de blocadă. În aprilie 1845, Garibaldi a îmbarcat într-o nouă flotilă de circa 20 de vase și cu aproximativ 900 de oameni, și a debarcat pentru a ocupa și prăda cu participarea unor unități franceze și engleze. În septembrie, el a ocupat (insulă argentiniană din río de la Plata), apărată de zece
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
bagaje sau alte obiecte ce v-ar putea încetini.” Arhiducele Ioan se afla în apropiere de Pressburg, la nici 40 de kilometri distanță, cu peste 13 000 de oameni. De partea franceză, după ce aceștia au construit poduri ranforsate și o flotilă de vase de desant, ei reușesc să captureze și o flotilă dunăreană de zece canoniere, mijloace ce vor fi utilizate pentru traversare. În urma unor diversiuni spre nord și nord-vest, prevăzute pentru 2 și 4 iulie, inamicul ar urma să fie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se afla în apropiere de Pressburg, la nici 40 de kilometri distanță, cu peste 13 000 de oameni. De partea franceză, după ce aceștia au construit poduri ranforsate și o flotilă de vase de desant, ei reușesc să captureze și o flotilă dunăreană de zece canoniere, mijloace ce vor fi utilizate pentru traversare. În urma unor diversiuni spre nord și nord-vest, prevăzute pentru 2 și 4 iulie, inamicul ar urma să fie nesigur cu privire la locul traversării, planificată pentru data de 5 iulie, în timpul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
iulie 1809, sub acoperirea unei furtuni iminente, Napoleon a emis ordinul de începere a complexelor operațiuni de traversare, minuțios pregătite și coordonate de Șeful de Stat Major al armatei, mareșalul Berthier. La ora 21, căpitanul Baste a pornit în fruntea flotilei sale. Douăzeci de vase transportând cei 1 500 de oameni ai brigăzii Conroux (divizia 1 din Corpul al II-lea) au părăsit podul de la Ebersdorf escortate de opt canoniere și s-au lăsat purtate de curent până la insula Hansel-Grund. Se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
transportând cei 1 500 de oameni ai brigăzii Conroux (divizia 1 din Corpul al II-lea) au părăsit podul de la Ebersdorf escortate de opt canoniere și s-au lăsat purtate de curent până la insula Hansel-Grund. Se făcuse deja noapte când flotila s-a apropiat de insulă. La 21:30, austriecii și-au dat seama de prezența francezilor și au deschis focul. Canonierele au replicat, marcând astfel începutul bătăliei. Bateriile franceze de pe insulele aflate pe micul braț al Dunării au deschis și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
din Aspern. La ora 10 dimineața, capul de pod fusese asigurat pe ambele părți și o mare parte a armatei traversase deja Dunărea. Toate tentativele austriecilor de a distruge podurile cu ajutorul copacilor dărâmați sau a barjelor au fost dejucate de flotila franceză. Arhiducele Carol nu a întreprins nici o acțiune pentru a-i sprijini pe Nordmann sau Klenau, cei doi generali ordonând replierea, primul către Russbach, în nord, iar al doilea spre Breitenlee, în vest. Napoleon își putea dispune armata pentru marș
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
observă Garda: „Coloană după coloană, dispersându-ne cu puștile și bătându-și joc de derizoria noastră călărime... Garda imperială, cu Napoleon în mijlocul ei, traversă rândurile cazacilor noștri așa cum ar trece un vas cu o sută de tunuri prin mijlocul unei flotile de vase de pescuit.” În 1814, Napoleon câștigă aproape doar cu Garda o serie de bătălii, cum ar fi Champaubert sau Montmirail, Château-Thierry dar Mortier cu Tânăra Gardă este învins la Bătălia de la Fère-Champenoise, după ce o furtună a făcut inutilizabile
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
din 10.000. Otomanii au pierdut 9000 de combatanți conform Istoriei Oficiale Turce și 10.000 conform altei estimări. În iunie, a sosit portavionul HMS "Ben-my-Chree" și forța aeriană a Aliaților a fost extinsă de la o escadrilă la o întreagă flotilă aeriană, denumită „Flotila nr. 3 RNAS”. Divizia 52 (Lowland) a debarcat și ea la Helles pentru a pregăti bătălia de la "Gully Ravine", lansată la 28 iunie. Această bătălie a înaintat linia britanică de-a lungul flancului stâng (dinspre Marea Egee), o
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Otomanii au pierdut 9000 de combatanți conform Istoriei Oficiale Turce și 10.000 conform altei estimări. În iunie, a sosit portavionul HMS "Ben-my-Chree" și forța aeriană a Aliaților a fost extinsă de la o escadrilă la o întreagă flotilă aeriană, denumită „Flotila nr. 3 RNAS”. Divizia 52 (Lowland) a debarcat și ea la Helles pentru a pregăti bătălia de la "Gully Ravine", lansată la 28 iunie. Această bătălie a înaintat linia britanică de-a lungul flancului stâng (dinspre Marea Egee), o victorie limitată pentru
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Rhododendron”, „Apex” și „Ferma”. Dealul 971 urma să fie atacat de o forță combinată extrasă din Gurkha ai celei de-a 29-a Brigăzi Indiene și din australieni ai Brigăzii 4 Infanterie. Aliații aveau 40 de avioane, în special din Flotila nr. 3, RNAS de la Imbros, care își înlocuise avioanele Voisin cu care pornise, cu aparate Farman și Nieuport Xs. Fusese înființată și o escadrilă franceză, "Escadrille MF98T", la Tenedos. Împotriva acestora, otomanii aveau 20 de aparate de zbor, dintre care
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]