28,018 matches
-
un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
impresia că ar fi dispus să dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama că dacă aș face asta te-aș avea pentru totdeauna la mînă, aș putea să mă joc oricînd cu tine ca șoarecele cu pisica, spune Comandantul. — Se vor bate cap în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de foi. — Dacă odată și odată ar fi să se facă curățenie în sistem, din nu știu ce motiv să zicem, cred că primii vizați ar fi ăștia ca noi, se gîndește Părințelul. — Doar n-oi fi crezut că ar putea fi vorba de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gît, vrea să completeze, să nu vă faceți iluzii că la spartul distracției o s-o întindeți fiecare încotro o să aveți chef, se întoarce în direcția grupului format din Croitoraș, Bulgar, și Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul, așezîndu-se și el la masa din mijlocul cămăruței. Prin minte încep să i se plimbe din nou aceleași imagini rătăcite pe care de cinci zile tot încearcă să le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui, dar nu mie, că astea sînt idei puse cap la cap de oamenii care au ieșit spontan în stradă, zice Roja, despăturind foaia de hîrtie, încercînd s-o netezească pe masă cu dosul palmei. Pînă și Geniul și-a dat seama citind-o că în toată tevatura și-au băgat coada unii din afară, de asta i-a sărit muștarul așa de tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de așa-zișii revoluționari sau teroriști? — Trebuie să accepți că totul e praf, că s-a dus pe apa sîmbetei, spune Părințelul. Nu cumva sînteți și voi dintre cei care și-au asigurat de pe-acuma viitorul? schimbă Roja brusc foaia, de unde pot fi eu sigur că n-aveți și voi gărgăuni în cap ca majoritatea celor care figurează pe tot felul de liste? se hotărăște să le-o spună în față. — Mergi prea departe, vrea să-l tempereze Părințelul, de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam ce o să se întîmple, se făcuse liniște între timp, nu mai auzeam nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii mei. — îți bați joc de mine? încercă să-i răspundă Sena pe un ton grav, sperînd că totul nu-i decît o glumă. Aș vrea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul să-i alunece pe lîngă corp. — Uite ce-i, eroule, zice Gulie, dacă faci nazuri, schimbăm foaia. Ai uitat cine dă ordine? adaugă făcîndu-i semn înspre buzunarul de la piept. Știi ce am aici, sau ai uitat de la mînă pînă la gură? — E abia în Drumul Taberei, vine încoace ca să monteze nu știu ce aparate, camere de luat vederi sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras într-o parte ușa, iar celălalt a sărit în cală și a început să împingă înspre ieșire prima paparudă înfășurată în foi de cort, pînă la punctul în care a rămas în cumpănă deasupra pragului. După aia a sărit sprinten jos și împreună cu tovarășul său au prins-o fiecare de cîte un capăt și au întins o alăturea în iarbă. Fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor, înfășurate în foi de cort, lăsate de izbeliște pe acel teren viran din marginea Bucureștiului, la numai cîteva ore după ce fuseseră adunate de pe jos din fața plutonului de execuție. Nu mai avea nici o clipă la dispoziție. Trebuia să se pună în mișcare. — Ai avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebîndu-te dacă o să fii sau nu depistat. PÎnă la urmă, ea a aruncat covorul, după ce a dus pisica să fie eutanasiată. Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde Ben cu vocea lui răgușită, de fumător Înrăit. ,, Iar ai citit ziarele alea cretine care nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii. Când Polster a reușit să-i liniștească pe colegii mei, cărora, desigur, toate astea li se părea scandalos de amuzant, le-a ordonat să ia o foaie și să-și pună mintea la contribuție. L-a pus la punct mai ales pe Winkler care protesta zgomotos, spunând că ar vrea să-mi mai dea o draperie, ca să nu mă vadă deloc, cerându-i să facă totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o schiță, forma brațelor nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect conștient de efectul dramatic, ridică aranjamentul deasupra capului ca să-l vedem cu toții: „Dragi colegi“, anunță Polster, „ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de dornic să mă ajute să recuperez cleștișorii pentru bicicletă. Să fi făcut asta doar așa, de dragul meu? În plus, mi-a zis că i-a găsit lângă oglinda din hol. Dar eram aproape convins că, În afară de-o foaie și de cheile Dorei, n-am mai văzut nimic pe masă, când am zughit-o prin apartament cu panica explodându-mi În piept, confuzia inundându-mi capul ca un incendiu. Să nu-i fi observat, deși erau acolo? Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pus geamantanul pe saltea și am Împachetat tot ce nu trebuia să ajungă În mâinile d-nei Britz. Când În sfârșit am terminat, mi-am pus clipsurile deasupra, ca două pupile goale și am Închis valiza. După aceea, am luat prima foaie din teancul de hârtii - era chiar prima pagină a romanului Mâinile sus! - și mi-am notat ce trebuie să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seama cu ce semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase protectorul meu. Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată, sau poate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care vorbise și Karp cu accentul lui strident de pomeranian. Apoi m-am luminat: der Kremaster, „mușchiul cremaster“... Asta a pus capac. Da, clar, asta era prea mult. Gata cu proiecțiile pentru d-l Knisch. Am făcut o bilă din foaia mea și am Încercat s-o arunc pe geam - dar a aterizat la doar câțiva metri de mine. Din câte știam, capitala Suediei semăna cu creierul uman. Cu toate acestea, orașul În care locuiam nu Îmi evoca nimic asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și nu prin vorbe rostite tare. Și, Într-un final, m-am iluminat, dându-mi seama unde ascunsese obiectrul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]