272,843 matches
-
numai urechi așteptînd povestea. Pretind că în general ei sînt mulțumiți. Iar pentru mine, poate și pentru că am lucrat ani de zile în radio, ceea ce contează foarte mult e influența oralului asupra scrisului. Oralitatea literaturii pe care Céline, bunăoară, a folosit-o într-un mod extraordnar, la el oralul se revarsă asupra scrisului. R: Dar noul roman are el vreo legătură cu oralitatea? M.T.:Despre noul roman nu pot gîndi decît de rău. Cînd am ajuns eu în literatură în 1967
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se folosește un arsenal religios univoc: "...să fi fost în puteri, puneam și eu mâna pe-o pușcă și mă băteam cu anticriștii ăștia, cum s-au luptat bătrânii noștri pe vremuri cu păgânii!", un preot perorează împotriva "ateilor și stricăciunilor de
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și statelor nu-și găsesc nicicând locul în foile volante ce se vând în piață". MN: Este un artificiu pe care romancierii contemporani îl folosesc mereu: dai glas unei arhive ("istoria") printr-o figură (aici, ajutorul de hangiu). Figură devine, mai apoi, un hibrid în care încap "vocea auctoriala", cu toate inflexiunile ei), documentele, citatele (care pot proveni de oriunde, de-aici joacă: de unde scriu
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
ce poate să nu ne placă defel sau, dimpotrivă, ceva ce ne cucerește, ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
detașat și a unui comparatist degajat. Spun "degajat", pentru că este greu să găsești, în Catedrala de lumini, vreo schemă exterioară, străină conținutului cărții, care să siluiască în vreun fel fireasca așezare împreună a unor autori doar cronologic depărtați. Creția nu folosește - sau cel puțin nu-l lasă să se vadă - un cofraj în care încap doar anumite lucruri. În sens larg, dovadă este propria-i formație, întregită de preocuparea pentru filozofie, pe care volumul Studii filozofice apărut anul acesta la Humanitas
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
personal, dar mai degrabă dintr-o socoteală de familie. Dacă ar fi apărut la spital în Craiova senatorul Păunescu nu i-ar fi făcut nici un fel de bine soției sale. Dimpotrivă - ar fi putut alimenta zvonurile că vrea să se folosească de trecerea lui ca să-și scoată nevasta basma curată. Păunescu mai curînd și-a călcat pe inimă stînd la distanță de ai lui, calculînd că le-ar putea face un rău dacă s-ar fi dus să-i vadă la
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
a amestecat lamentabil politica, versurile de circumstanță și explicațiile elementare ale faptului că nu s-a dus să-și viziteze nevasta și fata la spital. Marea lui grijă în această conferință de presă a fost că dușmanii lui politici se folosesc de acest prilej pentru a-i da la cap. Acesta e primul lucru pe care vrei să-l spui presei după o asemenea tragedie? Apoi îți citești versurile ca să dovedești că îți pasă de accidentul provocat de soția ta? Adică
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul (numit de obicei propagandist cinematografic și nu documentarist din cauza vederilor sale radicale de stânga care-i permează și filmele, și cărțile) face uz de o adevărată epopee vizuală pentru a convinge folosind nu doar interviul - și, uneori, tehnici de guerilla pentru a-i prinde pe unii dintre cei intervievați ca Dick Clark, Charlton Heston) - ci și colajul de imagini documentare din război peste care defilează statistici, material filmat de camerele de supraveghere
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
cotidiană, care, la o privire retrospectivă, analitică, se dovedesc a fi purtătoarele semnelor destinului. Chiar dacă biografia lui Ludovic (Louis) Veghe (Nachtigal) seamănă pe alocuri cu cea a lui Toma Pavel, romanul nu trebuie citit ca o scriere autobiografică. Scriitorul se folosește de un personaj cu date biografice asemănătoare cu ale sale (origine semită, cam de aceeași vîrstă cu el, emigrat aproximativ în aceeași perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situații fictive dintre cele mai
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
una slabă, cealaltă puternică. Resortul comic se află în mîinile celui slab. Un personaj pe care Veber îl plimbă cu succes în toate filmele sale, un soi de nătărău binevoitor de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu se pot descotorosi. Un fel de
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
față de el. Poate că de aceea îi adulmec bucuriile și suferințele, competențele și cusururile. I-am spus experimentalism tomnatic pentru că sesizez un anume declin, un soi de decadență care s-a instaurat, probabil, atunci când idealul s-a dovedit superior mijloacelor folosite pentru a-l realiza. Noile avangarde au cam năpârlit, înotând încă, fie și împotriva curentului: ele nu și-au pierdut complet părul sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu și-au rătăcit
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
prin care se învîrtesc actorii, regizori, profesori: Elogiul nebuniei de Erasm din Rotterdam. I-am șoptit Sandei Manu că numai pentru această propunere, și ar merită să o selecționăm. Am remarcat atunci, mai întîi de toate, maturitatea cu care își folosea inteligența, transformînd-o în instrument al actoriei pe scenă, într-un atuu de primă clasă. Inteligența și ironia încercau, atunci mai precar, acum, plenar, să mascheze timiditatea ei, o timiditate cu accente speciale. Apolodor-ul Adei Milea este o formă de spectacol
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
10 la puterea 100. Productivitatea lexicală internațională a noului termen se explică prin succesul excepțional al invenției: un motor de căutare care în doar cîțiva ani le-a depășit și le-a înlocuit pe cele deja existente și care e folosit curent de un număr enorm de persoane, pentru a obține cele mai diverse informații: de la explicația sau ortografia unui cuvînt sau datele unui articol științific pînă la identitatea unui necunoscut, jocuri și imagini. O enciclopedie cînd sobră, cînd carnavalescă, eficientă
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
indica de fiecare dată, sînt mai ales forumurile de pe Internet: fanclub.ro, autoshow.ro, computergames.ro, price.ro, forum.acvariu.ro ș.a.; exemplele sînt culese, evident, cu Google!). Google e un spațiu virtual, ca și Internetul (mulți preferînd deci să folosească termenul în construcții precedate de prepoziția pe: pe gugăl), dar și un instrument (cu gugăl). Operația de căutare e desemnată prin perifraze a căuta pe (sau cu) google, dar și " într-o mixtură româno-engleză - a da un search pe: construcție
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
frazeologică a verbului a da în româna vorbită. Și în acest caz găsim teribile adaptări grafice totale: "habar n-au cum se dă un sărci pe gugăl"). Oricum, mai economic și mai expresiv e noul verb, a gugăli, care apare folosit la toate modurile și timpurile posibile: "nu prea mai știam cum se cheamă carul ăla blindat și nici nu prea aveam un chef deosebit să-l gugălesc"; "dacă poți, zi-mi și mie linkul ăla, să nu gugălesc de-aiurea
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
României n-au obligații față de cultură. Cum aș fi putut susține o astfel de nerozie?! Am spus, dimpotrivă, de zeci de ori, că-și bat joc de cultură și nu fac mai nimic pentru ea. În acel articol n-am folosit nici din greșală cuvântul "guvernanți", ci cuvântul "adrian năstase" și mă refeream la gestul premierului de-a se substitui guvernului. O situație cu atât mai aberantă, cu cât există un program al Ministerului Culturii și Cultelor care se ocupă, între
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
o altă serie de premii - dar tot din banii revistei! Vi-l imaginați făcând așa ceva? Nici în glumă! Dacă nu se înțelege atâta lucru, îmi pare rău: avem nu doar percepții diferite ale realității și ale ideii de moralitate, dar folosim aceleași cuvinte dându-le semnificații deosebite. Textul lui Dumitru Chioaru încearcă să mă pună, în mod subtil, într-o stare de adversitate față de Uniunea Scriitorilor. În textul meu nu există nici o referire la această instituție, pentru că habar n-aveam că
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
el însuși - spre bucuria obștei scriitoricești - din miliardele lui Soros? Cam așa am înțeles eu - pentru că despre alți "miliardari români sau străini" implicați în sponsorizarea cărților n-am știre. Diferența e enormă: George Soros dădea din buzunarul propriu, pe când Năstase folosește bani publici pentru a se lustrui pe sine! Că Dumitru Chioaru s-o fi bucurat că mi-au apărut cărți sponsorizate de Soros (sau alți miliardari) e posibil. Numai că va fi fost o bucurie strict imaginară. Pentru că absolut nici una
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
discutabil: Cercetînd paradoxala fecunditate a literaturii noastre, fie și în anii reaprinderii ideologice ceaușiste, dl Eugen Negrici consideră că apăsarea ideologică în cauză nu a avut o eficacitate reală și chiar că - dar curios - Ťun regim în care presiunea nu folosește măsuri administrative directe și soluții draconice (ca în anii '50) e mai curînd incitant pentru scriitoriť. Este o opinie de care ne îngăduim a ne distanța, ca unul care am scris și publicat pe atunci, între o cenzură criptată și
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul la video pe scenă. Echipați de o cameră, actorii cînd transmit propria lor imagine, cînd captează în direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din emisiuni celebre. în această practică, azi aproape generalizată, putem recunoaște dorința oamenilor de teatru de a nu disocia scena de ritualul televiziunii impus la scară mondială. Efectele îi sunt fie derutante și stranii - adevărate reușite! - fie perverse - eșecuri
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
a mânui un jargon de specialitate - poate să fi părut unora caducă. Ar exista suficiente argumente să schimbăm această imagine a muzicologului, măcar prin tânăra generație ale cărei preferințe și opțiuni sunt altele, chiar dacă instrucția serioasă nu-i lipsește. Am folosit deja cuvântul-cheie "comercial"; el a fost rareori pronunțat în acele zile de seminar, însă toți i-am simțit prezența, mai degrabă amenințătoare decât reconfortantă. S-a vorbit insistent despre audiență, cu o singură posibilă concluzie de bun-simț: pentru un post
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
sinucideri, e ridicol să ne imaginăm că autorii ei posibili " fiindcă n-ar fi putut fi un singur om care să ducă la capăt un asemenea scenariu � s-au documentat înaintea acestei operațiuni. Dacă primul ștreang s-a rupt, puteau folosi unul mai zdravăn, a doua oară, în interiorul vilei. Dar ce asasin, plătit sau nu, îi cere victimei să scrie pagini întregi pentru a-și lua rămas bun de la ai săi? Psihologii care afirmă că orice sinucidere e un act greu
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
mai recent volum publicat de autor la Editura Humanitas, intitulat De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș sau despre utopii, necestăți și (ne)deosebirea dintre ele, este, așa cum au remarcat deja și alți cronicari, excepțional. în ceea ce mă privește, folosesc termenul mai cu seamă cu accent pe semnificația lui de deplasare de la normă sau uzanțe . Cartea lui Andrei Cornea se detașează într-un mod important și totodată discret (fără agitații metadiscursive) de convențiile spațiului intelectual în care apare, și asupra
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]