2,684 matches
-
pe platou au descoperit urmele unor locuințe de suprafață ce conțineau materiale dacice (sec.I î.e.n. - sec.I e.n.). Volker Wollmann în monografia să asupra mineritului subliniază prezenta în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații române. Castrul român Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid. Conform recensământului din 2002, Praid are o populație de 6.837 locuitori din care 96,92% sunt maghiari. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890; precum și fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4-5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din satul Tunari constituie un monument de for public.
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
fratele său, Ivan va rămâne alături de ea la palat, în vreme ce Petru și mama lui vor fi trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. De învățat, învață la nimereală. Dobândește un talmeș-balmeș de cunoștințe rudimentare de aritmetică, geometrie, artilerie și fortificații, însă setea lui de cunoaștere este neostoită; deprinde știința navigației, se joacă în fiecare zi de-a războiul împreună cu banda gălăgioasă și veselă a tovarășilor săi de joacă, fii de boieri. La 27 ianuarie 1689 în vârstă de 17 ani
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
schimburi de ceramică și mărgelele de sticlă utilizate îndeosebi în scop funerar. S-au intensificat și îmbunătățit transporturile pe apă și uscat. Așezările perioadei Hallstatt erau, în general, de dimensiuni mici, ocupate de câteva familii, de obicei grupate în jurul unei fortificații care, în caz de pericol, constituia cetatea de refugiu. Numărul așezărilor mici de jur împrejurul fortificației era variabil, de la câteva zeci la peste o sută (de exemplu complexul de la Wicina, Polonia). Nu au avut loc mari mișcări de populații, cu excepția migrațiilor celților
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
intensificat și îmbunătățit transporturile pe apă și uscat. Așezările perioadei Hallstatt erau, în general, de dimensiuni mici, ocupate de câteva familii, de obicei grupate în jurul unei fortificații care, în caz de pericol, constituia cetatea de refugiu. Numărul așezărilor mici de jur împrejurul fortificației era variabil, de la câteva zeci la peste o sută (de exemplu complexul de la Wicina, Polonia). Nu au avut loc mari mișcări de populații, cu excepția migrațiilor celților, care au ajuns până la Babilon (324 î.Hr.). Din punct de vedere al structurii sociale
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. Ca urmare a prevederilor din acest tratat, fortificațiile din oraș au fost demolate. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Teritoriul basarabean redobândit în 1856 a fost împărțit în
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea, interpretarea și valorificarea acestora. Vestigiile materiale formează inventarul mobil cu care poate fi reconstituita cultura umană, în structura, tehnologie și în evoluția acesteia. Vestigiile materiale pot fi complexe fixe-așezări, necropole, sanctuare, fortificații, drumuri și alte monumente, cât și cele mobile, cuprinzând artefacte, obiecte casnice, arme, piese de podoaba, monede etc. Arheologia colaborează cu discipline că epigrafia, numismatica, sigilografia, metrologia, cronologia, arta, arhitectura, lingvistică, toponomia, etnografia, etnologia, geografia, paleontologia, geologia, paleoantropologia, paleozoologia, arheobotanica
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Palatinatului, de această dată de trupele franceze (1689). Aceste distrugeri au afectat toate clădirile ridicate în decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstrucția orașului a fost însărcinat imediat după devastare generalul de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații. Coehoorn a rezolvat problema unificării spațiului civic cu fosta citadelă printr-un sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstrucția orașului a fost însărcinat imediat după devastare generalul de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații. Coehoorn a rezolvat problema unificării spațiului civic cu fosta citadelă printr-un sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificații rămăsese, deocamdată, virană
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificații rămăsese, deocamdată, virană, conform indicațiilor princiare. Aici, în actuala zonă O 1, au fost amenajate, în 1743, piața "Neue Markt" (numită azi "Paradeplatz") și aleea "Planken", care lega porțile Rhein-Tor și Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
Războaielor Napoleoniene orașul a fost cucerit, succesiv, de către francezi (1795) și austrieci, iar Palatinatul a dispărut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritorială impusă de Napoleon, în componența Marelui Ducat Baden. În anul 1799 fuseseră distruse zidurile de fortificație ale orașului. În locul lor s-au amenajat parcuri, proiectate de Friedrich Ludwig von Sckell. Castelul din Mannheim a servit între anii 1806 și 1812 drept reședință Marelui Duce Karl Ludwig Friedrich (1786-1818), apoi văduvei sale, Stéphanie de Beauharnais (1789-1860). Orașul
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
o perioadă de dezvoltare culturală și economică puternică, fiind cel mai însemnat oraș comercial și industrial la granița Transilvaniei cu Țara Românească. Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcție a bisericii, orașul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificațiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporții în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălțimea intenționată. Anul 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcție a bisericii, în
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Gherla a apărat exploatările de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata, castrul fiind poziționat între acestea. Clima are un caracter temperat-continental cu nuanțe moderate. Se caracterizează prin veri răcoroase și ierni friguroase. Temperatura medie
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
II p. Chr., cu scopul de a ține sub control zona subcarpatică și trecătorile spre și dinspre interiorul arcului carpatic. După organizarea limes-ului roman pe aliniamentul Oltului, sub împăratul Hadrian (117 - 118 p. Chr.), în imediata apropiere a fostei fortificații romane ia ființă o întinsă așezare a dacilor liberi, care se dezvoltă de-a lungul sec. II și III p. Chr., sub directa influență și în permanentă legătură cu teritoriul provincial roman. Sfârșitului de sec. III și sec. IV p.
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
epocii bronzului (Glina, Monteoru și Tei), atenția arheologilor s-a îndreptat cu precădere asupra monumentelor care aparțin mileniului I p. Chr. Dintre acestea au fost mai intens cercetate monumentele romane - în special termele castrului aflat aici, care aparține liniei de fortificații romane (Târgșor, Drajna de Sus, Mălăiești, Voinești, Rucăr) ridicate în zona subcarpatică a Munteniei în timpul războaielor din 101 - 102 și 105 - 106 p. Chr., cu scopul de a controla căile de acces dinspre și spre interiorul arcului carpatic, active în
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
pe valea Buzăului se întâlnea cu Drumul Brăilei, ca și cu un drum ce venea de la București). Târgul era cunoscut pentru negustorii săi, ce ajungeau des pe piața Brașovului. În cca. 1602, Radu Șerban a ridicat aici o palancă, o fortificație din lemn, înconjurată cu val de pământ, distrusă însă la scurt timp de tătari (cca. 1610). Matei Basarab a ridicat în Gherghița o biserică. Târgul a început să decadă în a doua parte a secolului al XVII-lea, devenind un
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
teritoriul acestei localități, în diverse etape, s-au descoperit: Școala săsească datează din 1397, dar numele primului învățător se păstrază din 1462, din documentul de numire a lui "Sigismund - rektor parohialis". Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala de stat românească. În 1516, în Ațel au
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
au transmis o tradiție conform căreia dinastia arpadiană descindea din același clan din care făcuse parte și Attila. De exemplu notarul Anonymus în Gesta Hungarorum: Deasemenea în legendele secuiești trăiește tradiția hunilor (""secuii, care înainte erau poporul lui Attila""): O fortificație română situată în apropiere de orașul Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea că „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere de Sighișoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
cu prietenul său Carl Szasz (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor. În anul 1823 a devenit ofițer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de geniu), și a lucrat până în 1826 la fortificațiile Timișoarei. Ulterior a fost transferat succesiv la Arad, Oradea, Szeged, Lemberg, Olmütz, în grad de căpitan. În 1833 s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate. În 1826 a creat geometria neeuclidiană, simultan, dar independent de Lobacevski și Carl Friedrich Gauss
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
sau Prințul Paul al Iugoslaviei. Scena politica internațională spre sfârșitul anilor 1930, a fost marcată de creșterea intolerantei dintre figurile principale, de atitudinea agresivă a regimurilor totalitare și de certitudinea că ordinea internațională instaurata după Primul Război Mondial își pierdea fortificația, iar sponsorii acesteia își pierdeau puterea. Susținuți și presați de Italia fascista și Germania nazistă, liderul croat Vladko Maček și partidul său care au reușit crearea Banatului Croației (regiune autonomă cu o auto-guvernare internă semnificativă) în 1933. Acordul specifică faptul
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
de a mărșălui spre Regatul Bohemiei, sperând că va învinge decisiv forțele habsburgice. După victoria obținută în Bătălia de la Praga de pe 6 mai, în care ambele tabere au suferit pierderi majore, prusacii au forțat trupele austriece să se întoarcă spre fortificațiile orașului Praga. Armata prusacă a început să asedieze orașul. Frederic a luat cu el 5000 de soldați din asediul de la Praga pentru a le trimite și întări armata Ducelui de Brunswick-Bevern de 19 000 de soldați aflată în Kolin, în
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
de front, de rezistență, prima linie de rezistență era considerată Prislopul. Trupele horthyste prevedeau o puternică rezistență în zona trecătorii Prislop. Aici s-au concentrat puternice unități de luptă și forțe de muncă și s-au realizat vaste lucrări de fortificații prelungite la Borșa și Moisei. Dându-și seama că localnicii le-ar putea încurca socotelile în desfășurarea luptelor de rezistență, trupele au dat ordin de evacuare. Astfel moisăienii și borșenii au fost nevoiți să-și părăsească vetrele, urcând în munți
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
moda curții domnești au fost împrumutate tot de la bizantini. Orașele și târgurile au înflorit în urma dezvoltării economice din această perioadă, ele fiind situate în special în zona marilor drumuri comerciale, sau pe văile râurilor. Sunt de amintit principalele orașe cu fortificații ale țării: Câmpulung, Argeș, Râmnicu Vâlcea și - o vreme - Severinul. Craiova și Târgu Jiu erau doar niște sate. Între porturile mai însemnate sunt de amintit Calafat, Giurgiu, Orașul de Floci și Brăila. Tradiția menționează că și Târgoviștea și Buzăul au
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și unelte casnice transformate în arme. Cavaleria utiliza spada și lancea și era îmbrăcată în armura specifică. Un chip de cavaler este redat și într-o frescă din Biserica Domnească din Argeș, din păcate azi incompletă și mult deteriorată. În ceea ce privește fortificațiile din Țara Românească, există date sigure doar pentru trei: cetatea Severin ("„Ceurin”", "„Zeurino”") și curțile domnești fortificate de la Argeș ("„castro Argias”") și Câmpulung ("„Longo-Campo”"). La acestea, Constantin Kogălniceanu mai adaugă și cetatea de lângă Râmnicu Vâlcea, ca posibil centru al voievodatului
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
La acestea, Constantin Kogălniceanu mai adaugă și cetatea de lângă Râmnicu Vâlcea, ca posibil centru al voievodatului lui Litovoi. Ion Conea și Andrei Pandrea consideră că de fapt „castro Argias” din Cronica pictată s-ar referi la Cetatea Poenari, nu la fortificațiile din Curtea de Argeș. Dovezile arheologice relevă însă faptul că în preajma lui 1330 curtea argeșeană a suferit un incendiu devastator. Arta militară românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]