1,676 matches
-
ei, de entuziasmul ei... Putea molipsi cu zâmbetul ei, un oraș... o lume... In Bârlad o iubea tot orașul... Tot orașul a cunoscut-o, ea era acasă în tot orașul. Si totuși, de ce sub zâmbetul ei se ascundea o inimă frântă!... -...Când am cunoscut-o, murmură bătrânul, a fost cel mai plăcut lucru din viața mea!.. Va trebui să mai aștept până voi ști cuvintele potrivite să i le spun... Dragă Vasilica, viața mea a început când te-am cunoscut și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mod strict cubice, dar nu de un cubism capricios și antigeometric. Și vreau să dau un exemplu. "Este adevărat că greaca 14 este reprezentarea cubistă a valului mării, reducând la unghiuri unghiuri drepte creasta valurilor, azi atât de renumita cruce frântă (cruz gamada 15) sau încârligată, svastica rasiștilor de acolo și de aici, nu este doar reducția unghiulară în unghiuri drepte a unei imagini a soarelui care apare pe pietrele funerare, formată din semicercuri ce se încrucișează. Păi bine, cocota, sau
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să cuprindă într-însul fix 99 de sensuri, Într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suspendări. Căci aceasta nu-i, în fond, decât deparazitarea conștiinței de timp. De câte ori mă gândesc la om, mila îmi îneacă gândurile. Și astfel nu-i pot da de urmă în nici un chip. O frântură în natură te obligă la meditații frânte. Pasiunea pentru sfințenie înlocuiește alcoolul în aceeași măsură ca muzica. Tot așa, erotica și poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile. Bețivii, sfinții, îndrăgostiții și poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și muzica - trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare și care-și apleacă ochii pentru a suplini prin gest mărturisirea, surâsul ei frânt și amar ți se rostogolește-n carne și-și prelungește prin ecouri chinul său imaterial. Surâsurile sânt o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora pentru a genera conflicte? Noi nu sîntem prin conflicte, nici măcar în ele. Un popor, dacă este lipsit de o idee istorică, trebuie să aibă cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mesianism de circumstanță, mai bine să ne târâm soarta fără conștiința unei sortiri. Nu pot concepe decât un destin care să fie o flacără în neîntreruptă evoluție. Altcum, toată această Românie nu va fi decât un spațiu pentru inimi frânte. Și așa, cui decât ei, i-am putea atribui înclinația inimilor noastre? Căci nu există un cadru mai nimerit și mai fatal pentru echilibrul instabil al sufletului... Modul existenței românești este minorul. Unei ascensiuni frenetice nu-i priește decât modul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu mâna spre direcțiunea casei. - Nu! Noi abia ieșisem din oraș, și tu ai căzut aicea fără simțiri. - Va să zică am visat? zise el râzând nebunește, știam eu c-am visat! Nu se putea altfel... nu se poate. Vocea sa era frântă, plîngeroasă și amorțită de durere. - Hai acasă - răcești! - Tu n-ai auzit acea muzică divină, acel înger murind, acel bătrân disperat, n-ai văzut nimic? - Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu bătrânul tău și cu îngerul tău murind? Ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
carte, ceva se termină, altceva ia naștere. Scrierile acestea sînt bîntuite de un "nu știu ce" aspru și dezolant. Se manifestă aici o încăpățînată voință de a parcurge arcanele naturii umane în ciuda adevărurilor neplăcute peste care se poate să dea. Cu inima frîntă, geniul lui Freud se consacră unei nemiloase decontări a mizeriilor noastre psihice. Scăpăm de Charybda nevrozelor doar pentru a cădea în Scylla religiilor. Desigur, Freud ezită să înainteze. O mărturisește: Ne aflăm pe terenul psihologiei mulțimilor unde nu ne simțim
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În lume, lucrurile sunt deja despărțite de sine, dacă „sinele” lucrurilor 2 este înțeles aici ca „nucleu” al fenomenalității: „Venirea la apariție în acest «în afară de sine» al lumii înseamnă mai degrabă că lucrul însuși este aruncat în afara lui însuși, fracturat, frânt, scindat cu sine, despuiat de realitatea proprie, în așa fel încât, lipsit de acum înainte de realitatea sa, golit de carnea sa, el nu mai este în afara lui însuși, în Imaginea lumii, decât propriul său corp neînsuflețit, o simplă imagine, o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
câte unul, numai el singur se va chinui, atunci când nu va izbuti, până la urmă, să-și dea duhul. Tortura trebuia să fie un spectacol colectiv. Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar și pe el din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete scurte, și ar fi jucat nervos pe loc, bătătorind pământul sub tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amețitori să se risipească. Era felul lor de a respira, care îi făcea liberi, gata să îndure bătaia și foamea. Viața le era plină de neprevăzut, auzeau de parcă ar fi stat cu capul în apă și tot așa vedeau luminile frânte, obiectele mai mari și mișcându-se cu încetinitorul. Se închideau, uneori, ca o carte cu paginile în oglindă, devenind unul, alteori se deschideau și se răsfoiau. Atunci plămânii li se înmulțeau, fiecare avea dorința de a trage din rărunchi aburii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie cazna de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. * Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea "corectă" a secvențelor "de depășit-de atins" și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil, înseamnă că tabloul vieții este mai vast
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o microantologie pentru numărul din "Secolul 20" centrat pe Danemarca. Sosim seara la 10 cu mașina, lăsând în urmă un București isterizant, care ne hărțuie și ne macină timpul cu false probleme. În Păltiniș este furtună seacă, fără zăpadă, copaci frânți și beznă desăvârșită. Sîntem obosiți, la recepția hotelului nu e nimeni și situația începe să devină puțin dramatică. Locul pare devastat și părăsit. Urc cu Andrei colina către vila lui Noica, ținîndu-ne de mână, cu mâinile libere întinse în față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ști cu adevărat japoneza însemna să poți "desena" spontan, așa cum facem noi cu cele 24 de litere ale alfabetului latin, câteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuțe drepte, curbe, concave, frânte etc. Numai că aceste semne nu sânt neapărat "litere", ci mai degrabă ideograme, care, singure, acoperă o noțiune și care, de cele mai multe ori, ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee. Într-una dintre vacanțele petrecute în țară, Flipi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secărică, sfeclă roșie cu tămâie, unghia găii, cu usturoi, untură de porc veche (râncedă), cu volovotic, zglăvoc. Ceaiuri din buruieni de ceas rău, hernie (studeniță), sânzâiene, de cimbru de câmp (cimbrișor), din planta cinci degete, ghințură, ghizdei, iarbă mare, iarba frântului, tătăneasă, muma pădurii, mutătoare, rădăcini de papură, cu potroacă, țintaură, țâța vacii, unghia oii, vetrice. Iarbă mare plămădită cu miere de albine, rachiu În care s-au plămădit bureți arși, buruiană de sub fag; cu camfor, drăcoaică, lumânărică, tătăneasă, rădăcini de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de două ori. Cui pute gura: frunză de salcie albă sa fierbi și să speli gura de zece ori, cu oțet. De durere de ureche: rădăcină de hrean să pisezi bine și să storci În ureche, trei picături. De mâini frânte (rupte) sau picioare : să ia iarba lui Tatin (tătăneasă), rădăcină, s-o piseze bine și s-o fiarbă În lapte dulce și s-o lege la picior sau la mâna frântă, ziua, de două ori, până dimineața și se va
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și să storci În ureche, trei picături. De mâini frânte (rupte) sau picioare : să ia iarba lui Tatin (tătăneasă), rădăcină, s-o piseze bine și s-o fiarbă În lapte dulce și s-o lege la picior sau la mâna frântă, ziua, de două ori, până dimineața și se va vindeca. Cui cojesc țâțele: rădăcina de fierea pământului și rădăcină de calopâr și 10 dramuri de șofran, să le pisezi toate la un loc și să le fierbi În lapte dulce
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]