1,800 matches
-
frământu-mi fără margini, Ca un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tineri și tuciurii - obicei deprins în cazarmă, în Alabama. Aici Mickey și-a ieșit din pepeni, s-a pornit să împroaște cu scuipat ca un câine turbat și a turuit obscenități în idiș, făcându-i pe bodyguarzii lui evrei să freamăte neliniștiți. Johnny știa în mod evident că varianta lui o contrazicea pe cea a lui Buzz. Faptul că nu se uitase deloc în ochii lui îl convinse că așa era. Când Mickey va înceta să mai urle și va începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Grigore Băjenaru Cișmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
părând că vrea să-și aleagă cuvintele. Apoi a rostit încet, ca și când ne-ar fi împărtășit o mare taină: ― Băieți... am să vă dau o veste nespus de tristă... Marele nostru poet Alexandru Vlahuță nu mai este în viață! Un freamăt se ridică din bănci. Vlahuță era pentru noi, elevii, unul dintre cei mai mari poeți pe care-i cunoșteam. Îl iubeam cu toții și era prietenul nostru încă din clasele primare, când îi învățam poeziile pe dinafară. Toți rezumaserăm în caietele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
său a durat întreaga oră de curs și i-a interesat nespus pe asistenți. Dar culmea a fost când a sunat de ieșire. Profesorul Pompiliu Constantinescu a întrebat binevoitor: ― Foarte bine! Mulțumesc! Cum te numești? Un murmur surd, întocmai unui freamăt neașteptat, din senin s-a ridicat din bănci. Am răspuns, subit inspirat, rostind limpede numele prietenului meu ce-mi sta în dreapta: ― Predescu Ștefan, don' profesor! ― Zece! a spus cu plăcere Pompiliu Constantinescu; a pus nota în catalog și a plecat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eliminați cu drept de examen particular? Prin urmare, ceea ce vrei dumneata nu se poate... Foștii lăzăriști vor da bacalaureatul acolo unde-l vor da și elevi seminariști.! * La afișarea listelor la clasa a VIII-a modernă particulară, a fost un freamăt de bucurie în rândurile noastre, bieții oropsiți, când am văzut că nu rămăsese nimeni repetent! Dar ne-a impresionat extraordinar când l-am văzut intrând pe poarta seminarului pe Barosanul, cu pașii lui mari și greoi... ― E, ce ispravă ați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă care Îl despărțea de ținuturile Dobrogei și de curgerea majestuoasă a Dunării. Și de Moldova, unde se afla trecutul și viața lui parcă uitată. Trebuia să reziste și să facă exact ceea ce tradițiile acestui colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu Cetatea Neamțului, cu Hotinul, Orheiul și Soroca. Ultimele trei erau cetăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
obișnuiau să confecționeze un material special, cadrilat, din bumbac, foarte popular în nordul Indiei. Au intrat însă în concurență cu materialele făcute la războaiele de țesut din Manchester și, treptat, n-au mai făcut față, dar orașul a continuat să freamăte de viață. Supușii nababului, un amestec de musulmani, războinici Sikh, „Căutătorii adevărului“, și membri ai castei Jat, sunt risipiți prin mulțimea de sate mici. Sunt destul de bogați, dacă-i comparăm cu țăranii din locuri mai puțin binecuvântate, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug pe când ultima creanga de-alun a lăsat urma pe unde să fug sau să curg sau să mișun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toți voievozii frumoși și chiar cinici, simt caii din neam de-ostrogoți, visătorii ce vin din "Hercinici", au frați, au surori și bunici și-n fața lor vreau să mă-nchin, ai trecut vreodată pe aici, străinule, prin Munții Măcin ? freamătul lor altfel te cheamă, ochii prin el căutându-l, semeț, bătrân, viteaz, unind faimă cu faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară în tăcere. Ne salutăm și apoi așteptăm. Eunucii vin să ne spună că împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
l-am întrebat eu. El făcu pauză o clipă, apoi răspunse: Dacă ați fost pește, doamnă, ați supraviețuit. Palanchinul fu lăsat jos și eu am coborât. Îmi simțeam trupul ca și cum ar fi fost bătut: Unde ne aflăm? — Un sat numit Freamătul Primăverii. — Unde e Tung Chih? — Tânăra Sa Majestate este cu împărăteasa Nuharoo. M-am dus să-i caut. Rămăseseră în urmă cu vreo jumătate de milă. Nuharoo a insistat să schimbe cărăușii palanchinului. În loc să dea vina pe drumurile alunecoase, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică; a dat cuvintelor simple valoare nouă și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. Mihail Sadoveanu O, MAMĂ ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău ... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură... de toamnă... de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău (... Mereu... vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a im‐ posibilei întoarceri. Mama este copilăria noast ră îmbătrânită. Spuneți‐ mi cea mai frumoasă poezie despre mama. — O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi l Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; ...Sau din folclor : De străini îi plină lumea, / Da măicuța~i numai una... * Omul în «trecere» își intitulează Andreea Pasat recenzia la volumul «Moment poetic, 29» de Grigore Vieru , publicată în «Zorile», revistă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de încheiere, care unifica opera, fu compusă tot de Mitsuhide: Vremea ca provinciile Să trăiască în pace. După ce călugării stinseră lămpile, Mitsuhide păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin de afară făcu să freamăte copacii, urlând prin streșinile acoperișului atât de straniu, încât ai fi zis că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toți cei prezenți tăcură. Pe când stătea în umbra bărbaților care așteptau, ochii lui Nene deveniră opaci, în mod straniu. Nu peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la acest lucru temeinic și acordați-i toată atenția dumneavoastră personală. Dacă aveți unele obiecții, vă rog să mă înștiințați înainte de Luna a Șaptea. Este esențial să-i transmiteți toate acestea în amănunt Seniorului Mori Terumoto. Ochii lui Kazumasa priveau freamătul vântului printre bambuși, dar urechile îi erau absolut fascinate de tot ceea ce spunea Hideyoshi. Inima sa vibra ca frunzele de bambus în vânt. Se părea că, pentru acel om, până și titanica sarcină de a construi Castelul Osaka era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neașteptat din ambele flancuri. Shonyu se ridică brusc în picioare, în momentul când sosi un al doilea mesager de la Nagayoshi. N-avem timp de pierdut, stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni, dintr-o dată, un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela iradia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultimele clipe, fu cuprins de o emoție violentă, de-i venea să plângă. Ah! strigă el. Nu-și mai încăpea în piele de bucuria acelei mari izbânzi neașteptate, astfel încât uită ce avea de făcut în continuare. Imediat după aceea, auzi freamătul de crengi al aliaților săi, care se luptau să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o viață frumoasă. Nu-i lega doar o verighetă și un jurământ. Îi lega o IUBIRE adevărată, o pasiune unic. Aveau o influență covârșitoare unul asupra celuilalt. Erau mândri de familia lor. Anii s-au scurs în liniște, departe de freamătul marilor orașe. Lotti mai avea o senzație copleșitoare de teamă și confuzie. Uneori se trezea noaptea din somn cu bătăi de inimă și șuvoaie de lacrimi pe obraz, fiindcă o visase pe Lizzi purtându-și cu nonșalanță pe chip un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]