1,235 matches
-
Și Cristi zâmbește : — Chiar nu mai am nevoie de nimic, mulțumesc... A, nota ! Au trecut repede săptămânile de doliu pentru cel care compusese și adaptase peste cinci sute de romanțe și tan- gouri, cel care definise acordurile care s-au fredonat în prima jumătate a anilor treizeci și reușise să-i dea aproape fiecărui dizeur cel puțin o piesă memorabilă. Bineînțeles că cele mai multe și de obicei și cele mai reușite au mers la Cristi, tânărul student pe care Fernic îl întâlnise
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe primele note ale melodiei. Apoi intră el în scenă : Femei sunt multe-n lumea asta mare, Frumoase ca seninul înstelat, Găsești plăceri nebune-n fiecare Și-s dulci ca o clipită de păcat. Cei de la mese îl acompaniază imediat, fredonând și ei versurile. Se apropie punctul culminant, al refrenului, și chiar atunci, când tensiunea piesei crește, pornește scandalul. În salon năvălește deodată un grup de polițiști, alături de câțiva ofițeri, iar în spatele lor, urlând la ei să stea potoliți, șeful de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rece. Se stinsese visând la degetele imperfecte ale Domnișoarei Coincidență. — Ne-o cântați ? Vă rugăm... — Sigur, sigur, și Cristi pleacă de lângă Grig, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jean și Marian încep cu instrumentele și imediat vin primele versuri, fredonate de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva dinți, fredonase odată în celebrele localuri elegante vreun tango. O liniște de mormânt. Nici urmă de șahiști sau tablagii. Niciun copil care să râdă în hohote, balansându-se periculos în leagăn. Nicio pasăre pe cerul întunecat. Niciun animal și niciun gândac nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de a-mi da o lecție. Pedeapsa pentru că am crezut prea mult în oameni. Următoarea zi a început cu o ploaie teribil de rece încă din zori, o furtună care anunța începutul toamnei lui 1947. Cristi s-a trezit fredonând La vie en rose, al bine-cunoscutei Édith Piaf, pe care cântărețul o văzuse înainte ca aceasta să cunoască celebritatea internațională, la Paris. Era bucuros. Împlinit. Radia, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme. A ieșit din camera lui și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că-l va cuceri pe cel mai mare interpret al timpului său. Am ținut la tine ca la copilul meu, m-am bucurat de fiecare reușită, care veneau una după alta, când înregistrai șlagăr după șlagăr ce urmau să fie fredonate în tot orașul. Și plângeam ca propria-ți mamă când auzeam până și cel mai mic zvon neadevărat, care circula prin oraș sau prin ziare. Am plâns când am auzit că ai divorțat, am plâns când am auzit că te-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amintiri până pe Kiseleff, la Șosea. Restaurantul supraviețuise, dar n-a îndrăznit să intre. L-a privit în gol minute în șir, fumând câteva țigări și imaginându-și tangourile care răsunau în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajungă la facultate pe la opt ca să vândă o mare cantitate de narcotice unui grup important de boboci. Când m-a întrebat dacă am o pipă pe care i-aș putea-o împrumuta, am deschis seiful. A golit paharul de punch, fredonând cântecul zombilor Time of the Season. - Ce-i înăuntru? întrebă el, lungindu-și gâtul, apoi: E tare sombreroul. - Aici îmi țin banii și armele. Am luat din seif pipa de cristal pe care sub nici o formă nu doream să mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timpul cinei, lăsându-mi mintea să rătăcească dincolo de farfuria punctată neregulat de dovlecei și ciuperci, încercând să zâmbesc și să par interesat de importanța clipei prezente și de schimbul de informații de deasupra mesei? (Am încercat chiar să par detașat, fredonând absent, dar asta era chiar mai agasant și m-am oprit la fel de detașat atunci când l-am văzut pe Robby încruntându-se.) Tot ce îmi amintesc e că eram undeva în casa aceea atunci când Sarah l-a adus pe oribilul Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
punctual de-a izbucni în lacrimi. Mi-am vârât pumnul în gură, mușcându-l. - Hai să jucăm un joc, Bret. - Nu voi... - Jocul se cheamă: Ghici Cine-i Următorul? - Nu ești viu. Apoi brusc și foarte dulce, vocea începu să fredoneze un cântec pe care l-am recunoscut - The sunny Side of the Street - înainte ca un hohot să curme linia melodică, iar convorbirea se întrerupse. Când am pus telefonul jos pe birou am observat o sticlă care nu fusese acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putea scrie istoria adevărată a Cenaclului Flacăra... Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste el, de fapt, viola... Ai ajuns în București prin cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu. Și eu fredonam în adolescență unul din șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat duios, responsabil, că " Nu se naște un copil,/ Făr' o tonă de trotil". Și vedeam parcă tona de trotil amplasată sub pătuțul copilului gânguritor, gata să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și am cumpărat patru tuburi de tablete de codeină. Am luat codeina cu ceai fierbinte și m-am simțit mai bine. Ike mi-a zis: - O iei prea repede. Lasă-mă să-ți prepar o poțiune. Îl auzeam În bucătărie fredonînd deasupra poțiunii: „Puțină scorțișoară În caz că-ncepe să vomite... puțină salvie pentru căcare... niște cuișoare să curețe sîngele...” Nu mai gustasem niciodată ceva atît de groaznic, dar amestecul mi-a adus starea de rău la un nivel suportabil și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
răsărit, Pomul a înmugurit. Ce anotimp a sosit?” (ARAVAMIRP) Exercițiu Orală 3. Anunțarea temei și desfășurarea activității -Astăzi la activitatea muzicală vom repeta cântecul “Primăvară” și în partea a II-a a activității vom audia cântecul “Vine primăvară”. Apoi voi fredona un fragment melodic din cântecul “Primăvară” și voi cere copiilor să ghicească cântecul. -Voi cânta o dată cântecul model , apoi vor repeta și copiii la semnalul dat. Se cere o interpretare corectă , nuanțata și pronunțarea corectă a cuvintelor din text. În
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
VICTORIEEEEE !!! Energia Tg. Jiu - Știința Bacău 29-30 (12-14) Știința Municipal Dedeman Bacău a obținut o victorie mare la Târgu Jiu la capătul unui meci dramatic, pe care l-a condus de la un capăt la altul. “Zece, zece și urmează 12″, fredona Marius Bondar la finalul meciului de acasă cu CSM Oradea și câtă dreptate a avut! De altfel, el, împreună cu cealaltă extremă, Florin Dospinescu, au fost actorii principali ai victoriei băcăuane de la Târgu Jiu. O victorie meritată, de altfel, chiar dacă finalul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
membru al Parlamentului, a vorbit plin de dezgust despre înnobilarea oamenilor care ,,ar fi fost excluși din orice club londonez respectabil". Într-adevăr, în unele din aceste cluburi se dezvoltase tradiția ca membrii să îi felicite pe membrii proaspăt înnobilați fredonând interpretări extrem de ironice ale cântecului ,,Lloyd George îl știa pe tata" pe muzica imnului ,,Înainte, soldați creștini". Comedienii de music hall au poreclit Ordinul Imperiului Britanic (OCE Order of the British Empire), creat în primul rând pentru a conștientiza realizările
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
chimie sau ce aveam noi în ziua respectivă. De obicei, chimie. O față de copil răzgâiat aveam Șăfu. De copil obișnuit să fie premiat, lăudat. Era ora șapte patruzeci, el venea spre ora de chimie care începuse de o groază și fredona aiurea o arie de operă. Îi plăcea lui opera. Și mai ales opereta. Mă rog, el însuși aducea al naibii de bine cu un personaj de operetă. Pentru că, uite, exact ce era mai interesant am uitat să vă spun. Șăfu era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care am participat împreună cu colegii mei și cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Bertrand, cu poemele lui În proză despre care, bineînțeles, onorata comisie nici că auzise; la fel cum maestrul nostru de muzică, harnicul și pedantul Ion Costescu, mă amenința cu repetenția atunci când neglijam (spre paguba mea de astăzi) plicticoasele sale solfegii, fredonând, În schimb, prin clasă din Beethoven, Wagner sau César Franck, motiv de notă proastă și corijență la muzică. Tot cam prin aceeași vreme (1905) eram abonat, clan destin, la un chioșc de pe bulevard cu un leu și cincizeci de bani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dinafară, care acompaniau [În piață] pe Luca Cobzarul de la „Oituz“, interpretul neîntrecut al baladelor vechi haiducești și al cântecelor de pușcărie, de „pârnaie“ - ci de acea armonie sau ritmică personală care Însoțește, pe nesimțite și nevrute, În gând sau abia fredonând-o printre buze, toate actele bune ale vieții tale, la fel cum tânăra calfă de tinichigiu mi a cântat o săp tămână Întreagă sub ferestrele mele, cât timp i-a trebuit să acopere casa vecinului meu. Această ritmică interioară derivă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scena Casei Populare. Uneori se mai nimerea și câte un spectacol bun. Îmi amintesc că atunci i-am văzut pentru prima oară pe Birlic și Beligan, tineri amândoi, în „Rușinea Familiei”. Sau filmul sovietic Balada Siberiei, ale cărei melodii le fredonau tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Galați, unde director era unul Goiciu, mai cu seamă preoții au fost maltratați, mai cu seamă Pr. Anton Bișoc, provincialul nostru, căruia i s-a tăiat barba, a fost pălmuit pentru că într-o zi de duminică unul dintre preoți a fredonat melodii de cântece religioase. Deși acesta (Pr. G. Patrașcu) și-a mărturisit „vina”, pălmuit a fost tot Pr. Anton Bișoc. La judecată am fost acuzați ca oameni care au voit să răstoarne regimul comunist. Când i s-a dat ultimul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii, pe malul mării: soare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
audiții muzicale. Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pustiurile Sahara, Gobi și Kalahari, inclusiv la pigmeii trăitori prin uriașa deltă amazoniană, ce o foloseau drept incantație în ritualul de prindere a râmelor, care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau de dimineața până seara și chiar în timpul somnului, unica și aceeași melodie care te vrăjea: "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Tocmai de aceea convivii noștri au fost foarte exigenți cu ei înșiși, interpretarea bucurându-se de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]