1,352 matches
-
știu să fiu o prietenă adevărată, iar sfaturile mele întotdeauna au dat rod. Mi-e sufletul tânăr, ca o primăvară; îmbobocește ca o floare, în fiecare an. De- ai fi știut să îi asculți înflorirea, ai fi observat că nu freamătă în zadar. Sunt pe cât de bună, pe atât și exigentă, la mine cuvântul este drept și sfânt. Îmi place să visez, dar sunt cu mintea trează; ispitele, oricând, pot să mi le stăpânesc! Am vrut să știi toate acestea de la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o ploaie de raze clare ca diamantul și-mi păruse încă de la intrare o somptuoasă poartă deschisă spre Paradis. De la volanul autoturismului, savuram parcă pămậntul acela negru unde se zămisliseră vegetațiile visului.. Visurile copilăriei mai pluteau razlețe deasupra celorlalte și fremătau neîncetat la ecourile venite de acolo, de dincolo de porțile ferecate ale casei părintești care mă privea tăcută și îndurerată. - În definitiv, mă găndeam eu, de ce să nu admit că aș putea relua viața aici...Viața este ca un foc viu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și arătau așa ca și cum și-ar fi cerut iertare de necazul ce mi l-au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică-sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr-o muncă asiduă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
s-au trezit pe un podiș întins, printre molizii pitici plantați în rezervație care-i fereau de privirile celorlalți; se opri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă și ea, își ciocni voit, violent, trupul fremătând de al lui; își lăsă sânii puternici să-l izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Prietene, vulturul zise Alungă tristețea de pe chipul tău. Vreau să te duc În cerul lui Anu. Să se odihnească pieptul tău Pe pieptul meu, Pune-ți brațele tale Pe aripile mele întinse, Lipește-ți șoldurile tale De șoldurile mele. Lumea fremăta de mulțumire. Cântecul cel nou al acestui cerșetor cu glas aurit le plăcea tuturor. Văzând fețele oamenilor, Adapă își ridică glasul: - După un ceas îndoit De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana " Te uită, prietene, Cum arată pământul, Privește marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate asemeni unui măr de acasă, sub care se refugia duminica c-o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fi prins și ea. Era primăvară. La 17 ani, simțea imbolduri pe care nu și le putea explica. Sub soarele deodată binevoitor, privea lung prin livadă crengile cu mugurii stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi vrut să le strige tuturor că, uite, a venit primăvara, e timpul să se schimbe ceva, dar n- avea cine să-l asculte. Poate toți colegii simțeau la fel, cum
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de stimulare mai directă la nivelul Porții de Jad. A Treia Indicație are loc atunci când ea își întinde trunchiul și își desface coapsele larg, indicându-i bărbatului că-și dorește ca acesta să nu mai amâne penetrarea. Când brațele sale freamătă, umerii îi tremură și „fesele i se mișcă de plăcere”, are loc a Patra Indicație, care îi transmite bărbatului că simte plăcere profundă în acel moment. Când își dorește ca bărbatul să se înfigă mai energic în Palatul Ceresc, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă. Asta era Înainte o chestie tradițională scoțiană, dar acum este doar Festivalul de Anul Nou din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scârbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecând pe lângă grupuri de tineri miștocari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văzut de jos de către cei bombardați și montat în alternanță cu primul, alcătuiește o vedere etică. E un lucru mai anevoios, dar ficțiunea îl permite (când turnează Coppola), deși costă scump. Va răsuna videosfera de zgomot și furoare? Ea va fremăta, fără îndoială, de războaiele din jur, dar evenimentul va putea fi altceva decât bruitaj? Însăși noțiunea de istorie, ca și cele de război, contradicție sau tragic, implica primatul scrisului și timpul cumulativ care-i corespunde. Aceste invenții datează din grafosferă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe. Iar anotimpurile vin și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe. Iar anotimpurile vin și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a„fără” și rădăcina pe care o găsim și în a zămisli; vgr. ’άζυμος „pâine nedospită, iar ζυμη „ferment, drojdie, dospeală”, rom. zeamă, lat. zema „zeamă, fiertură”, de unde putem ajunge la zem „pământ” (Vezi rom. a geme, lat. gemo „a fremăta, a fi plin, încărcat”) și la zevs „atotfăcătorul, zămislitorul”. A blestema este cuvânt compus (bles tema), cum rezultă din lat. blasphemo, vgr. βλασ-φημέω „a huli, a cleveti”. Prima parte este în lat. blato „flecar”, blatio „a spune, a debita”, alb
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
există." Iar mai departe: "Repet deci: onestitatea, onestitatea. Ea ne impresionează într-un mod mai intim și mai blând decât ceea ce stârnește disprețul și râsul nostru. Poetule, ești sensibil și delicat? Ciupește corzile acestea; și le vei auzi răsunând sau fremătând în toate sufletele." (cap. 2 Despre Comedia serioasă) Nu visează Diderot la un fel de "dramă filosofică", pe care nu a scris-o niciodată, dar despre care argumentează în capitolul patru al Discursului despre Poezia dramatică? Ar fi tratat acolo
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contradictorii imposibil de perceput și de redat conceptual, și chiar eventuala solidaritate umană poate exista și poate fi resimțită doar la nivelul imaginilor (nu subconștient, ci mai degrabă "transconștient").430 Imaginea, simbolul, mitul și omul sunt inconturnabil interconectați: "viața omului freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conținutul vieții sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginației: un întreg deșeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. Omul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o sculptură clasică, cioplită în piatră cu mare măiestrie. Uitându-se câteodata la el, Anuca rămânea ca vrăjită. În mușchii picioarelor lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a rândul, Și sunt Manole când mă cheamă Ana. 8 octombrie 2011 Ochi de vis ochi de vis, ca o floare de cais, liliac, vârf de ac, inima unui proscris. rost și gând, dinspre tine alergând, ideal, ireal, lângă mine fremătând. sunt și mor, nici măcar întâmplător, predispus, nesupus, hăituit de-același dor. 8 octombrie 2011 Anotimpurile aduse de tine într-o zi mi-ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din față ale taurului. Captiv, acesta se împiedică și se prăbușește în timp ce din tribună chiotele entuziaste salută îndemînarea concurentului. Și, în sfârșit, proba cea mai grea. Saltul mortal, de pe un cal în galop, pe spinarea unui cal sălbatec neîmblînzit. Publicul freamătă. Cunoaște cu siguranță dificultatea probei și riscurile ei. În tribună se așterne tăcerea. O așteptare la pândă. Urmează o încercare. Eșuată. A doua. Eșuată și ea. La a treia, călărețul este probabil decis să încerce cu orice preț saltul mortal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am acum în nări, Ce știe Daniel despre mirosuri?! Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]