1,377 matches
-
un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o imagine negativă despre ea când nici măcar nu o cunoașteți Încă deloc. Este cineva cu adevărat important, Înțelegeți? — Înțeleg, am spus eu cu o umbră de scuză În glas. Porcușor avea fața plină de sudoare și degetele de la picioare Îi fremătau cu o frecvență de zece bătăi pe secundă. — Accept pilulele, aș vrea totuși să știu de ce m-ați Întrebat dacă am sau nu o iubită. — Pentru că ecstasy este un produs care stimulează apetitul sexual și Îl duce până dincolo de ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simt deprimată. Oare nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era ocupat cu spălatul paharelor, iar cei doi clienți Își vedeau de discuția lor. Cu toate acestea privirile tuturor se Îndreptară spre imperceptibila mișcare a trupului lui Reiko. Cu siguranță a fremătat aerul, m-am gândit eu. În momentul acela mi-am adus aminte de cuvintele lui Gan: Reiko este ca o gaură neagră. Freamătul aerului Încetă, iar Reiko, privindu-și lung lichiorul de coacăze negre, așteptă ca barmanul și cuplul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cum se jucau. M-am așezat atunci cu spatele la zidul care înconjura curtea școlii. În felul acela eram apărat din spate. Trebuia numai să supraveghez ce se întîmpla în fața mea. Și stăteam astfel ca o sălbăticiune prudentă și curioasă, cu nările fremătând, uitîndu-mă la jocurile celorlalți, atent ca nu cumva cineva să-mi încalce teritoriul, să se apropie prea mult de mine. Pe vreo doi care au încercat i-am pus la respect cu pumnul, așa că, pentru a nu se expune, ceilalți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gunoaiele din curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi văzu pleoapele fremătând și ochii care încercau să se deschidă. Dar îi trebuiră aproape trei minute ca să se poată ridica pe canapea și spuse pe un ton obosit: - Doar n-o să ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
întreaga mea familie, să-și dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru asta. Îi mângâiam picioarele și n-o simțeam fremătând. Nu simțeam decât dâra dulceagă a cremei ei de plajă. O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi fug dintre mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care se reflectă luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o dimineață însorită de joi și se simțea deja de parcă nu dormise de patruzeci și opt de ore și trecuse printr-un război mondial. Epuizată și totuși fremătând de o ușoară nerăbdare, Leigh se ridică din pat și intră în baia plină de aburi. Reuși să-și pună pe ea o pereche de blugi albi și să împacheteze toate celelalte lucrurie înainte ca Russell să-și termine dușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deasupra orașului, lovind la întâmplare și înălțându-se însângerată, împrăștiind în sfârșit sângele și durerea omenească "pentru însămânțări care ar pregăti recoltele adevărului". La capătul frazei sale lungi, părintele Paneloux s-a oprit, cu părul căzut pe frunte, cu trupul fremătând de un tremur pe care mâinile lui îl transmiteau amvonului și a reluat, mai înăbușit, dar pe un ton acuzator: Da, a sosit ceasul să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din urmă, ridic capul. Se află chiar în fața biroului meu și se uită în jos spre mine, cu cea mai ciudată expresie pe care i-am văzut-o vreodată. E un amestec straniu de afecțiune, mândrie și maximă încântare, care freamătă în spatele expresiei foarte serioase a chipului său. — N-ar trebui să fac asta, murmură. Se apleacă spre mine. Ai reușit, Samantha. Ești partener. Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce în apartamentul meu, cu Ketterman la două etaje deasupra, îmi face greață. Nu pot să dau ochii cu el. Nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă cu atenție. Sunt foarte supărată. Închid ochii și încuviințez din cap. — Supărată ? mă îngână Trish fremătând nervos. Am făcut tot ce mi-a stat în putință. Deschid ochii. Dar din păcate nu pot lucra cu aparatura din bucătăria dumneavoastră. Iar cina care a rezultat de aici este sub standardele mele profesionale. Drept pentru care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Am nevoie de mai mult timp să mă gândesc... În clipa în care îi zăresc expresia, amuțesc. Vine la mine și aproape că-și lipește fața de a mea. Încă zâmbește, dar are ochii ieșiți din orbite și nările îi freamătă, albite de furie. Mă trag un pas înapoi, făcându-mă mică, dar mă apucă atât de strâns de umeri că îi simt unghiile intrându-mi în carne. — Samantha, șuieră. O să te duci și o să-ți citești declarația și o să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă către mine. Nu ! zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și cum anume o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am să-l chem, vei putea să-l Întrebi. Omar a dispărut pentru câteva clipe. A revenit Întovărășit de prietenul său, care nu pare deloc intimidat. Cu toate acestea, Khayyam Îi zărește, sub barbă, doi mușchi care se Întind și freamătă. — Ți-l Înfățișez pe Hasan Sabbah, niciodată atâta știință n-a fost cuprinsă sub un turban așa de strâns. Nizam surâde. — Iată-mă, deci, În tovărășia Înțelepților. Nu se spune oare că stăpânitorul care are legături cu cărturarii este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus el, În acest scop, un cort, un covoraș, câteva cărți. Cu buzele strânse, cu sprâncenele fremătând, gazdele i-au urmărit despachetatul. A doua zi, alți treizeci de negustori au venit, În același mod, ca să beneficieze de dreptul de azil. După trei zile, pe 23 iulie, erau opt sute șaizeci. Pe 26, erau cinci mii. Și douăsprezece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră brusc. Cu toată frica și sfaturile de prudență pe care nu înceta să și le spună, ea înaintă spre gura căscată în gol cu aruncătorul de flăcări îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici chef să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul fiecărei aventuri Îl lasă singur. Ce mai rămîne de invidiat aici? Acest apologet al plecărilor nu vrea să jure credință nici unei clipe. El pare convins că libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ei Înșiși. Fiul lui Dedal a renunțat la ultima ezitare... Eroarea sa este și riscul său și geniul său... (...SÎnt născut pentru zbor și nu vreau să mă tem să-mi trăiesc destinul. Dimpotrivă, zbor spre destinul meu. Sufletul meu freamătă tot În această greșeală care mă va costa viața; lumina e ca vinul zeilor; și simt cum mă Îmbată, apropiindu-mă de soare. Și-mi dau seama că din viața mea va rămîne numai această greșeală; vor rămîne aceste aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fi trebuit să strîngă pumnii ca Prometeu, Înfruntînd ceea ce Îi era oprit. Or, Icar e convins că apropierea de soare i se cuvine. Elanul său sincer era tocmai ce le trebuia grecilor ca să ridice privirea din pămînt și să viseze, fremătînd de un spasm voluptuos al zborului, prăbușindu-se apoi, purificați, În obișnuit. Firește, nu e totul a căpăta aripi. Depinde ce facem cu ele. De aici trebuie să tragem totuși o altă concluzie decît cea care deplînge imprudența lui Icar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]