25,627 matches
-
de puțin parti-pris-uri politice. Dimpotrivă, promova toleranța, moderația judecăților, dialogul întemeiat pe argumente - într-un cuvînt, normalitatea! îmi vine să cred că tocmai de aceea a fost scoasă din grilă. De vreo cincizeci de ani, în societatea românească persistă această frică de normalitate - mai cu seamă la nivelul factorilor politici, dar nu numai acolo. A gîndi normal, a spune ce gîndești, a face așa cum spui, iată lucruri pe care majoritatea românilor le refuză cu îndîrjire, fie că sînt oameni politici, oameni
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
îi prilejuiește lui Valeriu Anania câteva amintiri despre autorul Rinocerilor și despre Anton Holban, cărora le-a fost elev. Paralela pe care o face între cei doi merită urmărită: "Holban avea o obsedantă spaimă de moarte, lui Ionescu îi era frică fragilitate. Holban ambiționa să nu moară (și a murit), Ionescu se jura să trăiască (și a trăit). Holban tremura ca un om, Ionescu se cutremura ca un creator. Holban avea oroare de groapă (a dorit și a fost incinerat), Ionescu
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează, își reglează ritmurile, își alungă frica și cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
i-am spus. Am dat la o parte perdelele. Eram în toiul lui august și prin fereastră se vedea încinsa câmpie lunară până la capătul celălalt al insulei, și soarele neclintit pe cer. - Nu de-asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare specială din partea doamnei Forbes și încă două plusuri în punctajul lui din săptămâna aceea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
la o parte perdelele. Eram în toiul lui august și prin fereastră se vedea încinsa câmpie lunară până la capătul celălalt al insulei, și soarele neclintit pe cer. - Nu de-asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare specială din partea doamnei Forbes și încă două plusuri în punctajul lui din săptămâna aceea. Mie, în schimb, îmi scăzu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
torențială de iulie. Numitul Pingilică urlă, gol, în slipul lui hoț pe care este cusută o inimioară roșie... Scena reală însă trece, estetic vorbind, scena din carte, "prea lucrată". După ce a pățit ce a pățit, eroina nu-i denunță de frică pe făptașii care o amenințaseră, ca de obicei, că o vor omorî. Azi, ziarele, televiziunea sunt pline de astfel de cazuri. Suntem chiar intoxicați de violuri, iar lumea visează urât. Seară de seară, pe Pro-TV ne așteaptă porția zilnică de
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
cocoțați pe un stâlp, undeva în Bolintinul din vale. Tot interogând-o, anchetatorii află că fata își făcea proces, după cum se exprima unul dintre ei și că nu se zbătuse destul... Că nu opusese rezistență și că nu înlemnise de frică. Fiindcă, mărturisise Narcisa la un moment dat, că ei îi plăcuse. Mai ales că unul, nu ăla rău, ci ălălalt, al doilea, vorbea frumos cu ea, strigându-i la ureche că o iubește. Anchetatorul-șef ceruse și alte amănunte. Dar
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
o măsură pe alta. Fenomen caracteristic constând în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale, ocultate, între două consoane ale unui cuvânt. Partea comică a acestor fenomene lingvistice este vorbirea incultă... De pildă, activiștii care vorbeau precipitat, de frică să nu se exprime greșit, și care de aceea poceau cuvintele prin rostirea lor accelerată, înghițindu-le la iuțeală, hăpăindu-le ca pe niște găluște fierbinți. În grecește: koptein înseamnă a frânge, a rupe, de unde sunkope, ceva ce se frânge
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt dublate de o frică atotcuprinzătoare. De șoareci, de șerpi, de balauri, de fantasme. De care încerci să te aperi căutînd refugiu în civilizație și în relații trecătoare, prin recurs la vorbe și la simulacre de comunicare, pentru a scăpa de gînduri. Prin urmare, apropierea
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
Împușcase vreo trei în picioare cu pistolul din dotare. Trăgea și ea cu revolverul ei mic, de damă, cu plăsele de sidef, da' nu nimerea, ori calibrul era prea mic... Stăteau spate în spate, cu fața la dulăi, iar femeia, transpirată de frică, mirosea a odicolon franțuzesc, pretindea criminologul cu mare succes la femei în tinerețe... Că era scris acolo, pe-o piatră veche de lîngă mănăstire, că nu era voie să calce în lăcașul lor picior de muiere (cuvînt ce o enervase
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă. Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n șoaptă. În cerdacul veșniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-așteaptă. Din bucăți de mângâiere Și întregu-mi, fă-ți avere!
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
a-l alerta pe cititor. S. este o femeie educată, singura de altminteri în întreg lagărul, și reacțiile ei sînt altele decît ale femeilor din jur, țărănci toate. Parcă intuind mereu ce se va întîmpla mai departe, ea își calibrează frica, își economisește panica și disperarea, dar nu într-un mod neverosimil sau romanesc artificial, ci ludic și curajos totodată. Cu toate acestea, ceea ce i se întîmplă pînă la urmă depășește și temerile și așteptările ei, pentru că războiul/genocidul - o spune
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
prezentate expozitiv, la suprafață, nu atît sugerate, cît enunțate și subliniate, ceea ce diminuează, teribil, emoția. Dialogurile zgîrie, uneori, urechea, cu excese explicative, de tipul :"Ah, ce frig e!" sau "Vezi cît de ușor e să dărîmi!" sau "Am tras de frică și de nesomn!"... Rămîne ca timpul să decidă care dintre cele două percepții e mai aproape de adevăr. Aflăm, din același volum, că, inițial, filmul "era să-l facă" Stere Gulea. În viziunea lui Stere Gulea "învingea patima cărnii sau a
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
de seducție căruia aproape nimeni nu poate să-i reziste: "O secretară deschide ușa. Cu ea pătrunde în sala de așteptare un marș funebru ale cărui note, grele, se lipesc de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși albe se legănau încet pe o funie de rufe, asemănătoare unor
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Așa, comentează ambasadorul Morgenthau, a fost comis gestul cel mai arbitrar de pînă atunci al forțelor germane din Turcia. Iar eu i-am găsit pe demnitarii turci, singurii care aveau autoritate asupra limbii de apă vitale, tremurînd și bîlbîindu-se de frică, fîțîindu-se de colo-colo ca niște iepuri îngroziți, stupefiați de enormitatea gestului german, dar parcă și incapabili să adopte vreo măsură hotărîtă. Aveam în fața ochilor imaginea vie a resemnării la care fuseseră supuși conducătorii de astăzi ai Imperiului Otoman în fața tăvălugului
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
cuvinte, ceea ce se citea acolo. Jocul și feeria sunt definiția copilăriei mele. Natura Brașovului era un basm riguros împărțit în patru anotimpuri: primăveri parfumate, veri strălimpezi, toamne pictate de "fauve"-iști, ierni somptuoase. Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam. Nu cu păpuși, ci cu sunete, desene și cuvinte. Îi datorez tatălui meu
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg unei întrebări similare puse de Ion Cristoiu, în cadrul unui interviu publicat în Scânteia tineretului. Da, unii s-au pretat la noile condiții a) de frică; b) din oportunism; c) din dorința de a rămâne în actualitate și de a-și vedea numele tipărit; d) din naivitate și confuzie (dar dacă începea cu adevărat "o lume nouă"?); e) din (bună)credință etc. Bineînțeles, simplific. Unii autori
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
exemplu, putea însemna și "trăiască", și "jos tirania"... Ce-i drept, și în acest domeniu s-au găsit "îndrumători" care să desfigureze stilistic creația, impunând un tonalism primitiv, obligativitatea inflexiunilor folclorice etc. Despre refugiul în literatura pentru copii (Nică fără frică, 1950; Ce-a văzut Oana, 1952; Prințul Miorlau, 1957), ce ne puteți spune? Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria, fantezia, din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
fără frică, 1950; Ce-a văzut Oana, 1952; Prințul Miorlau, 1957), ce ne puteți spune? Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria, fantezia, din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă poezie sufocân- du-se între dorința mea sinceră de a fi "pe înțelesul poporului" (ce notă de dispreț conținea această sintagmă a Paritdului față de capacitatea de înțelegere a poporului!) și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
sau mângâiere, nici un sărut, nici o dovadă de afecțiune". Al doilea război mondial obligă familia Principelui René de Bourbon - Parma să fugă cât mai departe de front. Nesfârșitele călătorii prilejuiesc peste ani rememorarea unor scene de o puternică expresivitate ("Ne era frică de avioane, care-și anunțau prezența printr-un zgomot înspăimântător. În timpul acesta, unchiul Gaétan cânta fără încetare "O, sole mio!"", sau de plăcuta amintire, cum este convorbirea telefonică cu președintele Roosevelt. Peripețiile sunt însă nenumărate: despărțirea de familie, înrolarea ca
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu, Colecția Poeți Români Contemporani, București, 2000
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
văd acum romanele. Într-o zi, însă, va trebui să-mi răspund la o întrebare care mă chinuie: dacă a meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun rost riscurile, nu puține, la care m-am supus, frica, durerile, toată agitație teribilă întinsă pe mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
abea ieșit de la pîrnaie, se afla printre ei. Deși acesta, ca să zicem așa, turna numai "cu avizul tuturor". Pictorul sectant se avîntase în teoria lui. Pretindea că acel Clericus Laicus din evul mediu reînviase împrăștiind peste tot Cuvîntul Apocalipsei și frica de Dumnezeu. Era, după pictorul vizionar, o ultimă convulsie a mentalității ce concentrează rămășițele vechii psihologii primitive întemeiată pe teama de cineva de sus... Și pe care o reprezenta Marduk, organizatorul lumii, creatorul omului și vieții; zeul victorios în lupta
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
al Adevărului și Universului, adunînd, apoi, materia în patru volume (1927-1932), modificate oarecum față de ceea ce scrisese în presă, cu titlul atrăgător ca un magnet, București de altădată. Cartea era, pentru istorici, un izvor nesecat de informații. Dar asupra lor plutea frica de eroare, cartea fiind mereu citată cu rezerve justificate. În 1987 dl. Tiberiu Avramescu, bun cunoscător al Adevărului (despre care, mai ales despre Const. Mille, a scris o carte în două volume) și al epocii s-a hazardat să reediteze
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
la spălat. Poate că mă înșel, dar detabuizarea dosarelor Securității ar trebui să ducă la o certă relaxare a celor care cred astfel. Ajungem și la unul dintre, cum să le zicem, sporturile naționale neomologate - scenarita. Vechea teamă sau chiar frică bolnăvicioasă de Securitate și de supraviețuirea ei a dus la ideea că în România totul ar fi programat sau invers că, dacă se întîmplă ceva special, acel ceva are în spate forțe oculte care urmăresc răul țării. După ce se vor
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]