66,268 matches
-
al povestirii atît că realitate, cît și ca discurs: "hai să conchidem împreună cu ditamai istoricii că sîntem la începutul anilor cincizeci, că noii orînduiri i se potrivesc temeinic alea, cum draci le zice? zodiile..." Istoria reală se regăsește în obsesia frontierei, deosebit de puternică pe malurile Mureșului, dar Occidentul este perceput mediat, relativizat, rămîne doar "un fel de Occident pe care il vedeai trecîndu-ti prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
din punct de vedere cultural și etnic) și un stat propriu. Acest lucru a fost și este imposibil însă de realizat, întrucât există efectiv prea multe culturi și etnii în raport cu volumul de spațiu disponibil pentru crearea unor state autonome. Coincidență frontierelor etnice cu cele politice este, în ultimă instanță, imposibilă. Aceasta este, de fapt, lecția tragică a conflictului dintre NATO și Iugoslavia. ÎI. Istoria unui fenomen controversat Fenomenul național, ca fapt politic și psihologic, a apărut în istoria europeană în secolul
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
XV-lea în Spania, Rusia și Franăa în condițiile luptei împotriva maurilor, mongolilor și respectiv englezilor. Începând cu această perioadă, cultura și civilizația națională necesită tot mai mult existența unui stat care să-i protejeze granițele și astfel apare doctrina frontierelor naturale a unei națiuni. Statul devine, deci, protectorul unei culturi naționale, nu al unei loialități (că în epoca precedentă). Cu toate acestea, înainte de Revoluția franceză, în cadrul naționalismului nu există încă nici o legătură între etnicitate și legitimarea politică. După 1815 însă
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
definite însă și legitimate în mod conștient pe principii naționaliste. Statul este acum expresia unei națiuni și mai puțin a totalității cetățenilor ei. Aplicarea neunanimă a principiului autodeterminării a avut drept consecințe: injustiția unor granițe (generată de ambiguitatea implacabila a frontierelor etnice); imposibilitatea alcătuirii unei hărți politice necontroversate, coezive; precum și escaladarea unor noi conflicte. Perioadă a treia, cuprinsă între 1946-1989 este cea a scăderii intensității sentimentului etnic și a declinului naționalismului în Europa Occidentală. Expansionismul naționalist și decalajele economice se reduc
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
e disociat de stat și, uneori, chiar intra în opoziție cu organizarea statală, determină actuala resurgența a naționalismului. Cauzele acestei nefericite recrudescente sunt diverse: nivelul scăzut de viață, "înghețarea" culturii naționale sub dictatură totalitara comunistă; apariția unor noi state și frontiere ca urmare a dezmembrării imperiilor turc, țarist, austriac, german și sovietic; presiunea religiilor naționale; climatul de constantă neîncredere reciprocă (generat de memoria colectivă a opresiunilor și genocidului); precum și încercările constante de asimilare a minorităților naționale. Spre deosebire de entitățile federale, suprastatale occidentale
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
pacifista este posibilă. 2. încercuirea etnică: o etnie este încercuita de populația majoritară (de exemplu maghiarii în Transilvania). În acest caz împărțirea teritorială este imposibilă. 3. interpretarea etnică: grupuri etnice aproximativ egale se află în imposibilitatea obiectivă de a trasa frontiere de recunoaștere (de exemplu Bosnia și Macedonia). 4. dispersia etnică: această situație se referă la existența diasporei, deci a indivizilor disparați și nu a comunității (există, de exemplu, 25 de milioane de ruși în afara Rusiei). IV. Integrarea euro-atlantică După dezintegrarea
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
se stipulează în tratatul Atlanticului de Nord, este acela ca un viitor nou membru va trebui să demonstreze că adera la principiile democrației, libertății individuale, respectului pentru drepturile omului și că acceptă statul de drept, rezolvarea pașnică a disputelor, inviolabilitatea frontierelor naționale - pe scurt, valorile pe care le întruchipează NATO și care au facut alianță să dăinuie.ă Consecință clară acestei declarații este aceea că nici o țară care prezintă un potențial conflictual nu este calificată pentru integrarea euro-atlantică. V. România și
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
Dar însăși semnătură lor pe un astfel de tratat, fie și parțial, ar fi oferit României argumente valabile în viitor, ca acte de stare de fapt. Fie și acordul balcanic semnat în februarie 1934 și de către URSS, care ne garanta frontierele balcanice, indirect Rusia își dăduse consimțămîntul asupra recunoașterii Basarabiei că pămînt românesc. Ce să mai spunem de strădaniile marelui diplomat de a semna, în 1936, principiile unui pact de asistență mutuala cu URSS, la care își dăduse acordul și regele
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
în consecință, imposibilitatea critifictiunilor de tip Federman. O altă ar fi acceptarea esteticului ca valoare artistică, autonomia lui, nu numai segregația valorilor, dar și segregarea artei de realitate. La fel cu atîția dintre postmoderni, Cărtărescu pariază pe un estetism fără frontiere, ca o caracteristică a unei percepții ce nu mai poate distinge artă de realitate, valoarea de contrafacere, obiectul artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am admite, prin absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
atîția dintre postmoderni, Cărtărescu pariază pe un estetism fără frontiere, ca o caracteristică a unei percepții ce nu mai poate distinge artă de realitate, valoarea de contrafacere, obiectul artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am admite, prin absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
putea fi unul singur. Asupra cîtorva lucruri însă aproape toți participanții au căzut de acord. A luat naștere în deceniul de postcomunism o cultură care pare aceeași dintr-un capăt în celălalt al Europei. Este ea cu adevarat una fără frontiere? În background-ul acestei culturi pot fi identificate elemente care provin mai mult din Vest decît din Est. Cultură estică s-a efasat în bună măsură, pierzînd, pe de o parte, o anumita miza morală și socială, iar pe de
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
fascism și comunism, idee care ar conduce inevitabil la un proces al acestuia din urmă, care ar da gulagului un loc în istorie la fel de însemnat că al holocaustului. de la căderea Zidului Berlinului, cultura noii Europe pare să fie una fără frontiere mai ales la nivelul popular, cu mult mai puțin la acela înalt. Un cîștig, așadar, al Vestului, care este, firește, rezervorul inepuizabil al acestui tip de muzică, film, media, arta aflat într-o expansiune de neoprit. Cîștigul Estului ar fi
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
la acela înalt. Un cîștig, așadar, al Vestului, care este, firește, rezervorul inepuizabil al acestui tip de muzică, film, media, arta aflat într-o expansiune de neoprit. Cîștigul Estului ar fi apreciabil în tipul celălalt, cu condiția să cadă și frontierele mentale, nu doar acelea fizice, precum zidul evocat de cîteva ori în recentul simpozion parizian.
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
și suficient și nici spre realismul sociologizant și episodic. Și tot din această perioadă se prefigurează cu multă claritate, atît la nivelul viziunii sale globale, cît și la acela al relației nemijlocite cu forma plastică, statutul său de artist ,,de frontieră", situat în zona de confluență a două tendințe sau chiar a două mari paradigme culturale care au marcat ultimile decenii: pe de o parte, spiritualismul, aspirația metafizică și scrutarea în profunzimile formei artistice, specifice generației șaptezeci (Horia Bernea, Teodor Moraru
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
că în România a venit la putere un partid extremist. Personajul se numește Julius, este scriitor și apare în povestirea intitulată Sosirea din străinătate. în loc să se pună la adăpost, rămânând în Franța, el hotărăște să se repatrieze: " Traversase râul de frontieră cu fruntea lipită de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
precum și centrele naționale din cele o sută de țări membre ale Institutului Internațional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forței de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanității, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice. După cum se știe, Institutul Internațional de Teatru, înființat în 1948 la inițiativa UNESCO și a unor personalități de seamă din domeniul teatrului, este cea mai importantă organizație internațională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
circulă, firesc, și sînt prezenți la spectacole importante, pot urmări traseul internațional al unui regizor, actor, scenograf care-i interesează, pot compara și evalua în cunoștință de cauză, fiind la zi cu tot ce se întîmplă. Teatrul nu trăiește în frontierele unei civilizații. O reprezintă, dar nu este sufocat de granițele ei. Circulă, intră în dialog spiritual cu marea familie căreia îi aparține. Din cauza umilitoarelor forme sub care sînt plătiți criticii de teatru români, posibilitatea de a vedea, de a te
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
instituții pe care o condusese. Care șef de la Pitești, Aiud, Sighet, care torționar de la Canal, unde au pierit oamenii cu zecile de mii, ce comandant de lagăr, de închisoare, ce șef al polițiilor politice de pe întinsul nesfârșit al Gulagului fără frontiere a fost judecat și pedepsit pentru crimele lui? Eu nu știu de nici unul. Ba, spre a fi drepți, ar fi totuși unul: bietul Egon Krenz, țapul ispășitor ce s-a prezentat cuminte, de curând, după aflarea sentinței, să-și execute
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga astfel un pic de substanță, un pic de notorietate, un pic de existență, că se vor smulge din neantul mediocrității, neant totuși - totuși! - fără culoare și fără frontiere, fără apartenență de religie, origine etnică, sex, convingeri politice și atașamente ideologice (reale sau mimate)... În cultură, o nulitate "umanistă" nu e nici mai presus, nici mai prejos decît o nulitate "antidemocrată", după cum o nulitate de dreapta nu e nici
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
în care națiunile vor continua, diminuate, să existe. Dar nici soluția Europei federalizate nu e de neglijat, azi, dar mai ales, în viitor. Soluția viabilă, la conflictele național existente, pare a fi cea experimentată în Europa occidentală: unitate supranațională, ștergerea frontierelor, regionalizare. Conceptul de națiune, care și-a avut epoca sa de glorie, se estompează fatal, deși își păstrează unele atuuri incontestabile. Și va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, și ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul democratizării mesajului spre cititor și al liberalizării expresiei până la jargonul de "cartier", suprasexuat, la insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
interesantă și bogată de schimb cu tot ce se află în vecinătate. De aceea, pentru mine, granița e un loc de întâlnire între vecini și nu unul de separare. Când granița e nepenetrantă, ceva nu este în ordine. Pentru romanși, frontiera este punctul de convergență între lumea germanică și cea latină, între cultura locală și cea universală, într-un cuvânt un loc unde se întrepătrund diversitățile. M.P.M.: După părerea mea, Reflecții de la Sils-Maria este o operă incitantă, arzătoare, modernă... Există aici
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
traducerea într-o altă limbă de circulație. Sînt cîteva piedici importante pe care autorul și le ridică singur și care vor face ca piesa să rămînă descifrabiă doar în cod românesc, desi problematică îl făcuse pe Ion Mircea să treacă frontieră. Ți-e ciuda, aproape, ca zborul piesei nu se înscrie pe un culoar absolut liber, dincolo de frămîntări... provinciale, românești.
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul dintre cei mai
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul dintre cei mai înzestrați poeți pe care îi are azi literatura română. Miron Kiropol - Solitudinea
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]