1,457 matches
-
măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă viața decât pustnicia, că altfel v-aș fi arătat eu vouă... CODÂRLIC: Eu zic să nu te mai încontrezi cu drăcărimea, măi omule; ia-ți frumușel bănișorii, taci molcum și cată-ți de nevoi. Asta-i. (pleacă) DĂNILĂ: Iaca-i buuun! Tot mănăstiri să croiești dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu bănuții de-a gata la picioare și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zi de alături. Ea inspiră zgomotos ca și cum ar fi sorbit dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de favoruri. Ceva mai serios decât învinuirile de viol? — Vreți să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i așa, draga mea? — Da, așa este. — Aveți o fotografie a fiicei dumneavoastră? Hildegard își deschise poșeta și îi dădu o poză la fel ca aceea pe care i-o dăduse mai demult lui Deubel. Vogelmann o privi fără emoție: — Frumușică. Cu ce călătorea la Potsdam? — Cu trenul. — Și dumneavoastră credeți că trebuie să fi dispărut undeva între casa dumneavoastră din Steglitz și școala de dans, nu-i așa? L-am aprobat din cap. Ceva probleme acasă? Nici una, răspunse Hildegard pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niciun caz tipul ăsta superb n-o să se uite la mine. Adriana o examină și mai atent pe noua ei prietenă. Avea o înălțime potrivită. Un chip peste medie, cu un năsuc simpatic și un zâmbet frumos. O figură destul de frumușică, își zise ea, deși era aproape imposibil să ghicești ce se afla sub rochița aceea babydoll. Nu suporta rochiile gen babydoll. Orice femeie din lumea asta, inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de grasă, fie gravidă în opt luni într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gen babydoll. Orice femeie din lumea asta, inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de grasă, fie gravidă în opt luni într-o rochie babydoll și, cu toate astea, erau ultimul răcnet. Adriana bănuia că Mackenzie ar putea să ascundă o siluetă destul de frumușică sub acel muumuu... Din fericire, pe tânără o salva faptul că era îngrijită impecabil. Purta părul pieptănat drept, un machiaj care părea profesionist, avea o combinație de poșetă și pantofi pentru care multe femei ar face moarte de om. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bună brânză, a zis că mai aduce. Hai, pa! 03.06.2009 De-ale chefliilor - După votare Bă, eu spun și-n culcare și-n sculare că lumea trebuia să meargă la vot. Aia trebuia să facă. Să se scoale frumușel de dimineață, să dea cu afterșeivu’ pe obrajii rași la sânge, să scoată costumu’ ăl bun de la naftalină, să agațe la gât cravata pentru ocazii speciale și să se deplaseze În pas vioi, alături de consoartă, către secția de votare. În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și prezintă umflături. Că bate vânt de disperare și plouă cu dezamăgiri. Gore Îi dă un ghiont lui Gicu, dar nu zice nimic. Ba, mai mult, parcă pentru a-i demonstra lui Sandu că toată perorația Îl lasă rece, gustă frumușel din bere și face aaaaaaaaa, În semn că nu există plăcere mai mare decât degustarea băuturii obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea În apă a malțului și a florilor de hamei. Gicu Îl imită aproape imediat, dar se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
merit Și diplomă scrisă pe o etichetă de pe sticlă, Însă nu bețiv. Ete, fleoșc, scuze, nu pot să mă abțin. Intrăm În analize pe text Și pe cuvinte. Sandu mai cere o sticlă cu vin, Tămâioasa mea, tu te duci frumușel acasă Și te Împaci cu Geta, nu fii capsoman. Și nu mai zice de garoafe că Îți pun masa În cap. Gata cu Genericul, le-a trecut vremea. Ce faci, mă, fără Geta, ea te spală, ea te calcă, ea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i așa? Mă duc la toaletă. Mi-a părut bine. Eram total dată peste cap. De îndată ce m-am îndepărtat de hărmălaia petrecerii, am sunat-o pe Julie de pe mobil. Voiam să-mi omor timpul cumva în timp ce mă calmam. —Bună, Julie, frumușica mea. Mă distrez de minune. —De-aia plângi ca o poșetă Balenciaga care și-a pierdut catarama? mă întrebă ea. Ce s-a-ntâmplat? I-am explicat că n-am fost în viața mea mai fericită, că pretutindeni vezi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să cred c-am pus mâna pe el, era un chilipir. E în mijlocul lui West Village, la intersecția dintre Perry Street și Washington Street, și ocupă ultimul etaj al unei clădiri înalte, din cărămidă roșie, de dinainte de război. Am ferestre frumușele pe două laturi ale clădirii, pe care în zare se văd undele scânteietoare ale râului. Am zugrăvit toți pereții într-un azuriu-deschis, să se asorteze cu apa. Nu-i foarte mare - are doar un dormitor, sufragerie cu șemineu și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai nefericită și prost îmbrăcată persoană de acolo. Evident, dr. Fensler era un geniu. De-abia așteptam să-l întâlnesc. Eram sigură că la el nu ține cu asigurarea medicală. La vreo zece minute după ce am ajuns, o soră medicală frumușică, îmbrăcată în ținută sport din velur alb, m-a condus în sala de tratamente. Era ceva nou: nu tu canapea veche, din piele, nu tu cărți de psihanaliză pe rafturi, doar o lumină puternică și un șezlong înalt, exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie, spuse Charlie când ea-i dădu drumul — Voi vă cunoașteți? întrebă mama surprinsă. Foarte bine, răspunse Julie cochetând. —Dar pe frumoasa mea fiică ai cunoscut-o? întrebă mama, trăgându-mă în fața lui Charlie. Știi, nu arată așa întotdeauna. E frumușică foc dacă se dă cu fond de ten și pudră. —Mamă! am exclamat. Suntem prieteni vechi, de fapt, spuse Charlie, ușor stânjenit. —Prieteni! Voi doi! Ce minunat!!! se bucură mama. Nici n-ai idee cât de bine se cunosc ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Avea până și lumânărele Diptyque și câteva fotografii înrămate cu ea și tatăl ei, aruncate peste mormanele de boarfe. Julie cară întotdeauna munți de bagaje, de zici că se mută, fiindcă a citit în Paris Match că Margherita Missoni, tânăra frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă mai relaxată. Mi-am trântit valiza și geanta zebrată în mijlocul podelei și m-am prăbușit pe un pat, direct pe-o claie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Glume? Păi tu crezi că e glumă? - îi spuse el cu glasul cel mai serios -. Apropie-te, să te văd bine. — Da’ ce, altădată nu m-ați văzut? — Da, dar pân-acum nu-mi dădusem seama că ești atât de frumușică... — Ei, ei, domnișorule, lăsați glumele... - și-i ardeau obrajii. Și-acum, cu îmbujorările astea, aidoma soarelui... — Zău... — Vino-ncoace, hai. Ți-oi fi zicând că domnișorul Augusto a înnebunit, nu-i așa? Ei bine, nu, nici vorbă, nu! Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și în care nu m-am simțit bine. Poate doar acolo, pe podul pictat din Lucerna. O țară perfectă, dacă treci peste faptul că au adunat și banii multor escroci și criminali în depozitele băncilor de acolo, i-au curățat frumușel și i-au așezat în vitrina cu civilizație. Și vacile s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor, tata și mama nu le dau voie să strige decât „Stima noastră și mândria!”. Era clar că nici KGB-ul, nici alți „băieți veseli” nu aveau nici un mandat să-i oprească. Ziariștii locali, cei moscoviți, bașca BBC-ul erau frumușel de față și filmau netulburați. Iar ei știau, oamenii din lanț, vreau să zic, știau că nimeni nu-i mai trimite în nici o taiga, în nici o Siberie. Că sunt, ca să zic așa, din ce în ce mai de capul lor. Când s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
again. Pe scurt, în fiecare toamnă, pe când profesorii ăștia drăguți din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau tichiuța să deschidă the academic year, la noi destinul era și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
remarci sexy și invitații relativ decente (fără obsecenități, că e plină muzica rap de ele și măcar le-aș înțelege). Însă mi-am dat și eu seama că am o mare problemă cu umblatul după ce se lasă întunericul. Uite așa, frumușel, mai îmi limitez un pic libertatea de mișcare. Azi am căutat toată ziua cărți, să văd ce strategie de lectură îmi fac. Social Security Number a devenit cheia tuturor cerințelor. Fără el, nici cărți nu scoți din bibliotecă, cu ID
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
emisiunea lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de Seneca Falls Convention. Problemele se legau de mama Bush, soția Bush, îngrijorată, frumușică, reconfortantă, liniștitoare, decorând Casa Albă pentru Crăciun, cu mici tristeți la colțul gurii povestind vizita incognito a marelui soț în Irak: „Am venit după o mâncare caldă”, zice el, cărând tava cu curcan de Thanksgiving. Eternul și fascinantul prototip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-ar fi plăcut sau că i-ar fi reproșat ceva. Nu, doar așa, din țâfnă mică, de colivie. „Ai grijă, când coboară ăia de la 218, mă chemi. Apartamentul 33 mi-l ții rezervat până la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după accidentul cu bicicleta lui Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate la locul lor, ce i-o fi cășunat grasului? Tocmai dom’ Teodosiu?!, doar o știa, fuseseră vecini și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]