5,324 matches
-
Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat să bălmăjească, Să-și strige frustrarea și ura... Așa își pierd unii măsura. N-am mai rămas cu el, că n-avea rost: Nu-i indicat să contrazici un prost! Referință Bibliografică: FRUSTRARE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
umane, care este capacitatea de satisfacere globală a nevoilor și trebuințelor primare - adăpost, hrană, securitate, instrucție medie etc. Adică, a acelor necesități capabile să asigure nu supraviețuirea larvară a speciei, așa cum se Întâmplă În prezent din cauza terorii lipsurilor și a frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și cu spaima zilei de mâine. Teama de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici un caz. Citiți-i cu atenție pe acești savanți, În aparență neutri și echilibrați, și o să observați că rareori studiile lor se rezumă la cercetarea faptelor și la analiza lor științifică. Felul În care le abordează și le evaluează divulgă frustrarea comentatorului nemulțumit că trebuie să accepte modest această ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite privațiuni inerente și de frustrarea pe care o induce lipsa contactului cu exteriorul, cu lumea, În general, trebuie să fii de acord cu mine că Centrul nu este nici o pușcărie, nici o cazarmă sau o celulă de teroriști fioroși. Cu micile ei rigori, rămâne totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că făcuse un rău ireparabil. Abia atunci se ridică în picioare și începu să alerge cu pași cadențați în direcția opusă celei din care venise. Patru mercenari se luară după el. Erau oameni voinici și bine antrenați, cărora furia și frustrarea părea să le fi dat aripi, astfel că, adunându-și ultimele puteri, reușiră să-i taie calea fugarului, obligându-l să se abată din drumul lui, ce l-ar fi condus, desigur, spre salvare, și împingându-l tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
intra sub incidența unor mutații conjuncturale similare, nu ar fi exclus ca destinele lor să fie aproximativ identice cu destinul lui M.A. Aș Încerca aici o apropiere Între M.A. și T.C. - amîndoi dominați de un puternic sentiment de frustrare, complexați din start datorită unor nereușite pe plan social. Invidioși pe cei pe care Îi consideră realizați, sînt tentați să pătrundă Într-un fel sau altul Într-o lume greu de cucerit. Deosebirea dintre ei constă doar În cauza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns să se ascundă sub altă identitate Îi marchează existența. Nu Încetează să se simtă un exclus. S-a căsătorit, are o familie, un serviciu onorabil, dar În conștiința lui s-a cuibărit ideea că de fapt lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au nevoie de reclamă, e greu să trăiești fără reclamă, să știi că nu poți concura cu nimeni, că nu poți fi preferat altuia, că nimeni nu te caută. Poate și Bacovia o fi simțit la un moment dat această frustrare aparent minoră - un moft de poet, va spune Cocoșatul, o aberație În comparație cu drama infirmității mele. Și totuși, acel strigăt stins al anonimatului, cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceea ce vrem să exprimăm vorbind despre lume, nu ne exprimă În ultimă instanță pe noi? Să presupunem că În momentul În care Rudolf B. a avut acea halucinație, el s-a trezit de fapt În fața unei proiecții a propriei sale frustrări. Incapabil de a lupta cu alte arme decît cele ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de nimic altceva, nici un fior sau excitație sexuală. Oricare ar fi fost motivul pentru care mă urmărea, nu era vorba de ceva emoțional. A tras de gulerul cămășii ca și cum era prea strâmt pentru gâtul lui, cu un gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
treaba în locul tău! Speram ca cearta să se îndrepte din nou către seara în care a murit Lee; Claire era în stare să se scape la nervi. Dar în câteva minute mi-am dat seama că subiectul disputei ținea de frustrări personale. Paul a ridicat tonul. Claire a început să țipe. Am plecat discret, dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în camera lui, cea de alături. Se auzea cum urlă Claire chiar și prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceea ce realizaseră ei toți la un loc de-a lungul întregilor lor vieți nu era de-ajuns ca să egaleze, de exemplu, oricare dintre anii de glorie literară ai lui Mircea din perioada adolescenței. Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se bănuia, de către unii dintre colegii săi. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gest cu care se vede treaba că publicul era pe deplin obișnuit. - Am să trec cu vederea intervenția ta, domnule Maro, spuse Euripide, încercând să pară îngăduitor. Este posibil să existe anumite resentimente... știu și eu... un șir prelung de frustrări în fața unui asemnea talent, dar pe cuvântul meu, nu e cazul... aveți fiecare publicul vostru, nu? L-am simțit pe vecinul meu pregătit să desființeze cenaclul. Am încercat să-l opresc totuși, atingându-i mâna. M-a privit trist. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea pe loc și să-i răspundă la chemări, pentru ca nu cumva să treacă pe lângă el fără să-l vadă. Gândul acesta îl înfricoșa, umplându-l de frustrare. Se gândea că îi va fi mai ușor să se ghideze după sunetul vocii. De aceea, îi tot cerea fiului său să vorbească. Copilul se încăpățâna însă să nu mai scoată nici un cuvânt. Habar n-avea unde se află acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și mai mare deoarece era obligat să facă cercetările pe ascuns, ferindu-se de comandantul Pop. Se bucura că aflase de planul pus la cale de bătrân, împreună cu Pohoață. Măcar știa de cine trebuie să se ferească. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe jos ar fi imposibil să se țină cineva după noi. Dacă vrei, hai să ne întoarcem ca să te convingi că nu ne urmărește nimeni! Din nou, Cristian se văzu obligat să-i dea dreptate. În ciuda unui ușor sentiment de frustrare, simțea că o place tot mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nici zumzăitul ferestraielor mecanice și al motoa relor utilajelor nu reușeau să-i dea un sentiment de activitate. I-ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se smulgă din mrejele superstițiilor, vedea situația cu alți ochi. Din acest moment știa ce are de făcut mai departe. Va rezolva singur problema lui Calistrat. Chiar dacă el se lămurise asupra felului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci Întotdeauna a fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de glumă, făcea epigrame, poezii, nu se izola și nu respingea pe nimeni de la vorbă. Ce spune gura satului și medicul Viorel Pătrașcu, poate să conțină și un sâmbure de adevăr, slăbiciuni scuzabile, în fond, la un om care avea frustrările sale. De mirare este că medicul Pătrașcu nu a văzut latura cultă a personalității preotului Cadar, de la care ar fi avut multe de aflat și de învățat. Biserica de lemn din Mărăști Pe valea Dunavățului, pe o veche vatră răzeșească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
străin. Pălărierul Îl anunță că foarte cu greu avea să ajungă cioplitor În piatră. Avu atunci certitudinea că fiul său era, pur și simplu, nerod. Adesea, neizbutind să adoarmă, Antoni Fortuny se tot răsucea În pat de mînie și de frustrare. În adîncul inimii, Îl iubea pe băiatul acela, Își spunea el. Și, cu toate că nu merita, o iubea și pe femeiușca aia care Îl trădase Încă din prima zi. Îi iubea din tot sufletul, Însă În felul lui, care era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
economică se va accelera, nivelul de trai va spori și el, iar dictatura va dispărea din țările unde încă este prezentă. însă precaritatea și necinstea vor deveni reguli; apa și energia vor ajunge deficitare, climatul va fi periclitat; inegalitățile și frustrările se vor agrava; conflictele vor deveni mai numeroase și vor începe mari deplasări de populații. în jurul anului 2035, după o îndelungată luptă și în mijlocul unei grave crize ecologice, Statele Unite, imperiu încă dominant, vor fi învinse de această mondializare a piețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]