1,244 matches
-
căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici prim-ministrului, și asta, da, este de neiertat, nu-i trecuse prin minte să mediteze puțin, nici măcar în sensul strict și dezinteresat academic, asupra a ceea ce li s-ar fi întâmplat fugarilor eșuați la întoarcerea la casele lor, dacă ar fi făcut-o, cel mai probabil era că ar fi ajuns la teribila profeție a reporterului din elicopter, pe care am uitat s-o consemnăm înainte, Sărmanii, spunea el aproape plângând, pariez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-i mai interesa pe unde umbla și unde se putea afla în caz de imperioasă necesitate. Dacă comisarul se hotărâse să se piardă în acest oraș, dacă s-ar ascunde în vreun canal tenebros așa cum o fac, de regulă, fugarii și cei care se sustrag justiției, ar fi într-adevăr culmea să reușească să dea peste el, în special dacă ar fi ajuns să stabilească o rețea de complicități printre mediile subversive, operațiune care, pe de altă parte, prin complexitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua să fie de partea targuí-ului. Se priviră pe deasupra paharelor de ceai, s-ar fi zis că fiecare ghicea ce gândea celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura surdă a sergentului care, după o pauză, spuse: — Eu nu pot continua. Am găsit o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în altă direcție. Locotenentul Razman le ordonă oamenilor ce rămăseseră cu el să instaleze corturile și să pregătească cina și luă legătura cu sergentul Malik-el-Haideri, comunicându-i mișcările sale și pe cele ale fugarului. — Nici eu nu știu ce intenții are, domnule locotenent, recunoscu Malik. Dar am impresia că e un tip foarte deștept - făcu o pauză. Poate că cel mai bine ar fi să intrăm să-l căutam... — Probabil că asta vrea, răspunse. Dar amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei sale vieți nu va putea năzui niciodată să ajungă în rai. Poate că, în realitate, fugarul nu era un credincios cucernic, ca mulți alții din poporul său, și respecta doar în parte vechile tradiții, dar chiar și așa, nu și-l închipuia trăgându-și un glonț, tăindu-și venele de la mâini sau lăsându-se mistuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câtă apă trebuie să consume o ființă umană, oricât de targuí ar fi fost, ca să rămână în viață într-un asemenea loc și înțelegea că toate supozițiile lui se prăbușeau și că nu exista nici cea mai mică speranță ca fugarul să mai fie în viață. — A murit, își repetă încă o dată, furios pe el însuși și pe neputința lui. Nemernicul ăsta ticălos trebuie să fi murit! Dar Gacel Sayah nu murise. Nemișcat, la fel de nemișcat cum stătuse timp de patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu exista altă soluție și de a face cale întoarsă pentru a fi înapoi în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel moment nu putea ști, și se întreba cum s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la bază? — Azi-noapte a fătat... O fetiță. — Bine. Pe mâine! închise și rămase câteva clipe cu receptorul în mână, privind gânditor pustiul ce începea să se acopere cu o pâclă cenușie. Se născuse o cămilă, iar el urmărea un targuí fugar. Era, fără nici o îndoială, o săptămână cu o activitate excepțională la Postul Militar din Tidiken, unde treceau luni de zile fără să se întâmple absolut nimic. Se întrebă, încă o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
erg, fiindcă, fără cămilă, se putea îngropa în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zona de frontieră... — Granița în zona aceea e practic inexistentă, domnule. Nimeni n-a stabilit-o cu precizie. — „Nimic“ nu e stabilit acolo cu precizie, remarcă, ridicându-se în picioare și plimbându-se încet prin birou. Să cauți un targuí fugar în acele pustietăți e ca și cum ai căuta un pește în ocean - se întoarse și-l privi în ochi: Arhivează cazul. Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se opri, așteptând decizia lor. Mintea lui lucra ca o mașină bine unsă. El va fi primul care va ieși pe ușă, primul care se va Îndepărta. Va alerga mai repede decât bătrânul și fata, iar santinela va trage În fugarul cel mai apropiat. — V-aș sfătui să rămâneți, Îi spuse dr. Czinner lui Coral. Nu sunteți În nici un pericol aici. Grünlich deschise gura să protesteze, dar nu mai spuse nimic. Toți trei pândeau fereastra și trecerea uneia din santinele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este o simplă problemă militară, răspunse celălalt. Este o chestiune mult mai delicată. Nu putem să facem decât două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora se putea citi că sunt de acord cu el. Istoria insulei Bora Bora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în mîinile mele. Pentru ce vă suiți dar azi împotriva mea ca să-mi faceți război?" 4. Iefta a strîns pe toți bărbații Galaadului, și a început lupta cu Efraim. Bărbații Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că Efraimiții ziceau: Sunteți niște fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!" 5. Galaadiții au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și cînd unul din fugarii lui Efraim zicea: "Lasă-mă să trec!" bărbații Galaadului întrebau: "Ești Efraimit?" Dacă răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lupta cu Efraim. Bărbații Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că Efraimiții ziceau: Sunteți niște fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!" 5. Galaadiții au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și cînd unul din fugarii lui Efraim zicea: "Lasă-mă să trec!" bărbații Galaadului întrebau: "Ești Efraimit?" Dacă răspundea: "Nu", 6. atunci îi ziceau: "Ei bine, zi Șibolet." Și el zicea: "Sibolet", căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbații Galaadului îl apucau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măruntaiele. - Sigur erau ai tăi? Râse. Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un fugar, așa cum e Krog? - l-am Îmboldit eu din nou. - Hm, Enkim crede ceva și despre asta, dar mai bine tace. - Krog e la fel ca tine, i-am zis. E om și, pe deasupra, e mut. - Dacă ești mut, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știut imediat că intrasem pe pământul unui neam puternic. Pe Vindecătorul lor Îl chema Minos și aveam să-l Întâlnim a doua zi. 16. - E prima oară când aud că mai multe neamuri Își dau mâna ca să ia urma unor fugari, Îmi zise Minos. Unul dintre fugari, Însă, Își țuguie el buzele, nu e... hm... un om oarecare. E cel ce Împarte cuvintele. Eh, ai văzut ce-au făcut cuvintele tale? Au așezat la aceeași masă neamuri pornite numai și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unui neam puternic. Pe Vindecătorul lor Îl chema Minos și aveam să-l Întâlnim a doua zi. 16. - E prima oară când aud că mai multe neamuri Își dau mâna ca să ia urma unor fugari, Îmi zise Minos. Unul dintre fugari, Însă, Își țuguie el buzele, nu e... hm... un om oarecare. E cel ce Împarte cuvintele. Eh, ai văzut ce-au făcut cuvintele tale? Au așezat la aceeași masă neamuri pornite numai și numai să se lupte Între ele. - Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]