15,951 matches
-
reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
câte puțin, ca lumânarea. Nu greșesc, ea seamănă mai degrabă cu un buștean căzut la marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și durerile pe care un om e capabil să le trăiască. Poate chiar rămăsesem pur și simplu așezat aproape de lampă, pe covorul de opiu, în aceeași atitudine ca a bătrânului negustor de mărunțișuri în fața mărfii sale. Nemișcat, continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la festivalul teatrelor de păpuși și marionete de la Galați. Organizare exemplară. Montări interesante. Atmosferă plăcută... Și totuși, manifestarea, după seara decernării premiilor, Îmi lasă un gust amar : fiindcă laurii nu-i obțin, azi, păpușarii virtuozi, ci... efectele de scenă ( laser, fum, oglinzi, stroboscop , mașină de baloane etc.). Scenografia surclasează, nu o dată, regia și textul. Banii obținuți de montări, lămuresc și clasamentul. Nu e foarte rău, bre, dar nici nu-i bine!... Nu că-s rău, dar Întreb : dacă se pierde lada
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu vârful limbii la capătul opus filtrului, trage un fum adânc pe piept, ca și când acesta ar fi avut rolul de a-i disipa emoțiile, și mi se adresează zâmbind, aproape în șoaptă: Castelane, cum o mai duci în mănăstirea aceea dominicană? Dacă întrebarea ar fi fost lipsită de acel mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Căldura? - îl întrerup eu. Ăsta e marele dezavantaj. Rețeaua de gaze e suspendată de mult timp, de pe vremea inundației, de când nu se strângea cureaua. Cert este că nu se poate face căldură nici cu lemne, că te dă de gol fumul... Nu mai vorbesc de muzică. Nu tu magnetofon, nu tu casetofon... De pick-up nu mai vorbesc. Și vreau și eu să fiu înainte de toate cele și la urma urmelor, discret. Și noi de ce am venit acuma aici?-îndrăznesc eu să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai vioi. Nu ai pentru ce, domnule Gerard. Ești de-al nostru...Ai avut mare noroc cu postul ăsta liber. Și să știi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și rulate în ziar, le dăduseră voie să tragă pentru prima dată în viața lor, un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i aducă un cărbune pentru a-și aprinde luleaua. Pâcu, ca drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut luleaua aprinsă, a tras prelung din muștiuc. Abia când nu se mai vedea din vălătucii de fum i s-a auzit glasul: Iar m-ai prins pe uscat, Dumitre. Auzi, Costache. Pâcu s-a uscat precum iasca pe care o poartă în pungă. Fă bine... Da’ ce mă bag eu? În seara asta altu-i stăpânul aici... Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu s-a oprit să și tragă sufletul și să guste din ulcica cu vin. Când a simțit că a scăpat de nodul din gât, a pornit să meremetisească luleaua și nu s-a oprit decât în clipa când scotea fum ca hornoaica de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tare limpede, flăcăule. Ce se vede, moș Pâcule? N-o fă pe niznaiul cu mine. Îs cal bătrân și ochii aiștia au văzut și văd încă bine... Nici nu-ți închipui cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de lulea. Eu sunt - poate singurul - care îți înțelege sufletul, băiete... Uite-te și tu mai cu perdea, că Costache nu-i prost. Și nu de alta, dar ai strica toată treaba cărăușiei. Și ar fi păcat... Eu zic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început a povesti: Apoi să fi fost acum vreo cinșpe ani.. Eram cărăuș vechi deja. Costache abia o adusese pe Măriuța. Era o copchilă fragedă ca piersica. Când am văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era foarte preocupat de pregătirea cărăușilor pentru drum și abia a privit spre Măriuța, când aceasta a ieșit în poartă alături de Costache - ca de fiecare dată - să le ureze „drum bun”. Pâcu ședea ca un motan ascuns în spatele vălătucilor de fum scoși de luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să te văd ce poți! Să nu mă faci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
urmă, au ajuns... Au tras la locul știut și... Hliboceanu s-a dus glonț în magazie, la cantaragiu, să-i ceară socoteală pentru cele două care ajunse înaintea lor... Când a deschis ușa... a rămas ca trăsnit!... Dintre norii de fum a auzit o voce cunoscută: Bine ai venit, Hlibocene! Bine te-am găsit... Bine ai venit, moș Pâcule! - a răspuns Hliboceanu, zăpăcit de-a binelea. Nu te speria, Vasilică băiete! - l-a liniștit moș Dumitru. Lasă, lasă...Nu-i nimic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
râs. Și, ca drept dovadă că Pâcu era mulțumit cum a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-a apucat apoi s-o pregătească, după obicei, ca să scoată fum... Abia când s-a convins că merge ca un hogeag bine curățat, s-a apucat să ghigosească tutunul în lulea. Când fumul a început să iasă din belșug, s-a uitat la Dumitru, dar a pornit să vorbească așa ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-a apucat apoi s-o pregătească, după obicei, ca să scoată fum... Abia când s-a convins că merge ca un hogeag bine curățat, s-a apucat să ghigosească tutunul în lulea. Când fumul a început să iasă din belșug, s-a uitat la Dumitru, dar a pornit să vorbească așa ca pentru el: Ar cam trebui să pornim la drum, că acușica-i noapte și mai e nevoie să ne și hodinim. Mâine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea?... Cine nu crede, să nu asculte. Bun cuvânt? - a întâmpinat Pâcu vorbele lui moș Dumitru. De data asta, te iert, Pâcule, dar altă dată... Atunci ascultați... Ningea de vreo cinci zile... Ningea răzbit. Nu adia nici un fir de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau în ninsoare. Fulgii curgeau pe lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut voi cum îi luna nouă? - a aruncat Puicuță întrebarea, la întâmplare. Da’ de unde până unde te-ai făcut gâcitor în stele, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]