1,494 matches
-
pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață colilie cât doi hulubi, niște ochi de culoarea oțelului înfipți sub fruntea înaltă, vărgată de șanțuri orizontale adânci, semn că nu puteai să te furișezi cu nici un chip prin fața acestui bătrân... Chiar că mă faci să te bănuiesc de vrăjitorie, vere. Cum ai reușit să-l descrii întocmai pe moș Dumitru? Păi, în timp ce tu îmi povesteai cum l-a întâmpinat bătrânul pe acel “starșâi litinant
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a pus geană pe geană... Și cocoșul acela parcă nu mai cânta!... „Dacă o adormit somnorosul și nu mai cântă?” - i-a trecut prin minte, când... un cucurigu lung și trăgănat a spart noaptea. Ca o pisică, hangița s-a furișat de sub ogheal. S-a îmbrăcat și cu tremur de genunchi a pornit către stejarul din poiană...Privea des în urmă, de teamă să nu se fi trezit hangiul... Nici nu și-a dat seama câtă cale a străbătut, când două
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mamă. Am eu grijă de tine, după-masă. Mi-am dat seama că Joe o pățise, din pricina mea. Pentru mine însă, singurul lucru cu adevărat important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-am apropiat de ceas, în vârful picioarelor, am deschis ușița de jos și am reașezat greutatea în dreptul lui 1950. Am acționat ca un automat. Eram înmărmurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poartă. Aici cristalele sânt mai rare. Aproape că-mi dau duhul prin mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întrebat despre gândurile ce i le stârnise citirea cronicii străvechi. Așa făcea bătrânul totdeauna. De astă dată îi spuse însă ceva cu totul neașteptat. - Soldații noștri au prins în pădurea din vale, în noaptea asta, un sclav negru care se furișa spre palat... L-au prins și l-au adus legat aici. Nu l-au ucis... E bine că nu l-au ucis. Dar nimeni nu se poate înțelege cu el. Du-te tu, fiule, în casa robilor și vorbește cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plase din resturile de frânghii și prindeau pește pe care-l mâncau crud. Țărmul în apropierea căruia pluteau era în multe părți nelocuit, însă bogat, ca toată Atlantida, în râuri și pâraie, așa că din când în când, noaptea, se puteau furișa în câte o albie pentru a-și lua apă de băut. Deocamdată altceva nu le trebuia și se simțeau aproape fericiți. Pluteau astfel încet, zile și nopți, când pe mare liniștită, când pe furtună, iar într-o dimineață zăriră în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm să se lupte cu zeii lui ocrotitori. Ntombi bănuia că se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pompos, așa cum are tendința să facă atunci când mă folosesc de atuul masonilor. — Am vorbit cu Amanda și i-am adus la cunoștință ce responsabilități are. Pun pariu că-i așa n măsa. Ștoarfa aia mică are senzația că a te furișa În curu lui Toal e calea cea mai bună. Greșit! Mai târziu sunt la cantină, punându-mă la curent cu noile bârfe, iar vițica vine la mine. — Bruce, pot să vorbesc puțin cu tine? Face semn din cap Înspre coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe scara din spate. Mă pun pe coate și genunchi și Încep să mă târăsc pe sub partea de sticlă a părții despărțitoare. Mi-ar plăcea la nebunie să aud despre ce vorbesc cei din echipa asta pestriță și, pe când mă furișez de-a lungul ferestrelor sunt sigur că aud pe cineva zicând „Robertson“, dar, dacă nu mă mișc de acolo, cel care vine pe scara din spate o să mă găsească aici, stând pe vine pe coridor. Tremur de surescitare și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
James. Sfârșesc prin a mă giugiuli cu o târfă oarecare care mă pipăie pe cur și iau hotărârea să nu mă duc și să mă fut cu ea doar când Lennox Îmi atrage atenția că e urâtă cu spume. Mă furișez Înspre ușă și o luăm pe stradă În jos. Inglis face un comentariu despre femei dubioase, iar eu decid că poponaru e prea obraznic și că o s-o ia puternic la bot. Stabilesc cu toți să mai tragem o băută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iești și nu te mai fâțâi de colo-colo cu grupuri de colorați. — Am Înțeles ideea. Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai mare dreptate. Și ciai de gânsă faci? Să legi un vibrator În curele de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se finalizează cu o aluzie malițioasă: "...vei întrebuința, după ce te stabilești la Tekirghiol, procedeul următor: Vei cumpăra cărțile poștale la Movila, și timbrele la Constanța singurul loc unde se găsesc și, după ce vei scri ce ai de scris, te vei furișa până acasă la dumneata, vei arunca scrisoarea sau cartea poștală în curte și te vei înapoia la gară pe drumul cel mai scurt; vei aștepta până dimineață și te vei întoarce la Tekirghiol să-ți continui băile, de care îmi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumenta după cum urmează: Dumnezeu este atotputernic. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale, un conflict prindea viață. Sistemul aristotelic era grecesc, dar povestea iudaico-creștină a creației era semită - iar semiții nu se temeau atât de mult de neant. Însuși actul creației se născuse dintr-un neant haotic, iar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
p. 95) „Aceasta mai cu seamă este răsturnarea Bisericii: a se face dezbinări. Aceasta este arma diavolului; aceasta răstoarnă totul pe dos. Întrucât trupul Bisericii este unit, diavolul nu poate găsi loc de intrare; dar făcându-se dezbinări, el se furișează pe nesimțite, pătrunde înăuntru, și pe urmă vin smintelile. Astfel, dar, smintelile vin din dezbinări. Dar dezbinarea de unde vine? De la dogmele sau credințele ce sunt contra învățăturii apostolilor. Dar acele credințe false de unde vin? De la a sluji cineva pântecelui și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat pe teasc; poloboc este rusesc, podgorie „s-a furișat în limba română prin hrisoave”. Vie „plantație de viță-de-vie”, viță „curpen, vrej, rădăcină”, precum și vin ca produs al viței-de vie au în sensurile lor particulare ideea comună de existență vie, sugerând mișcarea, creșterea, curgerea, desfășurarea și implicând umiditatea, frăgezimea, tinerețea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viezuri "la adăpost de orice răspundere penală" și "fără pic de mustrare de cuget"71, Gayk declanșează un adevărat "război" după tentativa de viol asupra nepoatei, Stamate, "uitându-și cu totul sacrele datorii de tată și de soț"72, se furișează noaptea "spre a-și face obișnuita datorie sentimentală"73, iar Cotadi se gândește cu spirit practic la exploatarea inepuizabilei surse de ulei franțuzesc din părul lui Dragomir pentru întreținerea candelei "după obiceiul creștinesc"74. Aceasta înseamnă că există, de fapt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra într-un desiș. „În desișul de muri, care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul își căuta salvarea, simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu să-și piardă răbdarea așteptând... Dar, iată-l că țâșnește. O zvâcnire minunat de ușoară, de sprintenă, o alunecare atât de mlădioasă, cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și supușii... Acest ultim și implacabil judecător n-a cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat, lumina de afară răzbate greu în biserica veche înnegrită de fumul lumânărilor, când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine?! deschid larg poarta și-mi ridic ochii spre schelă, era acolo sus și lucra, duminica?! Daniel! mă strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din înalturi, arhitectonic bisericile permit mici modificări care întotdeauna dau de furcă pictorilor, nu ai în fața ta decât peretele și nu ai cum să-l transformi și să-l ajustezi după compoziția ta, aici e problema! Copilul Daniel s-a furișat nevăzut între noi și așteaptă respectuos rezolvarea problemei de către meșter, dar cum deocamdată problema pare insolubilă și meșterul tace adâncit cu gândul în barba căruntă, copilul îndrăznește, Dacă sunteți gata, fratele Rafael pune prânzul, m-a trimis să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
serios, șopti ea. Dacă se trezește unul dintre ei și vrea să meargă la baie și ne vede în focuri pe podeaua holului? Hai, în sufragerie cu tine! Ascultător, el și-a ridicat cămașa și a urmat-o. Când ne furișăm așa, îmi amintesc de vremea când eram adolescent. Mi se pare sexy. Dylan o înfricoșase pe Clodagh cu amenințările lui legate de custodie, așa că ea era hotărâtă să nu le dea ocazia lui Molly și lui Craig să îi vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-am îndreptat spre centrul plin de neoane al orașului. Străzile erau înțesate cu oameni în uniformă: cămăși maro, soldați și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duba poliției. Încercând să nu-și trădeze nervozitatea, Logan abandonă mașina pe jumătate pe trotuar și Își Încheie haina ieșind În ploaie. Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]