1,521 matches
-
Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
suficient ca un lucru să-i capteze atenția și, indiferent dacă era sau nu o problemă, formula imediat o ipoteză, inclusiv etapele de urmat și concluziile. Această trăsătură o enerva în mod deosebit pe soția lui. Când usca vasele, se furișa în spatele ei și o privea cu ochi sclipitori. Știi, îi spunea, sunt sigur că dacă ai duce vasele afară, soarele ar fi suficient de puternic să evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să-mi scurtez vizita. Nu-mi place să-mi pierd prietenii din copilărie, suportîndu-le tirania conștiinței lor de sine. OBSTACOLE ÎN CALEA LECTURII Autorii mei preferați au început să fie doar cei care mă feresc de senzația, care mi se furișează adesea, când citesc, în inimă, că în loc să ies afară și să trăiesc, stau închis în casă și pierd timpul. Altădată nici un scriitor care purta acest nume nu mă făcea să prețuiesc, atât de avar, propriul meu timp, al existenței mele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
INTRASE ÎN APARTAMENT ȘI, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, EȘUASE ÎN CEEA CE TREBUIA SĂ FIE ATACUL FINAL. FAPTUL CĂ TRASK TRIMISESE UN AGENT SPECIALIZAT ÎN MÂNUIREA APARATURII VA TREBUI SĂ FIE EXPLICAT A DOUA ZI DIMINEAȚĂ. În întuneric, Marin se furișă înapoi în pat. Acum se simțea obosit și avea o senzație de greutate în stomac. "Ceva îmi scapă", se gândi el încordat. Oare ce putea fi? DORMI CAM O ORĂ. APOI SE TREZI ȘI ÎȘI ZISE: "A, BINEÎNȚELES. NU MI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nu fusesem în stare să îl repar. Și mai era ceva. Devenisem dintr-odată foarte neîndemânatic prin casă. Madeleine mă tachina din cauza asta. — Dacă voiam pe cineva care să nu știe să repare lucruri, îmi găseam un soț evreu. Se furișă prin spatele meu, în timp ce stăteam la masa de lucru, își puse mâinile în jurul gâtului meu și îmi sărută creștetul capului. Nu îi păsa de prăjitorul de pâine, ci era veselă pentru că îmi revenise vocea. Episodul o speriase mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pocnitură și apoi căzu. Am auzit bufnitura când a lovit șinele. Stătea între ele, cu paginile larg deschise. Am stat și m-am uitat la ea. Nu voisem să o distrug. Voiam doar să o scot din casă. M-am furișat înapoi la mașină, cu umerii aduși în față și capul lăsat în jos. Când plecam din parcare, un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale peronului, se furișă ușor înapoi și se odihni la câțiva centimetri de locul unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care o luasem cu mine. I-am spus că i se terminase bateria. Din șirul meu de minciuni, asta era nesemnificativă. Pe parcursul săptămânii care a urmat, am tot mutat cartea de colo-colo. Așa cum unii dintre cei care se ascunseseră se furișaseră din pivnițe în dulapuri și apoi în grote atunci când binefăcătorii începeau să se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mâncăm blană de iepure iarna asta. Tu vrei banii doar ca să îi arunci pe țigările tale. —Tu îi vrei ca să îți cumperi mai multe haine după război. După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu litere rotunde. Nebun. Criminal. Ucigaș. În acea noapte, pe când Madeleine dormea lângă mine, m-am ridicat din pat și m-am furișat în bucătărie. După covorul moale, linoleumul mi se părea rece și alunecos sub tălpile goale. Am închis ușile cu jaluzele înainte să aprind becul și am clipit de câteva ori în lumină. În drum spre frigider, m-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o săptămână sau două. Mi-am spus că o să fac fantomele să dispară. Dar ce îmi doream cu adevărat era să le aduc iar la viață. Stăteam întins în pat la trei dimineața, la acea oră perfidă când totul se furișează înapoi, o auzeam pe mama amenințând că se sinucide pentru că se teme prea mult că o să moară; pe tata furios că nu ne-au mai rămas bani să îi dăm lui Miep pentru mâncare; și pe mine, cerându-mi scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mult că o să moară; pe tata furios că nu ne-au mai rămas bani să îi dăm lui Miep pentru mâncare; și pe mine, cerându-mi scuze că am uitat să descui ușa de la stradă. Noaptea, după ce muncitorii pleacă, ne furișăm afară din anexa secretă, jos, în birourile și în depozitul de la etajele inferioare. Pentru câteva ore, stăpânim clădirea, dar întotdeauna încuiem ușa de la stradă ca să fim în siguranță. Era treaba mea să o descui înainte să ne întoarcem în ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care era scrisă o frază oarecum amenințătoare: Sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus, Samantha. Irene a auzit vocea de fetiță a lui Mary devenind din ce în ce mai sonoră pe măsură ce prietena ei gusta din ginul pe care-l furișase la bord, l-a auzit și pe Charlie care lăuda mâncarea grozavă din L.A., dar ea nu putea să facă altceva decât să se concentreze să nu vomite ceea ce ingurgitase la micul dejun. Simțea fiecare salt al avionului și tresărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
transforma chipul atunci când bărbatul râdea. Ochii lui serioși se ascundeau în spatele ridurilor; iar Jina i-a observat dinții, care erau adorabil de strâmbi. Când eram mici, a spus Ahmad, eu mă jucam, iar tu studiai. Îți aduci aminte ? Eu mă furișam afară din casă, iar tu îmi făceai semn cu lanterna, de la fereastra dormitorului, ca să știu când era în regulă să mă întorc. Naji a clătinat din cap. Îmi aduc aminte că rareori era în regulă. Totul se schimbă. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă și prin spate, așa că Danny a traversat sufrageria în vârful picioarelor și-a deschis încet ușa cu plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în viața de apoi, dar ce drept aveau să aibă parte de fericire și frumusețe acum ? Tatăl lui îi ceruse lui Ahmad să studieze Qur’an-ul, dar abia când Ahmad avea șaisprezece ani și tatăl lui l-a prins furișându-se afară din casă pentru ultima oară, abia atunci vorbele Qur’an-ului au pătruns în inima lui Ahmad. Când taică-su l-a bătut de i-a crăpat țeasta, Ahmad și-a adus aminte pasaje întregi din cartea sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
reacționa prompt la primejdii. Era un semn rău. Corl aștepta până ce individul dispăru după un colț, apoi ieși la vedere și începu să alerge, mai repede decât ar fi putut să alerge un om. Știa precis ce avea de făcut. Furișându-se ca o fantomă pe o stradă lăturalnică, dincolo de un grup de clădiri, trecu în viteză de primul colț și se pomeni într-un spațiu deschis, unde se târî de-a bușilea în penumbra dintre clădire și un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pas sprinten și nerăbdător și cu ochii îndreptați spre coliba lui Jonas. Bătrânul rămase nemișcat ca un copac lovit de trăsnet, ținându-și răsuflarea, deși nu putea fi văzut în umbra deasă și neagră din jurul lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se printre colibe până ajunse în cercul de lumină al focurilor, apoi îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele lui. Era frig, respirația se prefăcea într-un abur subțire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lângă peretele de sticlă de unde aveau o panoramă a luminilor orașului care se scufunda În noapte. Cu puțin timp În urmă, În vacanță la mare, noaptea târziu, pe când toți ceilalți dormeau, Johan se dusese să Înoate de unul singur. Se furișase din casa de pe malul mării, intrase În marea caldă, limpede și Înotase peste crestele de corali, care, cu luna deasupra, arătau ca o hartă Întunecată a unei lumi necunoscute, unde frontierele nu erau sigure, iar țările Își schimbau neîncetat conturul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici un folos președintelui, dar ceva influență la comisariatele mai modeste tot mai are. Contactele mele se ocupă foarte bine de Maluddin ăla al tău. Cum dau de el, Îl și găsesc pe băiat. În pare rău pentru Karl, s-a furișat din spital și nu pot să-l găsesc. Zero. Dar pe băiat sunt sigur că o să-l găsim. A Întins o mână și a Încercat s-o prindă pe-a ei. Îți promit, Margaret! Margaret a scuturat iar din cap
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Se spune că Sukarno avea o nemaipomenită capacitate de concentrare, astfel Încât era În stare să citească un text olandez de-a-ndoaselea sau, mai degrabă, de la coadă la cap. Era vestit că Își Însușise această măiestrie În adolescență, la Surabaya, pe când se furișa la cinematograf În spatele ecranului să vadă filme fără să fie observat de cetățenii olandezi care ocupau locurile bune din sală. Margaret nu se dumirise niciodată dacă era adevărul sau doar una dintre nenumăratele legende scornite pe seama lui. În țara asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a vărsat nervii, Florica i-a spus. —Ai să vezi ce bătaie ai să iei de la tată-tău. N-ai scăpat. Vezi tu pe dracu’. În timp ce Florica s-a dus după mătură și făraș ca să adune cioburile, Teofana s-a furișat în grădină printre tufele de lămâiță. Își făcea planuri în mintea ei de copil oropsit. „M-a bătut rău de tot și mi-e o foame! Nici n-am apucat să mănânc. Bine că mi-am schimbat rochița. Ce mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins momentul că Florica nu este prin preajmă și-a luat inima în dinți, s-a furișat pe poartă, a apucat-o pe uliță grăbindu-se să iasă la drumul mare care ducea la Cocora, satul unde era mătușa ei Agripina. În șatra țiganilor Scăpată de posibila băgare de seamă a Floricăi, Teofana a grăbit pasul să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]