1,501 matches
-
tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un ucigător de energii! Apostol Bologa roși ca o fecioară și nu îndrăzni să se uite în ochii căpitanului. Se simțea jignit până în măduva oaselor și căuta în minte un răspuns aspru, care să pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus mântuirea. E prea înalt, nu vezi? strigă apoi mânios. Cum să se cațăre condamnatul pe asemenea... In sfârșit, ce-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
imediat și se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă Bologa cu ochii scăldați în lacrimi. Și mai stătură zece zile până să plece... 2 Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat Domșa, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre, cu povara în spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maică-sa, plin de duioșie, și-i zicea mereu: ― Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mamă, și pretutindeni te însoțește Dumnezeu!... Acuma știu, mamă, și acuma mi-e croită cărarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că, la întoarcere, Klapka a ocolit pădurea spânzuraților. O luă printre șinele care luceau stins ca două săbii nesfârșit de lungi. Uneori se uita în stânga, dar ceața înghițea zarea, și întunericul împreuna cerul cu pământul. Se împiedica de traverse și gâfâia. Pe aici drumul părea mai greu. Când dădu iar în șosea, auzi ropotele râului, aproape, ca niște șoapte stranii... Înainte de a intra în Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parcă I-ar fi izbit un pumn în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe un drum tăiat într-o coastă de deal. Pârâul de sub podețul de scânduri noi acum gâlgâia gălăgios, în dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii împrejurul lui, Apostol șopti la urechea preotului: ― Nici nu-mi simt picioarele... parc-aș pluti... Boteanu rosti mai tare rugăciunea, înfricoșat de cuvintele lui Apostol care atârna tot mai greu pe brațul lui amorțit... Urcușul se isprăvi. Pârâul iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
placi? Să iau ceva de băut sau ceva de mâncare treacă-meargă, dar să iau frunze de dud este peste înțelegerea mea. Am eu de hrănit niște gângănii - cuminți de altfel - dar mai multe ai să afli mâine, pe când ai să gâfâi călcând anevoie pe Ulița Urcușului... * M-am trezit de dimineață cu gândul la prietenul meu ieșeanul, care sunt sigur că și-a bătut capul toată noaptea cu enigma frunzelor de dud. O fi dezlegat-o, n-o fi dezlegat-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de o antologie. Iată câteva: ,,Luna abia se mai sprijinea în coarnele sale roase și bătrâne.../ Alexa și-a muiat fața în albul lunii... / Ieșeau bărbații de se urinau noaptea sub luna ca o vacă răsturnată în lărgimea imensității.../ Luna gâfâia urcând printre stelele împrăștiate pe câmpia neagră a nopții.../ Printre câteva cioburi de nori se arăta luna supărată și care fuma.. .al dracului muiere, fumează și aceea!.../ Pe cer ieșise luna. Arăta ca o elevă de șaisprezece ani ce se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și fără orizont; o oboseală nesfârșită și inutilă. Își făcea probleme înainte de a ajunge la rezultatul final. Femeia stârnită din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dorul meu". Era plecat, așa că m-am întors și, cu spume la gură, am smuls toată instalația din priză. Am luat-o în brațe, am sărutat-o și nu m-am oprit decât câteva secunde să-mi potolesc respirația, că gâfâiam după ce coborâsem și urcasem în fugă treptele și știi că nu te poți săruta gîffind. A fost destul. Am adormit fără să-mi dau seama. Și eu, și ea. Ne-am mai trezit din când în când, doar ca să ne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
doar un charter. Curios să văd care sânt românii care își permiteau călătorii la Atena pe vremea lui nea Nicu, mă îndrept către locul de îmbarcare. Acolo numai nordici, suedezi parcă, însoțiți de un ghid rotund ca un pepene care gâfâia ca o locomotivă din cauza căldurii din Atena. Vorbea cu un pilot în limba română. Vorbeau numai despre cum să cumpere mai multe țigări. M-am băgat și eu în seamă întrebîndu-i dacă nu pot să călătoresc până la Constanța cu ei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Cum pur și simplu habar n-am cine mai sânt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, având cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă. "Păi, nimeni", mi-a răspuns ea, lățită pe fotoliu și gâfâind, fiindcă dansaserăm vreo jumătate de oră pe Chuck Berry ca nebunii. "S-a terminat cu idolii. Acum e-nghesuială mare în topuri, unii intră, alții ies, colegîștele mele fredonează azi din "ASIA", mâine din "Ca$$a Loco", dar nimeni nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură. Îi spuse gîfîind: - Unde ai fost?... Strălucitorul Puarem s-a mâniat grozav când i-am spus că nu știu unde să te mai caut. Du-te repede la el! Tocmai acum Auta ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să rămână singur cu sine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întîmplare năzuia să se descurce, fie că sutașul se întorcea cu robi prinși pe țărmul vecin, fie că pierea ducând cu sine și primejdia destăinuirii. Dar în zorii zilei următoare slujbașul regesc fu trezit de ajutorul său care-i spuse, gâfâind de oboseală și spaimă, că peste noapte mai fugiseră douăzeci de sclavi, răpind cu ei asini și câteva zeci de samare cu hrană. Străjile nu muriseră: fuseseră numai amețite de câteva lovituri zdravene de pumni, și se vorbea printre soldați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
caracteristică bolnavilor de astm și de emfizem, este și mai puțin eficientă decât respirația toracică. În timpul respirației claviculare, sunt ridicate claviculele pentru a deschide porțiunea superioară îngustă a plămânilor. Respirația trebuie să fie foarte rapidă - ca a unui câine care gâfâie - pentru a putea introduce cantități suficiente de aer în acei mici saci pulmonari superiori ce sunt controlați de clavicule. Și, cu o suprafață atât de mică expusă la aer, inima trebuie să pompeze sângele prin plămâni mult mai rapid decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
închiderea glotei, astfel încât aerul să nu pătrundă în golul lăsat în plămânii dumneavoastră. Acum faceți o pauză de câteva secunde, pentru a permite peretelui abdominal și diafragmei să se relaxeze din nou, apoi începeți încet următoarea inspirație pe nas. Dacă gâfâiți atunci când inspirați înseamnă că ați făcut o pauză prea lungă. Cele trei blocări În timpul reținerii respirației, cele Trei Blocări declanșează reacții biochimice și bioelectrice care determină beneficii terapeutice pentru organele interne ale corpului și rețeaua energetică a acestuia și intensifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-și dea seama. Cea mai întâlnită afecțiune se numește „apneea în somn”, rezultatul respirației neregulate și al deficienței de oxigen la nivelul creirului pe care aceasta o provoacă. Cei care suferă de apnee se trezesc brusc cu o tresărire noaptea, gâfâind disperați pentru a putea respira. Toate tulburările somnului, inclusiv sforăitul, îi fac pe oameni să fie complet extenuați dimineața, indiferent de cât de mult stau în pat. Reglarea regulată a respirației și a bătăilor inimii înainte de somn corectează modelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă sub sutienul ei și pișcând-o tare de sfârc. O văd cum Închide ochii și gâfâie umpic. De la țigări te poți asfixia. Opresc oxigenu sajungă la creier. Asta te face să te simți bine, zic eu, bătând-o ușurel pe cap. Pompează viața Înăuntru, apoi o stoarce afară. Îmi scot mâna și Încep să-i desfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă zguduie. Mă simt de parcă o fâșie psihică din corpul meu a fost Înnodată până s-a Întins la maximum și apoi ciupită. Iar energia mea vitală atinge o cotă uriașă. Ajunge la un prag și apoi se stabilizează În timp ce gâfâi și mă mai uit o dată, Încercând să deslușesc În cenușiul hârtiei de ziar. Mă calmez Întrucât nu e cine am crezut eu. Sunt eu. O poză veche. O poză veche și un titlu nou: UN POLIȚIST EROU ÎNTR-O TENTATIVĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Lasă-l să vorbească. Spuneam numai că dacă la Liverpool se Întâmplă ceva nasol, voi puțoii o luați razna ca curu. Vă faceți din asta o scuză ca să etalați afișe la meciurile de fotbal... illsburgh... i-sell... imit eu gâjâitul nazal gâfâit din Liverpool. De ce nu puteți să stați În casele voastre de rahat și să suferiți În tăcere, de ce trebuie să transformați totul Într-o audiție de prost-gust pentru Brookside, ca să arătați cine e cel mai futut de tragedie? — Pentru că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
făcând să mă usture eczema. ... dar În același timp, paradoxal, n-am cunoscut niciodată vreun băiat care să-mi provoace o stare de excitație sexuală atât de intensă... — Îmi tremură labiile vaginului și se lărgesc când intri În cameră Robertson... gâfâie ea. Băga-mi-aș. Îți dai seama de asta Robertson? Da? — Cred că da, Îi spunem noi. Mi se Întărește. Foarte tare. — Te doresc Bruce Robertson. Mă uzi În pizdă. Am de gând să te fac al meu Bruce Robertson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]