3,241 matches
-
o inviți la cină, îi sugerez răutăcios, poate comandă ea porția dublă de cartofi. Chiar așa? zice îngrozit. Ce vorbești? Adunătura aia de oase? Oricum, am cam terminat-o cu femeile, adaugă el devenind din nou posac. Un cârd de gâște, bune de nimic! Nu spun nimic. Îl privesc doar. Îmi pare rău, Rebecca, spune el când se prinde. Nu m-am gândit la tine. De fapt, tu ești... colega mea. Iartă-mă, fir-ar să fie! E clar că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în cazul oricui altcuiva situația ar fi fost diferită. Aș fi dispărut din peisaj cu viteza luminii, pentru a nu provoca o scenă. Sincer, în acest moment, nici nu prea știu ce aș putea face decât să râd ca o gâscă. Să dau și eu din fund ar fi deja prea mult. Mă chinui să beau ce mai am în pahar, în ciuda faptului că sunt zgâlțâită zdravăn, apoi, în sfârșit, Liam se oprește, mă sărută pe gât și spune: A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unde mă oprisem. Vreau să-l fac să vorbească despre el. Am comandat un pahar cu vin alb, dar nu mă grăbesc să-l termin, pentru că Jake nu bea deloc și nu am chef să încep să râd ca o gâscă, în timp ce el e treaz și stăpân pe situație. Spune-mi ceva despre tine! îl provoc. Ai pe cineva? Cum se împacă cu statutul tău de membru în AA? Nu pare prea încântat, dar dă din cap aprobator. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de o insomnie ideală, o, veghe a lui finnegan, o, animal drăgălaș și benign. Nu te ajută să gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii române. Căpcăunul, cu gâsca în el, îi zicea: - Du-te matale înapoi la Chichirești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii române. Căpcăunul, cu gâsca în el, îi zicea: - Du-te matale înapoi la Chichirești și așteaptă să diger și eu orătania asta. Cum mă ușurez la stomac, te chem să semnăm contractul de publicare la cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Agripina cu niște ochi mari, mirată. — Spune! Vrei? Teofana face semn cu capul că nu și vrea să se coboare din brațele Agripinei. — Nu te ia tușa, dacă nu vrei, o pupă pe amândoi obrajii. Hai să vezi găinile, curcile, gâștele, rațele. Îndreptându-se spre cotețul păsărilor, o puicuță blândă vine și se învârtește pe lângă picioarele lor. Teofana o prinde și îi place să se joace cu ea. Bucuroasă, se duce să le-o arate părinților. Între timp sosește Petrică împreună cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unghie! Pașol! Mie-mi place blondu'. Mi-a mers la suflet ăsta, cu cioculețu' lui, ăla-mpletitu', încă de pe când l-am reperat! Bărbosu' lu' mămica! Îmi place de nu mai pot! Mă topesc, m-am udat toată, ca o gâscă, zău că da...! Du-te-n pisici! Să mor io-n pușcărie, dacă nu te fac! Să moară mama... Fragedo! Mânca-ți-aș țâțele! E-te câțu! și Liliana îi arată degetul mare de la o mână, penetrat vioi, printre degetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a permis să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sută! bufni Serafim Mogoș. Răspunsul lui Mogoș supără însă atât de rău pe primar, deși fusese dat cu glas mai liniștit ca altele, încît izbucni: ― Ei, ș-acu să ieșiți afară! Că la voi vorba bună e ca ovăzul la gîște! Oamenii ieșiră încetinel, se mai opriră în ogradă, apoi în uliță, grupuri-grupuri, chibzuind și sfătuind. ― Nu le vine la socoteală, cum să le vie, să asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel într-un grup mai gălăgios. ― Vezi bine că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
revenit și la ancheta CCSB, comandată de Antene și prezentată zilele trecute la Clubul Țăranului. Acolo, întrebarea era de cu totul altă natură : „Cît de importante sînt pentru dumneavoastră următoarele lucruri ?”. În dreptul politicii, gradul de importanță era de 15%. Altă gîscă în altă traistă... Cineva poate să fie interesat de ce se mai întîmplă în politica țării fără ca Politica să aibă foarte mare importanță în ansamblul vieții sale. Ancheta CCSB, vizînd „valorile” actuale ale româ nilor, spune însă lucruri mult mai intere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de subtilități inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-și măsurat șoldul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi vine să le iau în brațe și să le sărut ! (Odată, niște studenți, știindu-mi pasiunea pentru rațe, mi-au adus de ziua mea un coș frumos aranjat și acoperit cu un prosop de sub care a scos capul... o gîscă. „Hait, e gîscă !”, nu mi-am putut eu stăpîni dezamăgirea. Am primit cadoul, am mulțumit, dar a doua zi am trimis orătania la țară la Nelu, la sanatoriul său de animale domestice depeizate.) Mai e ceva. Pentru mine, toate rațele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le iau în brațe și să le sărut ! (Odată, niște studenți, știindu-mi pasiunea pentru rațe, mi-au adus de ziua mea un coș frumos aranjat și acoperit cu un prosop de sub care a scos capul... o gîscă. „Hait, e gîscă !”, nu mi-am putut eu stăpîni dezamăgirea. Am primit cadoul, am mulțumit, dar a doua zi am trimis orătania la țară la Nelu, la sanatoriul său de animale domestice depeizate.) Mai e ceva. Pentru mine, toate rațele sînt Gertrude. Mi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în stânga, o nișă cu o chiuvetă și un rudiment de masă de bucătărie. Imediat lângă ușa de la intrare, baia cu WC și dușul. Pe pereții odăii, frumos zugrăviți, câteva gobelinuri în culori degrade: un apus de soare, o fetiță cu gâscă și o femeie citind o scrisoare la fereastră (copie, probabil, după Vermeer). Firește, le-a cusut ea însăși când era mică. Camera e deocamdată goală, dar o simt venind. Firul mă leagă de mașinile ei cu numere imposibil de ținut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru cinzeci de lei, sta-i-ar cinzeci de leii-n gât, că vede negru-naintea ochilor de foame. Că la unii necazurile parcă nici nu le-ar avea, așa nu le pune la suflet și trece pân ele ca gâsca pân apă. Așa și Zahareasca. Așa și curva aia de madam Daniel. Așa și zbanghia de Ivona : că alta, să-l vază pe bărba-su toată ziua la Matracucă, s ar topi ca lumânarea ! Da ea, ce-am avut și ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată peisajul, țîșnind din gardul viu aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind peste tipul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai dau și lu’ frate-miu și la cumnați. Are și ei niște loturi de porumb de ierbicidat. Mi-aducea unu’ Mihăilă, magazioner la ceapeu’, și io-i dădeam mai cîte-o damigeană de vin, mai niște slănină afumată și cîte-o gîscă vie Îi mai dădeam. Așa trăiam și io, și el. Ce bă, știe lumea cum e viața la țară? Auzi, că cică fură. Hă-hă-hă! Să ne dea ei ’napoi pămîntu’ care ni l-a furat ei, că avem ce face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se celebrează odată la două săpătămâni, însă biserica este deschisă și deși totul este vechi în ea, este curată, îngrijită. Uitasem să mai notez ceva, și anume că înainte de a ajunge în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
renunțat. Dar cele două glastre mici, de faianță? Cele cu floricele roșii? Glastrele mici, cu floricele roșii, n-au căzut. Atât doar că le-am schimbat destinația: nu mai țin în ele flori, ci creioane colorate, pixuri, o pană de gâscă pe care nici nu-mi amintesc pe unde am găsit-o. Răsfirate cum stau, toate acele obiecte arată foarte bine, la fel de bine ca și florile. Am avut dintotdeauna o pasiune pentru pene, dacă-ți amintești. O pană de porumbel am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și să te ajute Dumnezeu să te faci sănătos cât mai repede. Mulțămesc, moș Petrea! Toaibă a rămas cu privirea pierdută pe urmele moșului. „Strașnic om! De când îl știu nu l-am văzut stând în loc cum nu stă apa pe gâscă. Mereu îi grăbit către cine știe ce treabă.”... Cât a stat de vorbă cu bătrânul și a mai privit după el s a odihnit puțin și a luat-o din loc, mai întremat. Cărarea de pe marginea drumului se mai zbicise, iar faptul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la un popular joc de cuvinte, pornindu-se de la mai multe cuvinte, care se scriu diferit: „foi”, „foie”, „fois”, dar se pronunță la fel „foa”. Iată textul: „Când am venit prima dată în Foix, am vândut prima dată ficat de gâscă, dar este ultima dată când mai vând ficat de gâscă în orașul Foix”. Luna este numele pe care îl poartă un sat (village, cum spun francezii) din zona Corrèze. O zonă doldora de denumiri devenite celebre, de castele îndeosebi, dar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
multe cuvinte, care se scriu diferit: „foi”, „foie”, „fois”, dar se pronunță la fel „foa”. Iată textul: „Când am venit prima dată în Foix, am vândut prima dată ficat de gâscă, dar este ultima dată când mai vând ficat de gâscă în orașul Foix”. Luna este numele pe care îl poartă un sat (village, cum spun francezii) din zona Corrèze. O zonă doldora de denumiri devenite celebre, de castele îndeosebi, dar și una în care imaginația a căpătat dimensiuni impresionante. Locuitorii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]