7,015 matches
-
nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată noaptea. Doamne iartă-mă, că parcă intrase necuratu În toate lighioanele, că și găinile și cocoșii... să mai zici că nu e semne, tomna atunci muri un creștin la betonieră, Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când ieșea la soare, își mijea ochii, adulmeca grinzile proaspete de brad, de la el am învățat asta. Cu toate că era un boșorog grețos, nu un înger. Cam atât s-a întâmplat înainte de pisici. Mai bine zis, am mai găsit un glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tot spunea de o jumătate de oră. Au început să apară în vasul de sticlă niște boabe mici, negre, tot mai numeroase. Ceea ce nu m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric și copilul de omul adult, ceea ce veți deveni și dumneavoastră în curând. Noi nu facem sacrificii pe altarul științei strivind cu o piatră capul unei găini șterpelite din dosul casei. Vedeți bine cu toții? Acesta este coșul pieptului. Și până acuma nu a curs nici o picătură de sânge. Știința nu mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce vedeți aici nu e altceva decât inima. Care pompează. Funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vreme, dar până la urmă a reușit. Capul s-a desprins de trup și s-a prăvălit peste Mulțime, împreună cu puhoiul de sânge izbucnit, ca o ploaie binefăcătoare peste răsaduri. A fost mai degrabă cum făcusem și eu cu puiul de găină. Adél era călită. Eu am crezut că n-o să supraviețuim. După evenimente a trecut pe la noi, așa, într-o doară, preotul care mă botezase iar situația s-a lămurit chiar în ziua aceea. Mai precis, că există revoluționari și contrarevoluționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
împrumutat un fel de copilărie. Iar eu am reușit să mai adaug câte ceva la toate cele ce rămăseseră pe dinafară din povestea cu pisicile. Totul a început, nu-i așa, cu faptul că am tranșat câteva animale. Pisicile din întâmplare, găina pe ascuns și cel mai mult m-a șocat faptul că, după intervenția mea, nu a mai rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acum cum scârțâie cheia și îmi descuie. Cred că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un uliu interior care mi se mocoșește prin jurul traheii. În intimitate. Abia se vede de afară. Nici atunci nu era prea evident. — Dac-am înțeles bine - i-am spus eu în șoaptă, uitându-mă la apă, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pauză de ură rasială. M-am mulțumit și cu mai puțin. Mă mulțumeam mereu. M-am lăsat pe spate, mi-am făcut loc în mine și am pus pasărea să danseze pe muzica nouă, întunecată, bătăușă. E iar pui de găină, mi-am zis. Rudă cu cel pe care l-am strivit cu ciobul de cărămidă pe butoi. Și am să-l strivesc și pe ăsta. Tot de-aia. Ca să văd ce are pe dinăuntru. Credeam că nu se vede. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar mai întâi bea-ți cafeaua, că se răcește. Era o fotografie a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care creșteau pe acolo s-au încolăcit printre picioarele noastre și au luat-o înaintea noastră pe cărarea spre oraș. Mi-aș fi dorit să am un palton cu mine pentru că pe mâini începea să mi se facă piele de găină, așa cum se întâmpla mereu când îmi era frig. Nici tanti Mae nu avea palton și știam că avea să fie chiar mai frig în Nashville, dar când i-am spus, a zis că nu avem timp să ne întoarcem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o să mai apară niciodată și că vântul n-o să se mai oprească. M-am așezat pe podea lângă trenul ruginit și am simțit vântul intrând prin crăpăturile din perete și pe la marginile geamului. Pielea de pe brațe mi se făcuse de găină și am simțit asta și pe picioare și nu știu de ce, dar continuam să mă gândesc la Jo Lynne și la noaptea aceea de la casele noi și mă întrebam ce face ea acum și unde era. Dar în tot acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de identificat. Când ne-am apropiat de casa lui signor Fumo au început să plutească fulgi albi în toate părțile, ca funigeii. Franco ne povestise deja că prietenul său, fostul vânzător de castele de aer, avea acum o fermă de găini, ocupându-se cu plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm prea mult înainte de a vedea cu ochii noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
său, fostul vânzător de castele de aer, avea acum o fermă de găini, ocupându-se cu plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm prea mult înainte de a vedea cu ochii noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător de ouă și găini. În mijlocul sutelor de păsări ședea chiar signor Fumo în persoană, dându-le tuturor de mâncare. Nu erau numai găinile lui, ci și păsări venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm prea mult înainte de a vedea cu ochii noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător de ouă și găini. În mijlocul sutelor de păsări ședea chiar signor Fumo în persoană, dându-le tuturor de mâncare. Nu erau numai găinile lui, ci și păsări venite dinspre mare și din pădurile din apropiere; toate se aflau sub protecția lui. El însuși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător de ouă și găini. În mijlocul sutelor de păsări ședea chiar signor Fumo în persoană, dându-le tuturor de mâncare. Nu erau numai găinile lui, ci și păsări venite dinspre mare și din pădurile din apropiere; toate se aflau sub protecția lui. El însuși avea aerul unei ființe extraterestre - pe pălăria lui cu boruri largi pusese diferite feluri de semințe, pe care ciocuri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
își schimbase culoarea și noaptea se insinuase în toate cotloanele casei. Signor Fumo își pusese o altă pălărie pe cap - o pălărie de sărbătoare cu pene albe. Începuse să cânte și să danseze în jurul Carlei, așezată pe vine ca o găină pe ouă. Era dansul cocoșului, al iubirii. Cânta și dansa de unul singur, iar la sfârșit a sărit chiar pe spatele generos al Carlei, scoțând un cucurigu cam hârâit. Cocoșii fermei au răspunseseră imediat, dar nu numai ei - încet-încet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe. Peste șapte ore, trebuia să mă întâlnesc cu Sonia, și bucuria și nerăbdarea de a o vedea din nou m-au inundat cu atâta proaspătă putere, încât mi-am dat seama că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se întindea de jur împrejurul lor. Odată trecuți de marginea copacilor, Toma simți că îl ia cu frig. Era îmbrăcat numai cu un tricou subțire și, cât stătuse în poieniță sub razele soarelui, se încălzise. Simți că i se face pielea de găină pe brațe, așa încât mări pasul ca să mai pună sângele în mișcare. Cei doi mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe să sape acolo după aur. Îi dă drumul și, uite așa, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mărea diametrul, în timp ce o concavitate eliptică lua naștere în mijlocul ei. Aceasta creștea în înălțime, începând să coboare peste el, arcuindu-se ca un pod suspendat. Simțea pe față răceala aceea de mormânt iar pe brațe i se făcuse pielea de găină. O amorțeală stranie îi cuprindea mădularele în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, asta nu se va întâmpla, îl liniști Calistrat, e prea dornică să ne prindă. Să știi că pe vâlva noastră n-o prea dă deșteptăciunea afară din casă. Ia, spune, întrebă moșul oprindu-se în loc, ai văzut vreodată o găină despărțită de un gard de plasă de grămada de grăunțe? Se va izbi în gard până ce se va umple de sânge, și nu va vedea niciodată gaura prin care ar putea trece dincolo, care se află la numai doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmă. Galeria pe care o părăsise nu se mai vedea. Valuri de fum gros, negru ca noaptea, se scurgeau de acolo, apropiindu-se de podul de lemn. O ură fără margini venea dinspre negura aceea. Pielea i se făcu de găină, în timp ce puținul păr pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]