1,261 matches
-
spălați și voi geamurile, drept mulțumire că v-am găzduit... - Să trăiți! ziseră amândoi, și cu sufletul ușurat se apucară de treabă. Cânta ăl bătrân și freca ferestrele, lună le-a făcut. 244 - Cum scap de-aici, spunea, drept în Gălăgie merg, îmi iau un costum de țoale și m-astîmpăr... Mi-ajunge. - Pe osul tău? glumea cel tânăr. - Pe osul meu! Păi câtă bătaie am luat noi, oi spune și la morți... Numai că au trecut trei zile, și tot în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu comisarul... De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre, cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dimineața, pe când dormea, iubita mea avea același zâmbet pe care-l ghicisem noaptea, și aceeași mireasmă de parfum delicat. Aplecat deasupra frunții ei netede și senine, o înecam în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam cele mai mari șanse să nu fiu deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din nou viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
asta burta lui nea Cercel s-a trezit înaintea lui. Portarul s-a deșteptat imediat apoi din somnul lui ușor, întrebându-se ce se aude, apoi, când și-a dat seama că ea era cea care-l trezise, că face gălăgie, la fel ca fetele lui când erau copii de tâță și-și cereau porția de lapte de la mama lor, s-a liniștit și s-a neliniștit. Și iar și-a promis că se va duce la doctorul Margulis, de a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că tăria tăcerii lui va acoperi tot vacarmul, iar sentimentul nerostit va fi auzit ca țipătul liniștii în mijlocul gălăgiei. Se simțea jumătate luminos, jumătate plin de întuneric. Lumina venea de la trecut, întunericul era pentru viitor. Grija cea mare era ca ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci n-o mai văzuse și ea nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
inimă... Eram, în schimb, în grațiile profesoarei de franceză. Mă purtam ca un lord cu ea: ștergeam tabla ori de câte ori simțeam că este nevoie, săream primul din bancă atunci când trebuia să-și facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că după o vreme mintea o accepta ca nemișcare. Doar afară trenul era violența posibilei acțiuni, iar trenul Îl va ține În siguranță cu planurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și au prins a sta la pândă: unul dincoace de gard și altul dincolo. Dar, tocmai când pasărea se urca pe culme, la culcare, sosea de la lucru frumosul polițai. și, de îndată ce sosea, punea-n funcțiune drăcovenia aia, de făcea o gălăgie, încât, găina, nemaiputând înnopta pe culme, zbura, ducându se cine știe pe unde. și băieții, ca și unii vulpoi, din grădină, vara, tot cu amânarea și așteptarea unui alt prilej, se alegeau. Azi, așa, mâine așa, până a venit un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să vedeți. și o să afle și lumea. Toată omenirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm, pe ăștia, să se așeze bine. și, dracii din baltă, făceau atâta gălăgie, atâta scandal, încât, celor doi mistreți lea fost frică să nu le strice planul. Dar, nu ei l-au stricat. Cu cât era mai mare halca celor din apele bălții, cu atât le părea mai bine celor doi mistreți eroi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au dispărut niște documente. Se Înțelege că autoritățile au Încercat să mușamalizeze afacerea, pretinzînd că ar fi fost vorba de o simplă neglijență și că documentele n-ar fi dispărut nici o clipă din clădirea ministerului. Dar un deputat a făcut gălăgie, vorbind chiar despre fotografierea documentelor; a fost, firește, muștruluit zdravăn - pentru „tentativă de subminare a Încrederii publice“. Documentele cu pricina ar fi rămas, chipurile, tot timpul În posesia... nu-mi mai amintesc În posesia cui - În orice caz, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o față prelungă, cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-am mutat privirea la cel bun, lunecă și acesta într-o latură. La primirea sarcinii, neprevăzătoare, o dăscăliță făcu gălăgie că are copil de țîță. Fără a sta pe gînduri, Costică îi mai trasă o sarcină, numind-o șefa comisiei de femei. Doar cei care tăceau au fost uitați. Secretarul își păstră funcția de îndrumare și control și echipa de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]