1,239 matches
-
se comportau celebritățile, n-am întâlnit foarte multe. În schimb, bărbații erau îm brăcați foarte elegant, bărbații aveau înfățișarea boie roasă a domnului Neagu Djuvara, burice goale și blugi flenduroși nu se vedeau niciodată și nu erau în 135 localuri gălăgia de azi, vorbitul cu glas tare, muzica asurzitoare. Chelnerii de la Capșa, chelneri cu tradiție, erau mult mai domni decât clienții de astăzi. R.P. Erați o obișnuită a teatrului, a operei sau a cinematografului? Care erau actorii și interpreții preferați din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă așa, pe bucăți. Nici un soi de criză domestică nu era prea mare pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dirijorii de simfonii la televizor. Dar cum porni iarăși cîntecul, copiii începură să rîdă, de nu se mai înțelegea nimic din melodie. Ce era hărmă laia asta ? învățătoarea le ținea și ea hangul. — De ce te zbați așa ? îl întrebă cînd gălăgia se mai potoli. — Așa se dirijează. I-auziți, copii, așa se dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea, ea mai văzuse așa ceva, doar era om mare... — De unde ți-a venit prostia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița de pe poartă, a tăcut și s-a făcut nevăzută luând cu ea doar coșul. La omleta surpriză s-au repezit păsările din curte iar cocoșul făcea cea mai mare gălăgie. În iunie 1953 împlineam șase ani și pentru prima dată mi s-a ținut ziua de naștere. Au venit la mine Peidy împreună cu Grethel verișorii mei. În timp ce sora mea era cu Siegfried și cu Grethel în grădină și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de asemenea împrăștiat din cauza altor motive, iar eu luptam cu gândurile provocate de gălăgie și de tulburarea mea, într-atât încât, după ce mi-am pus veșmintele, mi-a venit gândul de a nu mai spune liturghia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de asemenea împrăștiat din cauza altor motive, iar eu luptam cu gândurile provocate de gălăgie și de tulburarea mea, într-atât încât, după ce mi-am pus veșmintele, mi-a venit gândul de a nu mai spune liturghia. Cu toate acestea, am reușit să-l înving și, nevoind să dau loc altor gânduri care m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă voi continua să spun liturghiile; și cum aș putea să-i păstrez mai bine sau etc.; oprindu-se lacrimile, chiar cu multă însoțire a harului, în cea mai mare parte a liturghiei s-a maimicșorat această însoțire și din cauza gălăgiei din cameră etc. Apoi, aproape de sfârșit, întorcându-mă la Isus și recăpătând ceva din ceea ce pierdusem, la cuvintele Placeat tibi Sancta Trinitas 1, sfârșind la Maiestatea Sa dumnezeiască într-o iubire nemăsurată și acoperit de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dat să simt vreodată; mai mult, îmi veneau niște gânduri, ba împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva, aflându-mă atât de tulburat din pricina feluritelor gânduri: șsimțeamț când să ies din casă și să închiriez o odaie pentru a fugi de gălăgie, când să postesc, sau să reiau liturghiile, sau să așez altarul un etaj mai sus și nicăieri nu găseam odihnă, cu dorința de a termina atunci când sufletul e consolat și îndestulat cu totul. Astfel, am privit dacă trebuia să merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tren. Era mulțumită în sine de hotărârea luată, de a fugi din spital, schițând un zâmbet și se bucură. Un grup de tineri ce păreau a fi studenți navetiști mergeau în aceeași direcție cu ea. Grupul de tineri făcea destulă gălăgie. Erau prinși într-un joc de cărți. Răsunau din când în când hohote de râs. Carlina ar fi vrut ca în acel moment tinerii să tacă, dar era imposibil. Vis-a-vis, pe canapea erau doi bătrâni, soț și soție care o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nicăieri deoarece am foarte mult de lucru, iar pe 26 august încep examenele. După ce ne-am despărțit atunci, ne-am mișcat cu mult folos prin Țara de Sus iar pe 6 august am fost aici. în cartierul nostru e multă gălăgie, așa că după o săptămînă am tras concluzia că n-am fost deloc în concediu. Deocamdată lucrez intens la ediția Hasdeu pe care vreau s-o dau gata la 15 septembrie. Din toamnă urmează să încep, la Cronica, seria aceea de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1/2 kgr. de zahăr din ultimele două kgr. care se mai aflau În magazinul <<23 August>>”. k. „Să nu denunțați că nu se știe ce are să mai fie!” Șirul Întâmplărilor neplăcute pentru massa evreiască nu se sfârșise doar cu gălăgia făcută de Reznicenco și directorul Stan, ambii de la Epureni ci, continuase și mai abitir. Iată descrierea făcută de contestatar: „În ziua de 19 august 1946, 10 evrei au fost chemați la judecătorul de instrucție și anchetați În cazul Învățătorului Sava
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în primire de mamă și sora lor, Emilia au venit în față să vadă ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din nou în livadă, să aibă grijă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și o îmbrățișă cu drag pe mamă-sa și pe Ghiță. Apoi mama Elena o îndemnă să-i lase pe bărbați să țină sfat în odaia unde intraseră iar dânsa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putință. Pentru că Centrul de Arte contemporane din San Perre (la 1 km de San Antoni) are probleme administrative, parohul celor două „sate” (biserici a hotărât să ne găzduiască în propria casă (la Rectoria din San Antoni). Aici, izolați de lume, gălăgie și agitație, avem la dispoziție tot pentru a ne simți ca acasă, sau, mai bine zis mai bine ca acasă. Mașina este păzită de hoți, bucătăria este la dispoziția noastră, ca și gradina în care putem să ne refacem fără
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oraș, și-au amintit că trebuiau să-l ia și pe el abia când au coborât din mașină acasă. Se întâmplă câte ceva atât cât să ne amintim că trebuie să se mai întâmple câte ceva. În rest se pictează. Acum e gălăgie. Doisprezece bărbați străini se sfădesc cum să monteze o prelată. Trei femei se sfădesc în camere cum să schimbe cearceafurile. Frunzele se sfădesc cu vântul, dar asta e cea mai plăcută sfadă. Iar noi ne sfădim în gând cu toți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce? P.P.S. Cineva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Mama“. După spectacol, seara târziu, i-am așteptat pe actori să le mulțumesc pentru experiența cu totul nouă pentru mine și m-au invitat la un restaurant pe Second Avenue. La o masă lungă și gălăgioasă, familiară și asemănătoare cu gălăgia simpatică și neatentă a actorilor Întruniți la chef oriunde În lume, la dreapta mea s-a așezat Lamar, un cântăreț de culoare impresionant și ca voce și ca alură, iar la stânga s-a plantat Erica, o dansatoare albă cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-a condamnat la moarte. Chiar așa! În vara anului următor, îmi amintesc, mai discutam aprins cu el, încercând să-i risipesc exageratele temeri. Coborâsem din autobuzul 131, venind împreună de la Casa Scânteii, în Piața Unirii, plină de lume și gălăgie la acea oră de după-amiază, și acolo, în înghesuială, praf, mizerie, tot încercam să-l liniștesc, servindu-i argumente aproape ofensatoare: „Suntem prea mici, prea neînsemnați, Marcel, îi spuneam, ca securitatea să se ocupe tocmai de noi! Are ea treburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noastre; stăteam la masa de scris, încercam să lucrez, fereastra era deschisă, acoperită doar de „cortina” perfect transparentă a perdelei ușoare, de voal. Căutau un loc pentru cuib? Toamna? Nu trebuiau să fie deja plecate spre țările lor calde? Făceau gălăgie mare, băteau aerul cu aripile, gata-gata să intre în cameră; una chiar și intrase de fapt, adăstând câteva clipe sub „acoperișul” galeriei. Am urmărit evoluția lor neobișnuită pe ecranul ferestrei - activitatea hotărâtă, plină de hărnicie căreia i se dedicaseră fără ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în curte, fiind singur, a fost victima unui gânsac care se mândrea cu bobocii unei gâște, pe care băiatul a vrut să- i mângâie. A fost lovit și cu ciocul, dar mai ales cu aripile, de a căzut la pământ. Gălăgia gânsacului furios a fost mai puternică decât alarma dată de băiat, dar până să fie scos de sub lovuri, băiatul a primit mai mult de douăzeci de lovituri peste cap, peste piept și peste mâini. Rana cea mai periculoasă a fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la județ. M-am trezit speriată fără a înțelege ce căuta la ora aceea din noapte, în dispensar. 67 Am fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea și am venit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai interesează asta. Se zice că ar fi ajuns mareșal. Fapt este că, de atunci, de la întâmplarea aceasta, strada s-a numit de la sine Strada Eucaliptului. Am trecut prin străzile Apelor, Curățeniei, Conductelor, Colțului, Ghiocel, întârziind o clipă doar pe Gălăgiei și Cimitirelor, unde se ajunge (Doamne ferește) prin Intrarea Fanfarelor și, dincolo de Strada Caporniței (pariez că nimeni nu știe ce este o "Caporniță"), obosit de o stare de inexplicație, mi-am odihnit închipuirea pe o bancă de pe Strada Motocicletei. Minunat răgaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]