1,359 matches
-
într-o zi. Și mă compătimeau tot ei pe mine, dar de fapt banii erau ai mei și împărțeam." S-a întors la Tecuci, a construit o cascadă cu un pârâu artificial pentru Eminescu, a luat papagali și a pus gazon englezesc! Primarul Eduard Finkelstein a semnat contractul de concesionare a parcului pe 49 de ani. În același timp, de doi-trei ani, eu nu reușesc să-mi renovez apartamentul meu de trei camere. Atât am pentru că eu am băgat banii aici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina din fața chioșcului, stricând astfel gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția omului care își îngăduie să scandalizeze pentru puțin aproapele nedumerit, știind că mai pe urmă îl va încînta cu buna lui intenție. În orice caz, scopul imediat al gropii se destăinui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de stejar, unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, și le îndesă pe toate de-a lungul gardurilor. Într-o zi, aduse și cărămidă veche, din demolițiuni, și o depozită morman pe gazonul din grădină, răpind chioșcului G. Călinescu perspectiva. După toate aceste isprăvi, bătrânul era neliniștit să nu i se fure materialul, pe care îl însemna mereu cu var. Ieșea noaptea târziu sau dimineața în zori și-i dădea târcoale, tresărea la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă trebuie să prezinte „mălaiul” cât mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel licitat era din „import” și n-a rezistat „bocancilor” noștri. Ce ghinion, dom'le, ce ghinion ! Și doar se procedase legal
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă trebuie să prezinte „mălaiul” cât mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel licitat era din „import” și n-a rezistat „bocancilor” noștri. Ce ghinion, dom'le, ce ghinion ! Și doar se procedase legal, nu-i așa ?! Și apropos de legalitate, porni, tot legal
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să aibă un frison scurt. La George, la cantină, aduce uneori boabe, precizează femeia, ca un fel de scuză pentru tonul folosit. Mihai refuză politicos. Își întărește spusele atingînd ușor mîna femeii sprijinită pe fotoliul în care stă el. Pe gazonul din fața casei, mingea de tenis zboară continuu între cei doi adolescenți captivați de jocul împreună. Pe brațul fotoliului de răchită degetele femeii continuă să stea în atingerea mîinii bărbatului o atingere care se prelungește. Nu mi-ai văzut niciodată foișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e dat de un simplu gest nervos, făcut cu vîrful pantofului sub masă, parcă ar lovi pe cineva. Tac amîndoi, cu privirea pierdută spre puncte imaginare. Cînd și cînd, duc ceștile cu cafea la gură, gustînd indiferenți. Alături de vilă, pe gazon, Carmen și Adrian se odihnesc. Mihai arată ceasul de la mînă, iar Adrian se duce la robinetul din fața bucătăriei de vară să se spele. Carmen fuge în casă și-i aduce un prosop. Cît băiatul se spală, ea așteaptă cu prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
baruri de curiști, pentru „clienții cunoscuți“ - Leo’s Hideaway, The Knight in Armor, și B.J.’s Rumpus Room, toate pe Santa Monica Boulevard. Foarte aproape. Jack porni spre Hamel Drive, cu cătușele pregătite. O curte de bungalow-uri la marginea șoselei. Gazon. Pe o cutie poștală scria „Inge, ap. 6“. Jack găsi hogeacul și bătu. Nici un răspuns. — Bobby, drăguțule, hei... Dar nici după ce-și modulă vocea În falset nu obținu nici o reacție. Ușa era Încuiată, draperiile trase - o liniște mormîntală domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asta la chioșcul din colț. Iar editorul mi-a spus că Badge of Honor era una din temele predilecte ale lui Hudgens. — Asta e bine. Don, tu Începi să iei declarații de la potențialii martori! Vincennes, tu vii cu mine! Traversară gazonul și Millard spuse: — Chestia asta duce la niște tipi pe care Îi cunoști. SÎnt polițist și am intrare la Hollywood. Cunosc o grămadă de lume și știu că lui Max Peltz Îi plac prospăturile. Și ce-i cu asta? Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
San Berdoo. Îl vedea pe Exley storcînd-o pe curva aia ca Într-o succesiune de diapozitive. „Hilda Lefferts“ În cartea de telefon, indicații, casa: șindrilă albă, cameră anexă din cărămizi de zgură compactă. O femeie cu Înfățișare de bunicuță uda gazonul. Jack parcă mașina și uni la loc paginile rupte din Whisper. Bătrîna Îl văzu și se sperie, apoi o zbughi spre ușă. O ajunse din urmă. Ea țipă: — Lăsați-o pe Susie să se odihnească În pace! Jack Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gîndească la asta. Așa că Își trecu În revistă amintirile. Tatăl lui a cumpărat casa pentru mama lui. Fusese doar o satisfacere a mîndriei lui: familia Exley părăsea În stil mare clasa mijlocie. Nu au avut niciodată lumini de Crăciun pe gazon - Preston Exley spunea că sînt pentru mojici. Thomas a căzut din balcon și a avut eleganța să nu plîngă. Cu ocazia Întoarcerii sale din război, tatăl lui a dat o petrecere la care au fost invitați doar primarul, membrii consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bine să știi. — Mulțumesc, sergent. — Mulțumește-i lui White. El ar trebui să te Îngrijoreze. Fisk Îl Întîmpină la fața locului - o casă imitînd stilul Tudor, iluminată de faruri, cu mașini de poliție și mașinile de la laboratorul criminalistic trase pe gazon. Ed veni În goană. Fisk Îl puse la curent, vorbind telegrafic: — O vecină a auzit țipete, a așteptat jumătate de oră, a sunat. A văzut un bărbat ieșind În fugă, urcat În mașina lui Billy Dieterling, luînd-o din loc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de centimetri pătrați. Ed scormonea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte pasti. Cercetă gazonul - o potecă de iarbă excesiv de arsă de la piscină pînă la casă. Accesul la seif. Elemente de siguranță: grenade și dinamită. Flăcări itinerante pînă la punctul terminus, declanșînd sistemul de protecție. Era o posibilitate. Ed sări În apă și sfîșie ghipsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou, mare, modern, cu capelă și sală de festivități Într-un alt corp de clădire, complet separate, cu multe săli de clasă și curte mare cu gazon pentru un teren de fotbal, unde ar fi putut să se joace sub Îndrumarea lui Morales. Și ar fi trebuit să se antreneze serios, pentru ca elevii mai măricei de la Inmaculado Corazón să-i bată pe cei mai mici de la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inteligent, pare că-l face să-și dorească să fie cu douăzeci de ani mai tînăr și Încă burlac. Oamenii beau, discută, mănîncă și rîd. La un moment dat, În cursul serii, se dă drumul la muzică mai tare, iar gazonul e transformat Într-un ring de dans improvizat. E exact petrecerea pe care mi-o doream, unde toți Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care se pot vedea diferite efecte. Curiozități efemere. Un șiretlic al luminii. Alcătuiți o personalitate. Brațe de pânză. Cap de lemn. O pălărie și un set de opinii deja auzite de o groază de ori. Ce imposibil este să cultivi gazon de calitate în India! Efectul pozitiv al sporturilor de echipă asupra moralului. Incalificabila ticăloșie a domnului Gandhi și lipsa de igienă care domnește peste tot. Expuneți-le una câte una, ca și cum ați face pasențe. Nu contează dacă crezi în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre clădirile înalte au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ultimă informație, Briggs mai zăbovește în fața ușii, până când Jonathan îi pune o monedă în palmă, apoi pornește pe hol. Ridicate în spatele holului principal, serele par un palat de cristal în miniatură, strălucind în soare. Vrăjit, Jonathan se apropie călcând peste gazon, când o voce îl face să se oprească brusc. — Băiete! Băiete! Se întoarce și vede un om roșu la față, aplecat pe o fereastră. — Ce crezi că faci aici? Mă duceam... — Poftim? — Mă duceam... — Ce-ai spus? Nu te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mă duceam... — Ce-ai spus? Nu te duci nicăieri călcând pe iarbă! Fii atent! Uite ce-ai făcut! Jonathan lasă privirea în jos și observă că pantofii săi au lăsat câteva urme, ca niște mici răni pe suprafața verde, netedă. — Gazonul! strigă omul. Doar părinții, profesorii și personalul de serviciu au voie! Și ca excepție, monitorii, doar duminica! Elevii din clasele mari doar de Ziua Fondatorului, între orele două și patru! Acum, dă-te la o parte! Cu grijă, Jonathan pășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
între orele două și patru! Acum, dă-te la o parte! Cu grijă, Jonathan pășește pe o cărăruie pietruită. Fereastra se închide cu putere. Se gândește un moment, apoi scoate un carnețel din buzunar și scrie: altă demonstrație a importanței gazonului. Anglomania i se strecoară din ce în ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri în ea, alta. Structura pare a fi împărțită în trei secțiuni, fiecare ascunsă vederii de frunziș. Unele zone sunt ferite de lumină prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând un sunet ca paraziții unui aparat de radio. În timp ce doi antrenori de rugby o scot din școală, femeia continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Jonathan. Ezită un moment, legănându-se înainte și înapoi pe covorul din fața căminului. — Tot te fac, îi spune. O să fiu la Crist Church anul viitor. Apoi, iese clătinându-se. De ziua Fondatorilor, ultima zi a trimestrului, Jonathan calcă pe gazon, între ora două și patru și nimeni nu țipă la el. Băieții și părinții lor amestecați unii cu alții, cești de ceai care se ciocnesc și se așază mental în ordinea priorității. Doamna Dodd le coordonează pe fetele sale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Într-un fel, poate da. Dar, de fapt, nu este așa. Nu! Nu este, Willoughby cred că deliberat ești obtuz... Harold zice că este absolut fantastic. Da, într-un fel italienesc. Într-un fel, seamănă cu marmora. Mmm. Unde? O, gazonul din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold... Era întreg? Așa părea, dar apăruse brusc, din senin. Cine ți-a spus? Oamenii lui Beaumont sunt din partea aceea de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate de jucătorii de crichet. S-au multiplicat în legiuni de oameni îmbrăcați în alb, care-l aleargă pe străzi. Visul este extrem de clar și revine după câteva nopți, derulându-se în mintea sa ca un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]