1,633 matches
-
urmau să rămână acasă cu turmele și, mai ales că soțiile lor erau amândouă însărcinate pentru prima oară, n-au avut nimic împotrivă. Deși Șua nu era însărcinată, Iuda a vrut și el să rămână, iar femeile știau toate de ce; gemetele de plăcere care se auzeau în fiecare noapte din cortul lor erau un permanent prilej de glume și chicoteli. Eu și frații mei am fost trimiși la mamele noastre și ele s-au uitat cu atenție la ce haine aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de câteva ori în peretele barăcii, strigând să se ivească fantoma lui nea Vasile dacă are curaj, și atunci la început nu s-a întâmplat nimic, dar apoi s-a auzit mișcare în baracă și un mârâit și scârțâieli și gemete, și deodată toată baraca s-a zguduit, iar eu m-am speriat atât de tare, că era să scap ciocanul din mână, și am văzut că și Zsolt se făcuse alb ca varul, și știam c-ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a plecat spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de el și ascultă peste ce nimeresc... Marie se poziționă imediat pe frecvența radio a mașinii 4x4. Era Într-adevăr foarte ciudat, se auzea o respirație sacadată alternînd cu gemete, chiorăieli, șoapte răgușite. - T24 către PC, răspunde! Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așezase Între pat și ușa care se Închise În urma uniformei albe. Yvonne bătu ușor perna uitîndu-se la Marie. - Văd că te simți mai bine, nu e așa?... Ce e, ai vrea să te ridici? Marie holbă ochii și scoase un geamăt ușor, la care Yvonne nu se putu Împiedica să nu răspundă, ca o justificare. - Fratele tău n-ar fi trebuit să vină... Ce ți-a putut povesti, ia zi! Apropie perna de obrazul Mariei, dar Își opri gestul auzind monitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită În coaste. Nu mai simțea suferința fizică de la umăr, de la brațul complet răsucit, Într-atît moartea lui Lucas o zdrobea de durere. Lăsă să-i scape un geamăt. - Gura, nu vreau să te aud, altfel trag. Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să-l lase pe Pierric să se odihnească. Părăsind spitalul, cei doi polițiști erau Încă În stare de șoc: Mary avusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
supt de câteva ori, nu prea i-a plăcut. N-am insistat, m-am urcat călare pe ea. Când mi-am vârât sexul Între sânii ei și i-am strâns, am simțit că e cu adevărat fericită, a scos un geamăt ușor. Asta m-a excitat teribil, m-am ridicat din nou și i-am dat jos chiloții. De data asta n-a mai protestat, ba chiar a ridicat picioarele ca să mă ajute. Nu, nu era o fată drăguță, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș; luă un prosop și Își tamponă sânii tineri cu satisfacție. O roșcovană micuță Își scoase slipul și Îi luă locul sub jet; părul ei pubian era de un blond auriu. Bruno scoase un geamăt ușor, simți că-l ia cu leșin. Mental, se vedea apropiindu-se de ele. Avea dreptul să-și scoată chiloții, să aștepte la rând lângă dușuri. Se vedea În fața lor, cu sexul erect; se auzea rostind o frază de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mișcările femeii se accelerară; pentru o clipă, Își lăsă capul pe spate, luna Îi lumină puțin sânii; fața Îi rămânea ascunsă de masa părului Întunecat. Pe urmă se lipi de partener Îmbrățișându-l; el respiră și mai apăsat, scoase un geamăt lung, după care tăcu. Rămaseră Înlănțuiți două minute, apoi bărbatul se ridică și ieși din bazin. Înainte de a se Îmbrăca, Își scoase de pe sex un prezervativ. Surprins, Bruno constată că femeia rămâne pe loc. Pașii bărbatului se depărtară, liniștea reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător și viril se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo douăzeci de cupluri. Aproape nimeni nu vorbea; se auzea doar zumzetul aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zăpadă: erau rari, grei și umezi, și pe vremea aceea nu purtau nume. Am luat-o pe Runa În brațe cu rândul și ne-am repezit pe cât puteam de repede spre pâlcul de copaci. Femeia dădea când și când niște gemete groase și ne tot ruga să ne oprim. Se dădea jos din brațele noastre și se Încovoia pe pământ, dând acele sunete grele, fără să ne privească În ochi. - Măcar de-am da de apă la copacii ăia, zise Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a privit la fel ca ea și atunci am plecat. M-am vârât Îndărătul tufelor de pe malul bălții. Vântul era din ce În ce mai tăios. Am băgat piciorul În apă. Nu era rece. O auzeam din când În când pe Runa cum dădea gemetele acelea, căznindu-se să nu urle. Erau din ce În ce mai grăbite și, la un moment dat, Enkim se apropie În fugă de baltă. Cufundă o blană În apă și alergă Înapoi la femeie. Pe urmă, vântul a prins să sufle mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei, soarele apune, a apus, noaptea e lungă, nu se vede nimic în schimb se aud icnete, scrâșnete, gemete, strigăte, se aud mașini, prese, furnale, strunguri, raboteze, roți și motoare, și când deodată se aprind peste tot lumini de neon, pe pământul rece lucrează șiruri fără capăt de bărbați și femei în halate albastre, fiecare la freza, la raboteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care seamănă cu povestea asta. Ceva din Chaucer, care se cheamă Casa faimei. E un templu suspendat în văzduh, frunzișul murmură necontenit printre pilaștri și pe frontoane, iar înăuntru se păstrează pentru vecie fiecare șoaptă, fiecare cuvânt, fiecare discurs, fiecare geamăt care-a scăpat vreodată de pe buzele unei ființe omenești. Și-atunci ar trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și pe la voi se spune că te vei întâlni pe lumea cealaltă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar fi putut crea mult mai bine, dacă nu era cenzura. Talentele erau oprimate, nu numai la scriitori doamnă, ci și aici, la noi, la creatorii din domeniul anunțurilor. Ce să ne mai ascundem după degete! Oftă lung, ca un geamăt, privind ecranul calculatorului. Clătină abătut, dojenitor din cap. - Spune intelectualii de-acuma că scriitorii erau cenzurați, că nu le dădea voie să cânte cum le venea talentul. Dar ce să mai spui de bieții oameni cu decese sau comemorări, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simțit gâtul încordându-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deasupra lucrurilor despre care vorbesc. Eu am prostia și slăbiciunea mea, așa cum tu o ai pe-a ta și ea o are pe-a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de singurătatea mică, în care trăisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]