4,992 matches
-
Ce funeralii naționale, ce onoruri militare, dacă Ana nu a fost nici măcar cetățean român? Auziți, înmormîntare cu reguli și interdicții drastice, de te crucești! Fără telefoane și drept de fotografiere, fără copii în cărucior, fără sacoșe, fără țigară aprinsă, fără genți, cu buletinul la purtător. Probabil, de teama teroriștilor ISIS sau a puciștilor lui Erdogan... să nu dezgroape morții. Guvernul și statul nu se preocupă de eradicarea sărăciei din România, de salariile și pensiile de lumea a treia, dar se dau
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
Mai ușor cu Robi pe scări, domnule Ștefănescu! Dacă tot ați trecut de la critica literară la elogii jurnaliere, scrieți, vă rog, despre gențile Vuitton cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoș în mega-dosarul Microsoft. Purecați aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituțiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacționeze! Așa ar trebui să procedeze un intelectual
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
catedra de universală a Facultății de Filologie aparținând Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara, transformat în Universitate în anul 1962. Era un ins de statură medie, îmbrăcat pe atunci modest, uneori chiar ponosit, purtând mai mereu cu sine o geantă de mușama, sub a cărei greutate își înclina în mers umerii firavi. Avea o față prelungă, cu bărbia proeminentă, deasupra căreia gura i se arcuia într-un zâmbet discret. Părul, ușor ondulat, i se retrăsese la colțurile frunții, dându-i
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... Citește mai mult 10. Tot minciuni...minciuni...minciuni...Soneria, cu țipătul ei strident, întrerupse Mariei insistentul apel de întoarcere la voie bună.- Of
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea...- Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns.- Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta!- Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec...... IV. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. 9.Tristețile Irinei Irina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au fost sustrase. Așa reiese din jurnal. Ți-ai lăsat - într-o cafenea - geanta pe un scaun, vreme de un pipi. Ai scris la masă; atunci ai conceput afișul: a rămas la vedere două-trei minute. În local era numai puștime, nu te cunoștea nimeni. Un burlac, aproape bătrân, venit să soarbă o cafea trucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un madrigal, un haiku - orice, numai un roman, nu. Mai aștept și mai sper... După ce stewardesa ne-a adus gustarea, pe care, a servit-o cu meticulozitate, Într-o tăcere de care n-o vedeam capabilă, doamna a scos din geanta de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am spus, atunci, la revedere și vezi ce faci pe-acolo. E ora unsprezece; te-aștept cel mai târziu la... - Ba m-aștepți exact acum. Pentru orice eventualitate, hai să ne luăm o mică măsură de precauție... A scos din geantă un telefon celular de culoare roșie (ce gusturi!...) și mi l-a pus În mână: - Ține-l. După cum vezi, e un telefon special, n-are decât o singură tastă. Funcționează pe o frecvență unică, nu poate fi interceptat și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama, și-a scos cutiuța de farduri din geantă și s-a privit în oglinda dinăuntru. Tot drumul până în oraș, tanti Mae ne-a rugat să mergem mai încet din cauza pantofilor ei. Mirosea bine pe potecă. Nu numai de la tanti Mae, dar și fiindcă răsăriseră florile de vară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și apoi am mers la tanti Mae. M-a sărutat și m-am uitat în jur să văd dacă a văzut cineva și am simțit cum mă înroșesc. Totuși, tanti Mae nu a văzut ce am făcut. Căuta ceva în geantă. Când l-a scos, era ceva împachetat ca un cadou. L-am desfăcut și era un ceas, unul nou, care trebuie să fi costat cel puțin treizeci de dolari. I-am mulțumit și m-am întrebat de unde a putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
capot. Chestia asta mă mira. Nici o altă femeie din oraș nu mai ieșea în capot. După ce îi dădeam ce comandase, spunea: „Intră, băiete, cât aduc banii“. Prima oară când am intrat, i-a luat vreo cinci minute să își găsească geanta. I-am strigat spre camera unde era că trebuia să mă întorc la magazin. După o vreme a venit cu banii și a început să se uite la mine. Am întins mâna spre ei, dar nu mi i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
data asta avea pe ea unul din mătase sau vreun alt material scump. Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin înăuntru cât își caută geanta. Eu i-am spus că aveam niște medicamente scumpe în coșul de la bicicletă și nu puteam să îmi iau ochii de la ea nici un minut. A zis că nu o să fure nimeni nimic și că oricum era cam umezeală afară. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
eu, de existența unor scrisori. Cel puțin ele trebuiau să fi fost în apartament, scrisorile de dragoste despre care Lee îmi vorbise cu atâta pasiune noaptea trecută. Lipseau. Mai exista posibilitatea ca Lee să le fi avut cu ea în geantă. Dar dacă hoțul s-a simțit în siguranță să răscolească prin apartamentul lui Lee la o oră așa de matinală, probabil deja știa că ea murise; și dacă știa că murise, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în siguranță să răscolească prin apartamentul lui Lee la o oră așa de matinală, probabil deja știa că ea murise; și dacă știa că murise, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să caute scrisorile în geantă... O mașină din spatele meu a claxonat de două ori. Semaforul se făcuse verde, iar eu încă mă holbam în gol, fixată pe ideea care tocmai îmi venise în minte. Am băgat mașina în viteză și am demarat pe pilot automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
biroului; probabil hoțul a încercat mai întâi acolo apoi, nesatisfăcut, s-a dus să le caute în cele mai neașteptate locuri. Și nu cred că până la urmă au apărut într-o cutie de cereale. Deci scrisorile nu fuseseră nici în geanta lui Lee, nici în apartament. Dar unde erau atunci? Și de ce era atât de important să fie găsite? Să fi fost iubita lui Lee cea care a încercat să găsească propriile ei scrisori - dar atunci, de unde știuse ea că Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
oameni cu care trebuia să ne întâlnim aici și văd că încă n-au apărut, așa că suntem prin preajmă dacă te răzgândești. Harriet s-a uitat la ceas și a suspinat mâhnită. —O, nu, deja am întârziat! Și-a tras geanta de undeva de sub birou. Și-a dat la întâmplare cu parfum, și-a verificat machiajul într-o oglindă mică și a dispărut pe ușă, luându-și la revedere din mers. Shelley, care era în spatele meu, a întrebat: —Cea care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
galbeni, scorojiți, plin de femei pe jumătate goale care vorbeau aproape toate în același timp. Purtam colanți de catifea, un pulover cu guler și haina mea de blană artificială și căutam orice mijloc de a mă încălzi. Am pescuit din geantă căciula mea de blană cu urechi, pe care mi-am îndesat-o pe cap. Abia mă spălasem pe cap și nu voiam să am de-a face cu vreo răceală. Eram o apariție rară pentru Randolph Terrace, mult prea boemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-am pus pe masă. S-a uitat curioasă la mine și a deschis plicul. I-a trebuit un moment să recunoască conținutul. Unde erau? a spus. —în noua sculptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
final, când era gata. — Da. Gura ei s-a strâmbat. S-a uitat la plic intens, răsucindu-l în mâini. Pentru un moment am crezut că începe să plângă și m-am pregătit pentru asta. Apoi a pus plicul în geantă și a închis-o. S-a auzit un clic de final. S-a uitat la chelner și a făcut un gest către paharele noastre goale. Au fost umplute imediat. Nu avea sens să-mi fac griji pentru ele, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
văzând că masa era pusă, lumânările aprinse, vinul și mâncarea bună o așteptau chiar pe ea. Ochii ei migdalați aveau o strălucire tinerească. - Ce surpriză! Să fiu oaspete în propria mea casă. Apoi deschise ușa garderobului ca să-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sau pur și simplu de ce nefastă natură puteau fi acțiunile pe care, bănuiam eu, mai mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cui Dumnezeu putea fi această voce care nici nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce nu mă hotăram cu nici un chip ce cale să apuc, duritatea și lungimea obiectului nevăzut din geantă îmi dădură, nu-mi explic cum, cumplita bănuială că nu putea fi vorba decât despre un femur. De om. Pe cine ucisesem? De ce? Tânăra din noaptea respectivă? Asta ar fi putut oarecum să explice de ce fugisem de la acea petrecere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]