4,128 matches
-
Autorului E PRIMĂVARĂ! Iarba rară stă să sară La bătaie cu-n ciulin. El de sus privește-n silă La un câmp de verde plin. În grădină ceapa-și cere Dreptul sfânt la frunze noi. A răbdat ca omu-n iarnă Gerul cruntelor nevoi. Usturoiu-i dă cu tifla, Verde-crud, îngemănat. Nu a pierdut nici o frunză; E de-o lună semănat. În pridvor, ca răbufnirea Vitelor din jug scăpate, Doi căței se iau la harță, Lângă blidul plin cu lapte. O fetiță le
E PRIMĂVARĂ! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365251_a_366580]
-
de la o vreme pământul se deschide din ce în ce mai des, înghițind deopotrivă oameni de ispravă ai României mele, împreună cu orizonturile, visurile și lumina spiritelor lor, dar și cu o parte din sufletele noastre, ale celor care mai trăim încă, cel puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că va sosi, chiar dacă știe că nimeni, niciodată nu-l așteaptă și nu-l dorește. Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o hotărâre pe care o va lua cu certitudine. Așadar, în noaptea de 3 spre 4 februarie, Pustiitorul Ger s-a apropiat din nou de fereastra poetului Ion Vanghele. Până și el era fascinat de versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă deasupra orașului, ca o pasăre de pradă privind, și ascultând, ca să știe unde să coboare și să înfașce biata vietate, ce i se încredințează temporar. Niciodată nu este
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
se încredințează temporar. Niciodată nu este impresionat de modul în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării spin sau urletul de disperare, ce mai imploră o amânare de câteva zile sau ore, sau i se aruncă în vârtejul înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută sau către eliberarea de toate suferințele...Chiar dacă cunoaște glasurile care se înalță desupra oricăror suferințe, înțelege că el, Pustiitorul, vine desupra
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa nu se va întrupa sub forma unor versuri, ce va să exprime și să confirme modul său de a exista și de a se nemuri. Acum, Gerul Pustiu a înțeles că totul s-a întregit. Domnul a hotărât că menirea acestui poet s-a împlinit. Se oprește în fața ferestrei. E întredeschisă. Poetul îl așteaptă. Un zâmbet îi luminează chipul. Nu se teme, fiindcă poeții buni n-au
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
ai simțit tu, când domnul profesor Beniamin Cotigaru, mentorul tău, n-a mai existat și pentru tine!” Trag aer în piept, pentru ca ea să nu mă vadă sensibilizată și mă așez alături, pe banca de lemn, unde suntem apărate de gerul de afară. N-o mai întreb nimic, fiindcă îi citesc durerea pe chip, care îi întunecă privirea și simțirea, până dincolo de ceea ce poate înțelege orice om, care nu a trăit despărțirea de un om pe care l-a prețuit. Microbuzul
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
cu propriile cărți, umple încăperea cu obiectele pe care poetul și le-a dorit alături. Manuela se așează pe pat. Eu rămân în picioare, privind încăperea. E frig, fiindcă aici nu s-a mai făcut focul. Soba e rece, iar Gerul Pustiitor a trecut de curând prin locul acesta. Una dintre fiicele poetului intră pe ușă cu o tăviță, pe care sunt câteva cești de cafea. Manuela refuză, cere să o ajut să-și ia medicamentele. O invită pe fiica poetului
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde viteză și din nou imaginile par să alerge în sensul invers al deplasării noastre. Un tors odihnitor al
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
și murind și nu murind cu peruci aristocrate colorate cam pudrate dansăm pe falduri de hârtie într-o decentă măreție cu grație și strălucire pe sfoara vieții cea subțire niște bufoni la o serbare sub raze de lumini solare e ger mereu la polul nord nu mai avem semnal la bord planăm în praful dintre nori și ne trezim deja în zori... palide prinț și dragă domn nouă ni s-a făcut iar somn și dragă doamnă domnișoară am repetat a
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
frânți, abia ciopliți Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DUPĂ GERUL BOBOTEZII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului DUPĂ GERUL BOBOTEZII După gerul sec al Bobotezii, Am venit intrus pe lume, Din albul feeric al zăpezii, Mi-au ales angelic nume. A
DUPĂ GERUL BOBOTEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366334_a_367663]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DUPĂ GERUL BOBOTEZII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului DUPĂ GERUL BOBOTEZII După gerul sec al Bobotezii, Am venit intrus pe lume, Din albul feeric al zăpezii, Mi-au ales angelic nume. A venit aniversarea, Banalului eveniment, Oare câți mai are zarea, Din același contingent? Bătrânul spărgător de stânci, Care a
DUPĂ GERUL BOBOTEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366334_a_367663]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DUPĂ GERUL BOBOTEZII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului DUPĂ GERUL BOBOTEZII După gerul sec al Bobotezii, Am venit intrus pe lume, Din albul feeric al zăpezii, Mi-au ales angelic nume. A venit aniversarea, Banalului eveniment, Oare câți mai are zarea, Din același contingent? Bătrânul spărgător de stânci, Care a umblat din mină
DUPĂ GERUL BOBOTEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366334_a_367663]
-
mină-n mină, Ajuns la bătrâneți adânci, Un an în cui își mai anină. Dintre lucruri sunt de toate, Nu prea este sănătate, Dar voi trece orice greu, Cu voia lui Dumnezeu. 19 ianuarie 2006 Moldova Veche Referință Bibliografică: După gerul Bobotezii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DUPĂ GERUL BOBOTEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366334_a_367663]
-
devenirea-și povestesc: - Eu, spune primul, sunt odor, Născut din spumă de izvor De răcoroasa Primăvară! Purtat de adieri de seară, M-am ridicat și-am revenit Trei anotimpuri, și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să fiu schimbat în fulg de ger! În urmă, cel mai mic se-ndeamnă: - Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceață Cum vântul lacom rupe-o frunză Și-o zboară-n zare s-o ascunză. Iar eu, plăpândul
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceață Cum vântul lacom rupe-o frunză Și-o zboară-n zare s-o ascunză. Iar eu, plăpândul giuvaer, Am fost schimbat în fulg de ger! Eh ! Asta e ! În horă prinși, Se hârjonesc de iarnă ninși, Purtați de vânt pe cer subt nori, Trei fulgi născuți din trei surori. *** Referință Bibliografică: Trei fulgi născuți din trei surori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
zăpadă Crescute pe ramuri plecate-n odihnă, Pe valuri de mare oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte cu vorbe curate În imnuri de slavă, Fecioara divină! Cântată
ÎNTÂMPINÂND NAŞTEREA DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366353_a_367682]
-
unui surâs liniștitor, vacanța din pecetea plumburie de timp. He said to sign. Cum ne uităm acum în micul domeniu magnetizat al memoriei permanente cuvintele developau imaginea din bibliotecă. Acolo unde am semnat, where he said to sign, pe un ger cumplit, încet și substanțial incastrarea în noul ritm. He said to sign and I signed shaking hands, looking back. G’day. THE LOUVRE Până a trecut, lumina s-a desprins în fante și a coborât pe brațe. Substanțial am văzut
ARS POETICA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366367_a_367696]
-
pe munți înalți și văi adânci. Ninge cu sclipiri din gene, când vântul fluieră-n uluci. Fără unelte sculptează țurțuri la streșini de casă. Când îi vezi, te-nfiorează. Că-n cioburi o să sfârșească. Viscol prin copaci străbate, cu a gerului urgie. Din harpă, solfegiu scoate, să îl pună-n simfonie. Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Primește-mă, prietene Primește-mă, prietene să-ți cânt colinda de departe, că pe întregul pe mapamond nu e nimic ce ne desparte. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Primește-mă în casa ta și nu-mi plăti pentru urare: un zâmbet doar să-mi dai aș vrea, prietene din depărtare. Și, chiar de nu
PRIMEŞTE-MĂ, PRIETENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366501_a_367830]
-
vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Primește-mă în casa ta și nu-mi plăti pentru urare: un zâmbet doar să-mi dai aș vrea, prietene din depărtare. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Vin să-ți urez cu sufletul ca Domnul Sfânt să te-ocrotească și-n jurul tău, prietene, doar ce e bun să înflorească. Și, chiar de
PRIMEŞTE-MĂ, PRIETENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366501_a_367830]