1,276 matches
-
zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise s-o fixeze drept în față, în tăcere și fără a fi câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei inconfundabil, pe care în zilele de școală îl remarcase de departe, iar acum îi era adresat lui în exclusivitate. Ce-ți trece prin cap? îl întrebă Geta fără a avea aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său, oricare ar fi fost. Fără un motiv anume, ochii i se luminară și zâmbetul ei se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cineva, Paul? îl întrebă ea. Întrebarea iscă în sufletul lui Paul o neliniște vagă. Ba nu, nu vagă acută chiar. Răspunse, emoționat: Nu, n-am pe nimeni. Așa mă gândeam și eu. Neliniștea persista și Paul se întrebă de unde venea. Geta era pe cale să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Da? o întrebă. Era de așteptat? În ce lună ești născut, Paul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Da? o întrebă. Era de așteptat? În ce lună ești născut, Paul? îl întrebă Geta. Pe Paul întrebarea ei nici nu-l mai miră. Răspunse, dezinvolt: În octombrie. Tu? Eu sunt născută în mai. Asta înseamnă că sunt mai în vârstă ca tine. Și? Și nimic. A fost o simplă observație. Paul se întoarse să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privire îndărătul său. Nu mai era nimeni care să le pândească locurile. Cofetăria nici nu mai era atât de plină. Spuse: Îți place Buongiorno tristezza? Ce-i asta, Buongiorno tristezza? Un cântec italian. Îl cântă Claudio Villa. A, da, spuse Geta fără un interes deosebit, știu că melodiile italiene sunt la mare modă. Cred că am auzit și de Claudio Villa. A fost ceva pe la Sanremo parcă. Nu? Acum doi ani a câștigat marele premiu la Sanremo, cu Buongiorno tristezza. Ești
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Buongiorno tristezza. Ești așa de pasionat de Claudio Villa? Sau în mod special de Buongiorno tristezza? Da, îmi place Buongiorno tristezza. Și mai ales cuvintele. Ba nu, și melodia. Ambele îmi plac. Vrei să mai luăm o prăjitură? Doamne ferește! strigă Geta atât de tare încât câțiva de prin jur întoarseră capul curioși spre masa lor. Vrei să mă fac atât de grasă încât să cad pe scenă. Lui Paul i se păru că n-a auzit bine. Care scenă? Îți spun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pentru asta n-ai nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă și am intrat. Asta-i tot. Paul nu reușea să-și revină din uluire. Și când te gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe calea succesului. La ce-i mai trebuia să studieze dreptul? Judecătoarele și femeile avocat observase ea că aveau, cele mai multe dintre ele sau poate chiar toate, corp frumos. Dar atunci ce să mai spunem de balerine! De fapt, asta era Geta încă de pe-acuma, o balerină. Deodată dori să afle cât mai multe despre ea, despre cariera care i se deschidea în față. Dori să afle când au loc repetițiile și câte ore pe zi, la ce oră aveau loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dori să afle când au loc repetițiile și câte ore pe zi, la ce oră aveau loc spectacolele și cât durau. Câte piese de teatru aveau scene cu dansuri sau, mă rog, de balet și cât durau acele scene? Dacă Geta avea cabina ei, la fel ca și ceilalți actori. Cu cât timp înainte de spectacol trebuia să fie prezentă la teatru și ce se întâmpla după încheierea scenei de dans? Aștepta să se termine piesa sau ele, balerinele, plecau din teatru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ce se întâmpla după încheierea scenei de dans? Aștepta să se termine piesa sau ele, balerinele, plecau din teatru înainte să se termine piesa? Plecau fiecare de capul ei, sau se așteptau una pe cealaltă și ieșeau toate odată? Geta era la rândul ei uimită de interesul pe care i-l trezise lui Paul cu prezența ei în trupa de balet a Teatrului de Comedie. Și mai ales nu se așteptase ca el să fie interesat de atâtea amănunte. Toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dansăm în jurul ei, mă rog, și ne îndreptăm toate către culise, unde e pădurea. Asta se-ntâmplă la sfârșitul actului doi. Povestea e mai încurcată. Vrei să vii să mă vezi? Și după spectacol ne întâlnim la ieșirea artiștilor, vrei? Geta îl privi drept în ochi, și Paul citi în ochii ei mândria de a juca în acel spectacol dar și o mică teamă că fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire mândră încă din anii de școală. Și poate că țintise de la bun început mult mai departe decât ei toți. Și în plus era femeie. Dar femeie fiind și văzând cu limpezime ceea ce bărbaților le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâlnească după spectacol la ieșirea artiștilor. Bineînțeles că dorea s-o vadă și că avea să vină s-o vadă. Avea de pe-acum o mulțime de întrebări să-i pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vadă. Avea de pe-acum o mulțime de întrebări să-i pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în special Buongiorno tristezza, spuse Paul. Nu vrei să mi-l fredonezi? îl provocă ea. Era ea însăși incitată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Bălcescu, în toată lărgimea lui, și se îndreptau agale spre Spitalul Colțea. Nu, îi era imposibil să fredoneze în locul acela atât de aglomerat, de față cu atâta lume. Ar fi vrut să poată s-o facă, dar... Măcar cuvintele, insistă Geta. Trebuie să fie cu totul deosebite dacă îți plac ție. Tu, care ești atât de pretențios. Am să fiu atentă pe scenă cum dansez, să nu greșesc vreun pas. Lui Paul i se păru că de data asta nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deosebite dacă îți plac ție. Tu, care ești atât de pretențios. Am să fiu atentă pe scenă cum dansez, să nu greșesc vreun pas. Lui Paul i se păru că de data asta nu era pură cochetărie feminină și că Geta avea să fie de-adevăratelea conștientă, acolo pe scenă, de-a lungul întregii scene de dans, de prezența lui în sală... Cuvintele? Da, erau deosebite... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Lui Paul i se puse un nod în gât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tristezza, amica della mia malinconia... Lui Paul i se puse un nod în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala de lectură. Și mai cu seamă Buongiorno tristezza. Până la cămin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala de lectură. Și mai cu seamă Buongiorno tristezza. Până la cămin auzi neîncetat melodia languroasă, iarăși și iarăși, fără încetare, modulațiile din finalul unor strofe, și pe fondul ei o vedea pe Geta dansând pe scenă, fosta sa colegă cu corp frumos și de o elasticitate a corpului ieșită din comun. Pe numele ei întreg: Georgeta... Melodia devenea o obsesie, de care Paul nu știa când o să scape... Buongiorno tristezza, amica della mia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]