3,100 matches
-
425-474. Melucci, A., Sistema politico, partiti e movimenti sociali, Milano, Feltrinelli, 1977. (ed.), Movimenti di rivolta. Teorie e forme dell'azione colettiva, Milano, Etas Libri, 1976. Milbrath, L. W. și Goel, M. L., Political Participation. How and Why Do People Get Involved in Politics?, Chicago, Rand McNally, 1977. Muller, E. N., Aggressive Political Participation, Princeton, Princeton University Press, 1979. Nie, N. H. și Verba, S., Political Participation, în F. I. Greenstein și N. W. Polsby (ed.), Handbook of Political Science, Reading, Mass
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
chirpici; dar În Orient, bambusul a creat o civilizație, dând orice, de la rogojină și casă până la sabie și chiar hrană. Și poate ne vine chef de joc, În sunetul naiului confecționat din trestie, de miticul Pan dar și de concreții geți priviți de Ovidiu... Unele dintre monocotiledonate sunt plante textile, precum americanele Yucca sau Carludovica palmata, materia primă a cunoscutelor pălării de Panama. Altele, precum brândușa de toamnă, șofranul, exotica Curcuma și chiar banala ceapă, ne oferă și coloranții. Și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
milenii, În Elam, un genetician avant la lettre găsea cu cale să-și Înscrie pe o tăbliță observațiile asupra a 5 generații de cai; ce urmărea? Forma capului și a copitei. Păcat că nimeni n’a consemnat cum au creat geții acel grâu În care soldații lui Alexandru Macedon au trebuit să-și croiască drum cu sulițele... Și tot anonimă a rămas selecția, hibridarea, pe toate meridianele lumii până a apărut primul nume: Gregor Mendel; un cleric ceh care-și publica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și la casele de la sate. Culoarea albă în care sunt văruite casele este potrivită în zona lor cu climă mediteraniană că reflectă razele solare și totodată dă o față veselă locuințelor. Și oamenii sunt veseli. Ai văzut doamna Elena, grecoiacă get beget cât de drăguță era cu noi, sau vânzătorii din magazine. Bine, ei erau amabili și pentru că așa trebuie să fie când vor să-și vândă marfa. Dar grecul la care am apelat să ne arate pe unde vine hotelul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
nu pripiți Să ne năvăliți Până și-o găti Dalbul de pribeag Un cuptor de pâine, Altul de mălai, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă. Se pare că geții se pregătesc pentru „lumea cealaltă”, luându-și aparent cu ei o mare cantitate de hrană și băutură, ceea ce le divulgă apetitul enorm al vieții. Totuși, e o mare deosebire față de egipteni, deoarece ei doar desfășoară acest dialog, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
procese de desfacere în bucăți, sfârșesc inevitabil prin a muri. Am ajuns la convingerea că, în realitate, nimic nu reușește să treacă de limită. Prezența mea la Tomis e motivată și de lucrul acesta. Am venit să caut temeiurile nemuririi geților despre care a vorbit Herodot. Am venit să mă instruiesc. În moarte. Agresivitate Piatra nu-i deloc atât de mută cum se crede. Ea reușește să vorbească și să-mi comunice o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi dictat acele scrisori patetice; le citesc și acum înfiorat de o spaimă agonică. E singurul lucru autentic pe care l-am putut scrie, în tinerețe, la Roma. Un Homer „get” Et carmen vena pauperiore fluit/si quis in hac ipsum terra posuisset Homerum,/esset, crede mihi, factus et ille Getes („Până și vâna poeziei curge acum mai slabă. / Chiar și Homer, dacă cineva l-ar fi mânat pe aste meleaguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fluit/si quis in hac ipsum terra posuisset Homerum,/esset, crede mihi, factus et ille Getes („Până și vâna poeziei curge acum mai slabă. / Chiar și Homer, dacă cineva l-ar fi mânat pe aste meleaguri,/O, crede-mă, tot get s-ar fi făcut și el!”). Așa scriam în epistola către Severus, și eram foarte tulburat; aceeași atitudine de revoltă o am și acum când mă simt manipulat, ca să zic așa, de Aia. Poate că în cele din urmă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
el!”). Așa scriam în epistola către Severus, și eram foarte tulburat; aceeași atitudine de revoltă o am și acum când mă simt manipulat, ca să zic așa, de Aia. Poate că în cele din urmă mă va transforma într-un Homer „get”. Tinerețe În existeanța mea schimbată de acum, Aia este tot ce am mai important; în jurul ei se polarizează toate impulsurile mele de energie. Nu știu de ce sunt atras ca de un magnet de ea. Nu corpul ei mă subjugă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o vacă, și visez, în timpul iernii, la felul cum încolțesc semințele. Am învățat să cosesc fânul și să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie pe Orfeu. Îmi închipui că Aia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
naturii. Atunci recurg la manualul lui Lucrețiu, De rerum natura. Și când te gândești că am venit aici doar cu scopul de a învăța să mor, adică să verific esența doctrinei lui Zalmoxis. Tabla lui Zalmoxis Versurile rostite de sacerdoții geți în cadrul ceremoniilor secrete sunt, după părerea mea, foarte asemănătoare cu versetele de aur, χενδά έπη, pe care le învățasem pe de rost în timpul călătoriei mele în Grecia. Mi s-a părut că, aici, preceptele acestea, ce-au fost atribuite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rituri inițiatice. E vorba de versuri transmise pe cale orală. Nu se încred niciodată în scriere: cultura este aici esențialmente orală, lucru care, între altele, avantajează exercitarea memoriei. Slăbiciune Sunt trist, Aia a plecat urgent la Sarmisegetuza, capitala sacră a statului geților și al dacilor. Îmi dau seama că fără ea mi-e cu neputință să trăiesc în locul acesta. E din cauza nostalgiei bolnăvicioase care mă roade pe dinăuntru. Am petrecut zile, săptămâni întregi, luni, trăind numai din amintiri. Memoria mea încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin moarte renaștem. Acest declin continuu, de zi cu zi, îmi poartă trupul să-și întâlnească începutul. De acolo, din clipita aceea, voi porni din nou; de acolo va prinde aripi renașterea mea. Poate că acum încep să înțeleg bucuria geților când ajung la epilogul aventurii lor pământești. Revoltă Toamnă. Codrul nu mai e decât un mormânt pustiu. Dacă voi muri aici, poate că alt poet - eu însumi într-o altă viață - va putea să exprime aceeași stare de dezolare tombală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pudet, et Getico scripsi sermone libellum/structaque sunt nostris barbara verba modis: et placui (gratare mihi) coepique poetae/inter inhumanos nomen habere Getas» („Ai face bine să nu te miri dacă poemele/pe care, fiindcă am devenit aproape un poet get, le-am compus, sunt defectuoase/Ah! Mă rușinez, am scris o carte-n limba getă/și vorbele străine le-am pus în ritm latin: ea a plăcut (poți să mă și feliciți) și-am început/să am și faimă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sunt defectuoase/Ah! Mă rușinez, am scris o carte-n limba getă/și vorbele străine le-am pus în ritm latin: ea a plăcut (poți să mă și feliciți) și-am început/să am și faimă de poet printre neciopliții geți”). Eram fericit fără să vreau și m-am lăudat la prietenii mei romani. E un fapt real că pot scrie versuri în limba getă. Cine știe dacă nu-mi va fi de mare folos acest lucru. Medeea Medeea era considerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și acum, la fruntariile lumii romane, trebuie să mă străduiesc să cuceresc o lume nouă și să o fac să fie a mea. S-o cuceresc și s-o posed în primul rând ca poet. Să fiu primul poet al geților. E singura cale ca să nu mor de tot. Alter ego Nu știu ce anume mi se întâmplă. Nu mai sunt același om; nu mai am aceleași sentimente, aceleași gânduri și aceleași replici. Un alter ego pare că a pus stăpânire pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
încep să rătăcesc cu gândul în timp și în spațiu. Îmi place să le urmăresc lipsa aceasta aparentă de formă. Ele nu pot, cu siguranță, să ia toate formele la care mă gândesc, dar reușesc să mă facă să visez. Geții nu-și ard morții. Îi îngroapă, ca să se poată întoarce să viețuiască pe pământ, dând înapoi pământului ceea ce-i aparține. Deodată sunt surprins de o dorință: aceea de a pune să mi se îmbălsămeze trupul. Cine știe dacă, după trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de aceea au fost scoase din bibliotecile publice. Astfel se șterge orice urmă a mea. Sigur că asta îl favorizează pe Virgiliu, facând să se răspândească exclusiv opera lui, Aeneida, prin care se consfințește acest status publicae felicissimus. Oralitate Sacerdoții geți folosesc o scriere care seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ale sufletului. Se manifestă ca un soi de exces al energiei interioare și tinde să se unească - invizibil - cu o altă energie, a celuilalt, identică. Herodot Nu reușesc să-mi amintesc pasajul în care Herodot vorbește despre sacrificiile omenești la geți. În orice caz, simt nevoia să verific dacă-s adevărate afirmațiile lui. Caut să mă informez cât mai exact, ca să pot să înțeleg mai bine motivarea trimiterii violente a mesagerului către Zeu. „Frig” Citesc atent toții autorii care-au descris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ating fizic ca pe o bucată de pâine pe care o țin în mână de câte ori mănânc. Din fiecare lucru ce se-ntâmplă la Tomis mustește adânc o presimțire funebră. Se simte în aer o încordare continuă; romanul e împotriva grecului, getul împotriva romanului, grecul împotriva getului. Violența izbucnește cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bucată de pâine pe care o țin în mână de câte ori mănânc. Din fiecare lucru ce se-ntâmplă la Tomis mustește adânc o presimțire funebră. Se simte în aer o încordare continuă; romanul e împotriva grecului, getul împotriva romanului, grecul împotriva getului. Violența izbucnește cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia lui. Aș vrea să pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în iarba înaltă. Ea, care se afla în curte, a asistat concentrată la scenă; pe urmă, foarte mulțumită, a spus că, de-acum, ar trebui să fiu sigur de nemurirea mea, precum Hercule Curinul. Lupii ancestrali Ca stindard de luptă, geții folosesc un cap de lup înfipt într-un vârf de lance și, atunci când merg în galop, aerul trece printre oasele tigvei lupului, producând un șuier înspăimântător. Azi-dimineață am ieșit afară și am băgat de seamă că, în timpul nopții, ninsese abundent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin urmare, posibilitatea reîncarnării Reducție biologică E necesar să-mi reduc nevoile trecătoare: mâncat, dormit, vorbit. Trebuie să caut să mă limitez la esențial. Acum, aici, izbutesc să mă bucur de mine. Mă simt fericit. Herodot În concepția religioasă a geților există o fundamentală inovație: aceea potrivit căreia Zalmoxis, înainte să devină zeu, a fost ființă omenească. Nimic din ceea ce nu există în concret nu poate fi divinizat. Insul, care ajunge să aibă o recunoaștere atât de înaltă din partea alor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au acces. Se poate ajunge până la o anumită zonă alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici nu e permis să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asta. Presimt moartea în sânge ca pe-o prezență reală: încă de la Roma mi s-a părut că sunt atins de mâna ei înghețată. Mă trec fiori de groază. Mi-am amintit de Herodot și de Istoriile lui, potrivit cărora geții nu se tem de moarte, ba chiar o doresc și, atunci când vine, o salută cu surâsul pe buze. Îmi vine-n minte chipul femeii pe care am întâlnit-o la templul din Eryx. Mâinile ei tandre mi-au dat mângâieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]