1,350 matches
-
în întregime muntos și cuprinde părțile superioare ale văilor râurilor Rin și Inn. Există mai multe vârfuri importante în Alpii Grisuni, printre care Tödi cu 3.614 m și Piz Bernina cu 4.048 m. Multe dintre lanțurile muntoase prezintă ghețari mari, precum Adula, Albula, Silvretta și Rhätikon. Văile părții centrale ale cantonului sunt foarte adânci, unele dintre acestea fiind chiar cele mai adânci din Europa. Aceste văi au fost la origine locul de unde trăiau inițial "raeti" ("rhaeti"), o populație probabil
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
Sincholagua și Cotopaxi. Acești vulcani formează bazinul Amazonului din Peru și Ecuador. Rio Napo se varsă la Puerto Francisco de Orellana în Amazon. Înainte de ajunge în regiunea bazinului Amazon, Napo se formează în Anzi prin confluarea pâraielor rezultate din topirea ghețarilor, pe cursul său superior mai fiind numit și (Jatunyacu - Apa Mare), fluviul fiind numit Napo, la Puerto Napo, după confluarea lui Napo Superior cu Napo Inferior. De aici cursul lui are direcția nord-est, primește apele afluentului de stânga Coca (El
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
este cel mai înalt vulcan în Noua Zeelandă fiind și cel mai înalt punct de pe Insula de Nord. Vulcanul are și este situat pe un platou central în Parcul Național Tongariro. Pe versanții lui sunt șapte ghețari mai mici, în crater s-a acumulat apa unui lac, care în martie 2007 s-a revărsat sub forma unei avalanșe noroioase. este în apropiere de doi vulcani activi Ngauruhoe, și Tongariro care se află de asemenea pe teritoriul parcului
Ruapehu () [Corola-website/Science/318021_a_319350]
-
și înlătura. S-a sugerat că încălzirea globală ar putea provoca schimbări climatice pe Pământ asemănătoare cu cele de pe Venus, care este nelocuibilă. În scenariile mai puțin extreme s-ar putea provoca sfârșitul civilizației. Potrivit unui raport climateric al ONU, ghețarii din Himalaya, care sunt surse de apă pentru râurile cele mai mari din Asia - Gange, Indus, Brahmaputra, Yangtze, Mekong, Salween și Fluviul Galben - ar putea dispărea până în 2350 odată cu creșterea temperaturilor, deși un anunț inițial a acestui raport în mod
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
2010. A avut un VEI ("Volcanic Explosivity Index", „index de explozivitate vulcanică”) de gradul 1. O a doua erupție, la 14 aprilie 2010, a cauzat întreruperi serioase ale traficului aviatic în mai multe țări europene. Eyjafjallajökull (pronunție AFI, ) este un ghețar din Islanda. Se află la nord de Skógar și la vest de ghețarul mai mare Mýrdalsjökull. Vulcanul, care are o înălțime de 1666 m, este acoperit de o calotă glacială de 200 m grosime. În trecut au avut loc trei
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
gradul 1. O a doua erupție, la 14 aprilie 2010, a cauzat întreruperi serioase ale traficului aviatic în mai multe țări europene. Eyjafjallajökull (pronunție AFI, ) este un ghețar din Islanda. Se află la nord de Skógar și la vest de ghețarul mai mare Mýrdalsjökull. Vulcanul, care are o înălțime de 1666 m, este acoperit de o calotă glacială de 200 m grosime. În trecut au avut loc trei erupții principale: în 920, în 1612 și în 1823. Erupțiile acestea au fost
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
prevestire a unei erupții, dar unele au putut fi simțite în orașele din apropiere. Erupția se pare că a început pe data de 20 martie 2010, cam între orele 22:30- 23:30 ora locală la câțiva kilometri est de ghețar pe pantele nordice ale pasului Fimmvörðuháls. Cam 500 de fermieri cu familiile lor au fost evacuați din zonele Fljótshlíð, Eyjafjöll și Landeyjar. Cursele aeriene între Reykjavík și Aeroportul internațional Keflavík au fost sistate, dar în seara zilei de 21 martie
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
2010, vulcanologii care studiau erupția au observat pentru prima dată în istorie formarea unui pseudocrater în timpul unei explozii de vapori de apă. La 22 martie 2010, un fluometru instalat în râul glacial Krossá (în care se scurg apele glaciare ale ghețarelor Eyjafjallajökull și Mýrdalsjökull) în zona Țórsmörk, la câțiva kilometri nord-vest de locul erupției, au măsurat schimbări ale temperaturii apei de până la 6 °C într-o perioadă de 2 ore, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în râul Krossá de când au
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
și hepatice otrăvitoare, în special la oi. Erupția eliberează între 150.000 și 300.000 tone de CO pe zi. La 14 aprilie 2010, vulcanul a erupt o a doua oară după o scurtă întrerupere, de data aceasta în centrul ghețarului, cauzând viituri de zăpadă topită, ceea ce a dus la evacuarea a 800 de persoane. Drumul din apropierea râului Markarfljót a fost distrus în mai multe locuri. Spre deosebire de prima erupție, a doua erupție a avut loc chiar sub calota de gheață. Apa
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
est a Suediei. În partea de sud a golfului se află Insulele Åland, între Marea Åland și Marea Arhipelagului. Coasta sudică a Golfului Botnic este un tip de țărm cu eskeruri și ridicături de teren alungite și netezite de alunecarea ghețarilor (numite roche moutonnée), formațiuni specifice regiunilor afectate de glaciațiune. , cea mai nordică parte a Mării Baltice, este asociat cu zona rece, în care domnesc nopțile polare. Cu toate acestea, coasta sa estică este una dintre cele mai însorite regiuni ale Europei
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Părete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor. Vârfurile ce aparțin de Monte Roșa sunt printre cei mai înalți din Alpi Monte Roșa care are numeroși ghețari domină toată regiunea Italiei de Nord.
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor. Vârfurile ce aparțin de Monte Roșa sunt printre cei mai înalți din Alpi Monte Roșa care are numeroși ghețari domină toată regiunea Italiei de Nord.
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
est și la nord de insulă se întinde Marea Baffin, iar în nord-vest se află capătul estic al strâmtorii Lancaster, un segment al canalului Parry. Cea mai mare parte a insulei Bylot este acoperită de munți, câmpuri de gheață și ghețari. Munții de pe insulă fac parte din lanțul de munți Byam Martin de pe insula Baffin, la rândul lor parte a Cordilierei Arctice. Cel mai înalt punct de pe insulă este vârful Angilaaq, cu o înălțime de 1944 m deasupra nivelului mării. În
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
cea mai importantă este Coronación, precum și insulele Shetland de Sud. De asemenea, Zona Antarctică Braziliană cuprinde și partea estică a Peninsulei Berkner care are un relief stâncos, ce nu depășește 1000 m în altitudine. Coasta "Mainland"-ului este mărginită de ghețarii de șelf Edith Roone și Filchner, precum și de Marea Wedell; teritoriul insular al Zonei se află între Marea Antilelor Australe la nord și Marea Wedell la sud. Între insulele Shetland de Sud se află mai multe strâmtori (Livingstone, Rei Jorge
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
depășește 4000 m în altitudine (4529 m în Vârful Kirkpatrick, cel mai înalt punct din Zona Antarctică Neozeelandeză). Partea de est a teritoriului se caracterizează printr-un relief mai jos în nord, unde altitudinea are și valori negative (Stânca sub ghețar — -2,538 m) și printr-un relief alpin în sud, în Munții Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele antarctico-neozeelandeze de pe coasta de vest sunt de origine vulcanică, aici existând vulcani activi
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și lacuri mai numeroase față de alte teritorii antarctice. În valea Wright își mână apele cel mai mare fluviu antarctic — Onyx. Coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze sunt mărginite de ghețarul de șelf Ross la sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
volumului de apă. Fundul oceanelor este acoperit de un strat format de sedimente care în cea mai mare parte au luat prin prin procesele cunoscute de eroziune care au loc pe continente prin acțiunea chimică și fizică a intemperiilor, acțiunea ghețarilor, apelor curgătoare, a vântului, mareelor sau a valurilor. Aceste materiale sunt transportate de apele curgătoare la gurile de vărsare în mari de unde fragmentele mai fine sunt transportate și sortate mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
sau "Casa cu aburi") și China ("Aventurile unui chinez în China"). Australia și Oceania sunt explorate și ele în romanele a căror acțiune are ca și cadru Oceanul Pacific. Ele apar, așadar, în opere cum ar fi "Copiii căpitanului Grant", "Sfinxul ghețarilor", "Doi ani de vacanță" sau "Frații Kip", dar cea mai mare atenție le este acordată în romanul "Doamna Branican". Deoarece multe dintre voiajele descrise în romane presupun călătorii maritime, Jules Verne face descrieri ample oceanelor lumii, atât din punct de
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
explorat aproape întreg mapamondul, Jules Verne a propus și unele inițiative care, pentru epoca aceea, erau de-a dreptul revoluționare. Două dintre ele au vizat atingerea celor doi poli ai Pământului: Polul Nord în "Căpitanul Hatteras" și Polul Sud în "Sfinxul ghețarilor". Dar, în afara călătoriilor desfășurate pe apă și pe uscat, scriitorul francez a propus și altele: călătoria pe sub pământ ("O călătorie spre centrul Pământului"), pe sub apă ("20.000 de leghe sub mări"), prin aer ("Cinci săptămâni în balon", "Robur Cuceritorul"), spre
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
firez manual,topor și cuțitoaie. Peșteră are aspectul unui imens cuptor săpat în peretele de calcar al Cheilor Ordancușei, situat între două poteci care duc la cele două peșteri vecine de care se leagă genetic. Peșteră Poartă lui Ionele și Ghețarul de sub Zgurăști. Podeaua este acum îndreptată prin lucrări de amenajare făcută de primăria din Garda de Sus iar tavanul prezintă câteva urme de scurgeri parietale. În peștera nu se găsesc viețuitoare specifice mediului subteran deoarece lumina zilei pătrunde în tot
Peștera Corobana lui Gârtău () [Corola-website/Science/318694_a_320023]
-
în nord-vestul Bulgariei, parte a Regiunii Vidin. Este centrul administrativ al comunei Grămadă, care se află în centrul Regiunii Vidin. Este localizat în vestul Câmpiei Dunării, 30 de kilometri de capitală regiunii, Vidin și la 200 de kilometri de Sofia. Ghețarul Grămadă de pe Insulă Smith, Insulele Shetland de Sud este denumit după localitatea Grămadă. La recensământul din 2011, populația orașului Grămadă era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori
Gramada, Bulgaria () [Corola-website/Science/318704_a_320033]
-
două variante. Prima o constituie poteca turistică marcata cu cruce roșie, care duce direct în cătunul Mununa. Cea de a doua variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa până la Ghețar. Avenul se găsește la În 1983 o echipă a clubului Polaris peșterea prin zona Ghețar. Căutau cu încăpățânare o intrare în sistemul Iapa-Peștera Poarta lui Ionele. Ghidul de la Scărișoara îl anunță pe Viorel Roru Ludușan că în cătunul Mununa localnicii
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
cătunul Mununa. Cea de a doua variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa până la Ghețar. Avenul se găsește la În 1983 o echipă a clubului Polaris peșterea prin zona Ghețar. Căutau cu încăpățânare o intrare în sistemul Iapa-Peștera Poarta lui Ionele. Ghidul de la Scărișoara îl anunță pe Viorel Roru Ludușan că în cătunul Mununa localnicii sapă într-un aven colmatat în căutarea apei. Locul e interesant căci se află deasupra
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
este unul dintre cei mai mari ghețari aflați în Antarctida. Ghețarul se află în Landul Victoria, regiune care a fost descoperit în anul 1841 de exploratorul polar britanic James Clark Ross. În anul 2010 a fost observat "coliziunea secolului", coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
este unul dintre cei mai mari ghețari aflați în Antarctida. Ghețarul se află în Landul Victoria, regiune care a fost descoperit în anul 1841 de exploratorul polar britanic James Clark Ross. În anul 2010 a fost observat "coliziunea secolului", coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a dus la fragmentarea în
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]