12,993 matches
-
o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te chinui să lași geamul în jos, ca să i-o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea care dă sens lumii, după sfârșitul lumii, senzația că lumea e sfârșitul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un lac, nici o mare: numai o întindere plată și cenușie de gheață, compactă ca bazaltul. A renunța la lucruri e mai puțin dificil decât se crede: totul e să începi. Odată ce ai reușit să lași la o parte ceva ce considerai esențial, îți dai seama că poți să te lipsești și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi c-ai să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs așa, că nu mai rabzi, că-ți vine să te-arunci în primul tren... Să nu-mi vii cu intertextualități și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
planete hoinărind aiurea prin spaț’, de capul lor, desfrânatele! a dat strechea-n meteoriți și se pupă-n bot cometele, ciuciu armonie pitagoreică, răcire accentuată a universului... știu, mi-ai zis, pământul va face țurțuri, va intra sub calotă de gheață într-o bună zi, nu te contrazic, și niște milioane de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fire argintii și inimioare. - Caută pe altul, pe mine scrie, cu litere de-o șchioapă, „indisponibil”, „stăpânul nu e acasă”, “închis pentru deratizare”. N-ai văzut? - Ce ești așa nașpa? Doar bătrânilor le plac prospăturile. Hai, vreau un Martini cu gheață și mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce mofturi pe capul gagiului! Nu mă bucur prea mult de liniște. Unul cu pantalonii coborâți pe vine, lăsând la vedere banda chiloților albaștri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe teren. Au izbucnit cu toții în râs: - Fugi de-aici, dom’ profesor! mi-a dat dom’ Mardare un dupac amical. Cum să fie ce-ai zis, mu... mă-sa pe gheață, da’ ce, noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți lipsește nimic? - Dă-o-ncoace, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se mărginea la a o poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice ea. Sunt sigură că aceasta e casa care vi se potrivește. E-o casă pe care nu poți decât s-o iubești. Nemernica de gheață care poate fi Brandy clatină doar din cap și se-ntoarce spre holul de la intrare. — Alteța Sa și domnișoara MacIsaac, zice Alfa, doresc să facă singure turul casei, în vreme ce eu și dumneavoastră vom discuta detaliile... Mâinile mici ale lui Alfa flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Halloween. Toți sunt foarte ocupați să citească etichetele de pe French’s Mustard și Rice A Roni. Așa că iau un curcan. Nu știu de ce. N-am nici un sfanț, dar iau un curcan. Sap printre uriașii curcani congelați, bucățile alea mari de gheață de culoarea cărnii din vitrina frigorifică. Sap până găsesc cel mai mare curcan și-l ridic în brațe ca pe-un copil în plasa lui de plastic galben. Îmi târșâi picioarele până în partea din față a magazinului, trecând drept printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată, rochia devine aproape transparentă. Sfârcurile-mi sunt tari ca piatra, lipite de gheața trasă-n plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i sară afară. Asta trebuie să fie din vina estrogenelor conjugate pe care le ia în fiecare dimineață în sucul de portocale. Nu se poate face că nu vede toate astea. Ăsta trebuie să fie Androcurul din ceaiul său cu gheață de la prânz, dar de asta n-o să se prindă niciodată. N-o să mă prindă niciodată. Brandy Alexander, cu picioarele ei trase în ciorapi de nailon pe bord, regina absolută încă-și mai citește cartea în ediție de piață. — Când urmărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aia din Seattle, Washington, numită Acul Spațial. E prima noastră oprire după granița canadiană, în afară de momentul când am oprit ca eu să fug să-i iau lui Seth o cafea - frișcă, zahăr și Climara - și o Coca-Cola - extra Estrace, fără gheață. E unșpe, și Acul Spațial se închide la miezul nopții, și Seth zice că sunt două genuri de oameni pe lume. Prințesa Alexander voia să găsim mai întâi un hotel frumos, un loc cu îngrijitor de parcare și băi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în stare să urmeze regulile cu prea multă strictețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald, nu i-a făcut nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el, ce putea face, și pe chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau ca țurțurii de gheață în soare. A ridicat din umeri, ce-l costa? Lică Fâinaru a parlamentat cam cinci minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în Serviciu. Dacă îi va povesti lui George Stan de această întrevedere va reuși să-l facă să se emoționeze, să-i tremure vocea, chiar dacă avea renumele unui iceberg. Altfel nici nu se putea să fie decît un munte de gheață atunci cînd în orice oră din zi și din noapte purta lipit pe piept pușcociul său, întotdeauna cu glonțul pe țeava. Numai gîndul că se putea întîmpla oricînd un accident îl făcea neobișnuit de prevăzător în relațiile sale cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca amorțeala să nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai mult și așa să nu mai poată face nimic. Cum simțea că se întărește carnea pe el, că se răcește iar înțepeneala începe să se întindă, ca gheața pe lac, pornind dintr-un nod anume, începea să-și frece locul cu pricina, insistent, pînă cînd începea să-l doară. Durerea era dovada că zona respectivă revenise la viață. Nu putea face asta cînd se afla cineva în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vorbise ca din carte și pe deasupra foarte exact. "Exact" însemnînd nu doar exprimarea clară a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut la întâmplare, cu hurta. Doar știi prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Doar știi prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]