6,593 matches
-
zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o gazdă Cu capul adesea pierdut și absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent. Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
pământului și pot face orice îmi trece prin minte! - Poți face o împărăteasă să aibă prunci? Pomorac o privi șiret cu ochii săi mici, unul de culoare verde și altul de culoare albastră și își bătu cu degetele ca niște gheare fruntea îngustă, de popândău. - Nu poți să o ajuți pe împărăteasa care iubește trandafirii, pentru că nu ești vrăjitoare și nu vrei să se afle acest lucru. Cu toate că aceste vorbe o înfuriară pe Rodomela peste măsură, ele nu arătau decât că
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
observator intern, conștientizam lucrurile bune și rele pe care le trăisem pe parcursul vieții. Am scris „conștientizam” pentru că viața mea, privită prin prisma faptelor rele, net negative, mă determinau să resimt o durere și un regret uriaș care puneau - ca și ghearele unui vultur hulpav - stăpânire, încetul cu încetul, pe ego-ul meu neîntrupat. Mai știu că aș fi vrut să intervin în acel mozaic și să-mi îndrept faptele rele, dar concomitent realizam că acest lucru nu-mi era permis. Am luat
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
Autorului FLAUT Suspină sunetele stinse-n seară Și cântecu-și începe iarăși zborul, Zorit, cum e, spre zarea sa, izvorul, Iar infinitul, ce-ar putea să-i ceară ? Poate-un răgaz, să-și domolească dorul, Să scape din a timpului grea gheară, Uitarea se transformă într-o fiară, Ce vrea să-i stingă, dragostei, fiorul. Eu n-aș putea decât să te mai laud, Că ți-am călcat atâta după pași, Dar tot te strig și încă te mai caut, Chiar dacă tu
FLAUT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378810_a_380139]
-
prin aer umple sacul de nevoi cu litere umbre de litere semne infinite semne pe care pleoapele le închid ca într-un sipet firide în zidul tău alb firidă în șorțul meu alb și jocul păsării și ea albă cu ghearele zdrobind zdrobindu-ne cântecul ce iubire poate fi asta purtată pe sub tălpile Lui când tu uiți să privești cuvintele eu uit să nu le privesc și atunci deasupra tuturor verbelor folosite pentru a ne defini așternem tăcuți câte un fascicul
ATÂT MAI PUTEM EXPIRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378890_a_380219]
-
durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chip cu gheare ascunse sub aripi de ceață, învață-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge la Tine. Acum, este momentul... să privesc spre raza ce coboară din Empireu, simt
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
frântă de dureresimțind până-n adânc suferința depărtării de Tineatunci când am ales noaptea gândurilor moarte.Acum, îți cer o lecție,Tată,învață-mă să spun“nu”când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chipcu gheare ascunse sub aripi de ceață,învață-mă să spun“nu”fariseului din mineși să-mi port în tăcere crucea,fără teama că nu voi ajungela Tine.Acum, este momentul...să privesc spre raza ce coboară din Empireu,simt biciuirea ispitei
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vieții cumplită închisoare. Să adormim apoi în dor visare Cu sufletele mozolite-n praf - Să ne trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce epitaf. Așa visez de-aseară - golit de gânduri terne - Iar dorul, ca o gheară, durerile-mi așterne. M-am întrebat și azi: „Cine mi-s eu oare ?” Un răspuns răgușit veni dinspre ai Parângului brazi: „Ești un nimeni, în propria-ți splendoare.” Referință Bibliografică: DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG / Liviu
DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378902_a_380231]
-
corbului adunat într-un coc frumos, exact cum eu văzusem odată la un teatru de operetă, că îl purta Madame Butterfly, eroina din opera lui Giaccomo Puccini. Mâinile aveau degete foarte lungi, subțiri cu unghii încovoiate ce-mi aminteau de ghearele unei mari păsări de pradă. Femeia- pasăre cobora lin venind direct spre mine și ochii ei priveau într-ai mei... hipnotici, mari , roșii ca focul. Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de palidă că părea de ceară
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc înghețat, triști fixau intens privirea mea hipnotizată. Îmi făcu un semn cu privirea arătând spre înalt, cerându-mi
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
a venit să susțină o conferință despre rolul românilor în salvarea evreilor din Transilvania de nord, aflată sub ocupația maghiară în urma Diktatului de la Viena. Vorbea cu lacrimi în ochi și cu recunoștință de sacrificiile românilor care au salvat evrei din ghearele fascismului horthyst. Am recitit recent memoriile lui Moshe Carmilly Weinberger intitulate ” Drumul vieții”, în care am redescoperit o pagină glorioasă a implicării românilor în salvarea evreilor din Ardealul ocupat. Sunt pagini memorabile despre Raoul Șorban, ziarist la ”Tribuna Ardealului”, care
CE L-A SALVAT PE EPISCOPUL MARTON ARON DE PRIGOANA HORTYSTĂ, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379044_a_380373]
-
poliția horthystă. Cetățenia română și protecția guvernului de la București l-a salvat de la arestare și moarte pe episcopul Marton Aron. Azi memoria lui Marton Aron poate fi cinstită și ca o recunoaștere a importanței acestui episcop în salvarea evreilor din gheara antisemitismului horthyst, dar și a faptului că cetățenia română din timpul războiului mondial a fost pentru el o pavăză sigură în fața abuzurilor autorităților și poliției ungare radicalizate odată cu venirea la putere a Crucilor cu săgeți de la Budapesta. Poate odată se
CE L-A SALVAT PE EPISCOPUL MARTON ARON DE PRIGOANA HORTYSTĂ, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379044_a_380373]
-
întinse alături. Dintr-o privire, văzându-l mâhnit, se lămuri cu cine are de-a face și despre ce era vorba. Se apropie de el, ca de o victimă sigură, cuprinzându-l cu priviri lacome. Își pieptănă părul încâlcit cu ghearele degetelor ei uscățive și negre, tremurânde, își drese glasul și începu un descântec în fața tânărului: - Ahou, diavole bătrân, care pe oameni ești stăpân!... Dispari curând din calea mea până nu te-oi descânta!... Iar tu, băiete, ce stai așa de
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
urgent un ajutor șef de post și a grăbit pasul cât a putut de repede. La câțiva pași de gard s-a oprit încremenit. Porțile erau lăsate ușor peste drum și între ele și mașină un om se zbătea în ghearele morții, strivit. Cu ultimele puteri, urla de durere. Viorel a parcurs și acei câțiva pași, încet și temător, privind fix la acel om chinuit, cu maxilarele strânse. L-a recunoscut. Într-o clipită a fost lângă el strigând: - Gavrilă ! Bă
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de parcurs și vom reuși să ajungem în dreptul hotelului ”Mangalia”. Am intrat sub protecția digului spart, numit de noi pescarii ”Digul
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
iarba-n rouă e gătită stelele-mpletesc cunună, iar jos lacrimi se adună, tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar și pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea și dădu să-și îndrepte ținuta înmuiată... Dar n-apucă! Se și văzu înhăimurat de-o zornăitoare cămeșoaie de argint
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
prințesă înainte de a se desprinde de deschizătura din turn, îți promit că te voi elibera! Anemona îi strânse mâna călduros înainte de a se despărți de prinț, dorindu-și ca acesta să poată găsi o cale de a o salva din ghearele lui Valkan, fără să știe că în apropierea turnului, câțiva dintre prietenii ei erau gata să îi sară și ei în ajutor. Arin hotărî că primul pas pe care trebuiau să îl facă, era să scape de uriașa caracatiță. Perluță
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
uneltitor, dorind să stăpânească, apare în lumea muritorului și-și oferă serviciile oastei care luptă cu turcii: „Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați!” Ba, mai mult, își declină identitatea „ - Nu vă
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
tine va fi călare, Și nu-l poți purta-n spinare, Că ursul este ca romul, De ți-e frică, el dă tonul! Cu ursul să nu glumiți, De-i aproape nu fugiți! Iute din urmă v-ajunge Și cu gheara vă străpunge! Dacă ursul e rănit Și cu voi s-a întâlnit, Sigur o să vă atace, Fiți atent, la ce va face! De-i împușcat și n-a murit, E vai de cine l-a-ntâlnit! Nu-s de așteaptat clipe frumoase
FERIȚI-VĂ DE URS de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380318_a_381647]
-
așa cum l-a creat Dumnezeu, ar fi fost o calamitate veșnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a vrut totuși să-l scape pe om de acest rău veșnic. El a trimis moartea ca o pedeapsă, dar și ca o salvare din ghearele Satanei. Moartea este un mijloc de împiedicare a propagării răului pe pământ. Dumnezeu a împiedicat uneltirile diavolului, a împiedicat ca răul să rămână nemuritor, așa cum era natura omului. Așadar, spre binele acestuia, El a trimis moartea în trupul care a
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
ani a murit Omama, prima mea prietenă, bunica mea de platină. Am simțit atunci conturul singurătății, așa cum simți într-un atelier mecanic primul contact cu o menghină. Recele fierului, teama de strângere, constrângere privind cum răsucește fierul între cele două gheare. Multă vreme am asociat acel rece al menghinei (am urmat secția de chimie și apoi secția de mecanică a aceluiași liceu și mergeam adesea la atelierul mecanic când era cuprinsă în program practica la acel atelier) cu momentul în care
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului - Nici nu pot, nici nu accept că toate acestea sunt reale. O fi mâna lui Dumnezeu, poate un avertisment că nu suntem pe drumul cel bun, amândoi scăpați ca prin minune din ghearele morții...Ce să mai zic, ce să mai fac într-o astfel de situație? Sunt în gips, sub control medical, o să mă externez curând, cu ce pot eu să-l ajut acum pe Nicolae? Nu mai întreb cu ce m-
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
era prea conștiincios, chiar dacă ar fi dorit să-l aibă mai mult prin preajmă. Viața lui profesională era încărcată până la refuz și singurele lui momente de relaxare erau în week-end-uri. Dar mai nou și sâmbăta trecea câteva ore pe la birou. Ghearele crunte ale neîncrederii îi cuprinseseră inima și stomacul, transformându-le în două blocuri de gheață, dându-i senzație de vomă. Cu orice preț trebuia să-și stăpânească emoțiile în fața lui Scot. Dorea să rămână singură, să se gândească. Durerea din
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. - Nici nu pot, nici nu accept că toate acestea sunt reale. O fi mâna lui Dumnezeu, poate un avertisment că nu suntem pe drumul cel bun, amândoi scăpați ca prin minune din ghearele morții...Ce să mai zic, ce să mai fac într-o astfel de situație? Sunt în gips, sub control medical, o să mă externez curând, cu ce pot eu să-l ajut acum pe Nicolae? Nu mai întreb cu ce m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]