1,669 matches
-
parte și de multe teze ori teste. Nu mă sperie nici ele. Așez penița pe hârtie și nu o ridic până nu obțin rezultatul dorit. Mirosul oțetit al cernelii plutește de fiecare dată în sala mea de clasă, printre copiii ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă de gheață în infinitul banchizei de la Polul Nord. Când clopoțelul-mesager al bucuriilor inocente și vremelnice sună, ridic ușor penița, spun o rugăciune și înmânez foaia ca un războinic
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, carele pentru voi se frânge...” Iorgu s-a ghemuit jos cu fruntea și palmele la pământ, a simțit un fior în toată ființa lui... Cu adâncă smerenie, deodată i-au venit lacrimile. Și, lumânările păreau mii de stele; nu mai erau lacrimi de întristare și de deznădejde, erau lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în toate nuanțele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă la descâlcirea firelor. Detaliul psihologic este esențial. Povestea de iubire dintre Tinu și Laura face și ea parte din acest rotund. Și parcă și timpul s-a ghemuit în fața acestor tineri frumoși care încep un capitol ce se anunță a fi cu totul Marian Malciu inedit, plin de mistere care se cer deslușite. Așa cum Laura își mărturisește la un moment dat: “Am senzația că suntem doar noi doi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
însă acum exact două zile cînd un nou-venit impulsiv, pestriț și cu cap oval, cu cioc ușor curbat, a încercat să-și facă loc în bucătărie și a încercat peste tot... L-au respins însă toți porumbeii deja aliniați sau ghemuiți în grupuri compacte pe speteze, pe rafturi și pe chiuvetă, pe frigider și pe mașina de spălat rufe, pe scaune și pe dușumea... nou-venitul a observat totuși o anumită posibilitate de încrustare pe aparatul de radio, un aparat de modă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pliurile la pat și golea coșul de gunoi de la baie sau pe cel de lîngă masa de scris. Bernard se apropie de pat pentru a constata că o anumită protuberanță se profila acolo, de sub cuvertură, ca și cum cineva ar fi fost ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o anumită protuberanță se profila acolo, de sub cuvertură, ca și cum cineva ar fi fost ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în camera
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
operația. În cele din urmă, de bine, de rău, fu îmbrăcat. Fără să se mai spele, cu părul vâlvoi, alergă jos pe scări, apropiindu-se de sursa din ce în ce mai sonoră de armonie. Ușa odăii cu pianul era dată de perete. Înăuntru, ghemuită pe taburet, îmbrăcată însă ca de G. Călinescu oraș și cu pălăria pe cap, Otilia în persoană își legăna moale mâinile pe deasupra claviaturii, îmbătată de sunete, subliniind câte o măsură cu pan, pan, pan. - Otilia! strigă aproape fără voie Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familie care-l tutela și pe care nu-l aflase niciodată și apoi s-ar fi pus la dispoziția Otiliei. Care era însă modul de a face pe Otilia să primească asemenea ocrotire, fără să se supere? Găsi pe Otilia ghemuită pe sofaua ei, mușcând nervos din vârful unei batiste de dantelă. Felix desfăcu pachetul de ciocolată, rupse o bucată și-o întinse fetei, care o luă în tăcere și-ncepu s-o ronțăie. Mici lacrimi i se rostogoleau pe obraz
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obligație față de mine, spuse rece Otilia,astea sunt invenții de-ale voastre. Am să-i vorbesc. - Ura! strigă Stănică, tu ești geniul bun al familiei. Otilia chemă, într-adevăr, pe Felix la ea, îl puse să stea pe sofa și, ghemuită după obiceiul ei, îl întrebă: - Îți place Lili, nepoata lui Stănică? Ce zici de ea?Felix răspunse cu o indiferență naturală: - Abia am văzut-o o dată, cum știi, și mi s-a părut drăguță. - Stănică pretinde că fata s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de luat niște acte, că am mâine un proces. Să-mi dai cheia de la casă, Olimpio. Și astfel Stănică plecă, spre mulțumirea Aglaei, căreia i se părea că prea scotocește multe pe cont propriu. Otilia se ascunse în odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o ușoară umiditate în ochii care nu puteau plânge, și Felix n-o putea scoate din muțenia ei. Aglae ocupă casa, militărește. În loc să îngrijească de mort, ordonă tuturor să nu spuie încă nimănui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia îl sărută o dată, apăsat, apoi sări în picioare. - Știi ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la tine. Să vad cum e în patul unui băiat. Se aruncă în patul lui Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se punea de-un filtru milițienesc și acum, la reintrare, n-avea nici un chef să fie prins și să facă din nou pușcărie pentru improvizația asta. Cu alt prilej, nu se dăduse la o parte și mai gustase penitenciar. Se ghemuise 27 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lectura cu glasuri scăzute, stăpânite, prevenitoare, din dorința de a nu le provoca sângerări sau amețeli celor care participau pentru întîia oară la astfel de ședințe. La picioarele fotoliilor, zece-cinsprezece studente ce și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală de la îmbîrligătura drăcească, se rebranșă Bruță la povestire... Omoroaichii nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu coarne, care-i făcea semne că celălalt, Bruță, cu zguduiala vorbăriei lui, riscă să le răstoarne în cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească niște năluci la pământ. În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos se abandonase extazului său turistic, rotindu-se, ca un corb, pe deasupra gurilor de vărsare și psalmodiind, ca un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă fusese pusă un pic cam abrupt. De vreme ce însuși el, Mircea Eliade, atoateștiutorul, după ce rămase mai mult de un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de față, când Ulpiu 183 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca deșteaptă, din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se ducea sania el n-o știa... în fine, ea intră pe o poartă într-o ogradă solitară îngrădită c-un gard putred de mult, deasupra căruia atârna în șiruri dese și vii, ca un val nestrăbătut, răurusca desfrunzită, neagră, ghemuită cu miile ei de ramuri încîlcite de-a lungul gardului... în mijlocul gardului era o casă cu două caturi, a cărei var era negrit de ploaie și vânturi, peste a cărei ferestre erau închise obloanele și nici pin una din ele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi arătând capul unui om care are - o operă ori o dramă-n el, cu oamenii ei interesanți, cu lumina de lampe, cu {EminescuOpVII 281} pânzele zugrăvite, cu totului tot în capul lui... Un teatru întreg în care sufletul lui, ghemuit într-un colț al salei, e singurul spectator. - Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului este cea anume făcută ca să vadă adevărul? - De ce? Pentru că tocmai această făptură normală nu este una ș-aceeași totdeuna vor fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are o operă ori o dramă, cu oamenii ei costumați, cu lumina de lampe, cu pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui... Un teatru întreg la care sufletul lui, ghemuit într-un colț al salei, e singurul spectator. Nu știu dacă cineva s-a visat vodată elastic... că poate crește, se poate îmfla, se poate contrage... Dacă pe un asemenea om nu l-ar trezi nimeni din somn, el ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
genunchii le erau acoperite cu proeminente calozități și, în ciuda eforturilor, soții Singh nu au reușit să le facă să meargă. Refuzau contactul cu alți copii, își aratau dinții și, cu excepția momentelor în care încearcau să evadeze în junglă, rămâneau apatice, ghemuite într-un colț. Stăteau cu limba atârnată și gâfâiau, deschizând uneori foarte mult maxilarele, lipăiau lichidele, preferau carnea și cel mai vag miros al acesteia, inclusiv cel al unei păsări moarte, era de ajuns pentru a le atrage imediat, pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se afla școala. Pe peretele dat cu var, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, îi poftea pe copii să facă același lucru apoi corecta greșelile, explicând ceea ce era incorect. Don Terentio, trecând prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]