3,959 matches
-
în stradă când se lumina de ziuă să cumpere o cafea, pâine și ceva de mâncare, o tărie în diminețile umede și reci, apoi se învârteau pe acolo, sporovăind unii cu alții, până cu vreo douăzeci de minute înainte de deschiderea ghișeelor, atunci cei mai tineri, nervoși ca niște începători ce erau, se repezeau pe rampă să-și ocupe locurile, în vreme ce șoferii mai vârstnici, mai ales dacă ocupau ultimele locuri la coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
descărcatul urma să înceapă. Atunci, încă pe jumătate adormit, își spuse, N-am schimbat numărul, sunt al treisprezecelea care stă pe locul al paisprezecelea. Așa era. După aproape o oră, îi veni rândul. Coborî din furgonetă și se apropie de ghișeul de recepție cu hârtiile obișnuite, foaia de predare în triplu exemplar, factura privind vânzările efective ale ultimului transport, declarația despre calitatea industrială, care însoțea fiecare livrare, prin care olăria își asuma responsabilitatea pentru orice defect de fabricație detectat în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi să-l scutească de statul la coadă. Problema care-l aducea era de competența exclusivă a șefului departamentului de achiziții, nu pentru a fi negociată cu angajați subalterni și din principiu reticenți, deci va trebui să se prezinte la ghișeu și să anunțe în ce scop venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent și-ar fi dat seama, traversă banda de tranzit pătată de pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent și-ar fi dat seama, traversă banda de tranzit pătată de pete de ulei vechi și recente până la ghișeul de primire, îl salută pe paznic cu un politicos bună ziua și ceru să vorbească cu șeful de departament. Omul plecă să transmită cererea, reveni imediat, Vine acum, spuse. Trecură încă zece minute până când, în sfârșit, apăru nu șeful căutat, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de dimineață în subterana Centrului, nu-l trezea pentru prima oară, amplificat și multiplicat de ecouri, bubuitul motoarelor camioanelor. Coborî din furgonetă și avansă spre ghișeu, spuse cine e, spuse că venise pentru o lămurire, voia să vorbească cu șeful, dacă se poate, Este o problemă importantă, adăugă. Angajatul care îi răspunse îl privi cu un aer de îndoială, era mai mult decât evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevărat că secretul albinei nu există, dar ei îl știu. Nu va putea vorbi despre această poveste tulburătoare cu Marta și cu Marçal pentru că ei n-ar înțelege, și n-ar înțelege pentru că n-au fost acolo cu el, în fața ghișeului, auzind un subșef de departament explicând ce e valoarea de schimb și valoarea de uz, probabil că secretul albinei constă în a crea și a impulsiona în client stimuli și sugestii suficiente pentru ca valorile de uz să urce progresiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiu îngrijorat, și conduc cu grijă, traficul e redus, atacurile pe șosea s-au terminat, cel puțin n-am mai auzit despre ele, așadar nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor, subșeful zâmbitor sau celălalt prost crescut, sau șeful, dacă nu e în ședință și are chef să mă primească, după aceea ușa furgonetei se va deschide, va intra Marçal, Bună ziua, tată, Bună ziua, Marçal, cum ți-a mers săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care merge la lucru, uneori urcând până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
planurilor deschise și a cutiilor de chibrituri, Fran se simțise adesea oarecum stânjenită să revendice un spațiu atât de mare pentru ea însăși. — Stevie! E pefect! Am putea să punem șase telefoane de-a lungul peretelui ăluia, iar aici un ghișeu la care oamenii să vină și să scrie textul anunțului. Ești minunată! O îmbrățișă pe Stevie, care rămăsese interzisă și căreia îi tremura bărbia de uimire, ca unui curcan care tocmai auzise vorbindu-se despre Crăciun. Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau, mai tîrziu, Eugen Ionescu. Autorul încearcă să-și motiveze opinia cu argumente ținînd de psihologia creației și a receptării: „Cetitor docil, atent și răbduriu se găsește cu greu în zilele cînd femeile și adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al publicului și al scriitorului. Dar îl vedem din ce în ce mai descusut; o alipire de fascicule disparate, de note, fragmente și povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a explicat ce s-a Întâmplat la numărul 17; li s-a spus doar că un vecin a semnalat aceste țipete - altercație, bufnituri suspecte. Iar ei s-au deplasat imediat la fața locului. În holul hotelului nu este nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu are timp. Agentul principal Îi ajunge din urmă pe brancardieri, Îi ajută cum poate, ține ușa mare deschisă. Portarul de noapte a hotelului e În picioare, În hol, un spectru catatonic smuls din somnul lui de pe bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost rănit cineva? Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea din dinți În ciuda păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint Martin, am trecut prin hangarul imigranților, o vastă șandrama prefabricată, din tablă ondulată verde - totul, la tropice, Îmi părea Înjghebat provizoriu. Ne‑am așezat la coadă În fața unui ghișeu oficial, sub niște lămpi sfârâitoare, ca să plătim o taxă pentru ștampilarea pașapoartelor. Pe urmă ne‑am urcat Într‑un taxi care ne‑a dus În secțiunea franceză a insulei. Gazda noastră ne‑a tratat cam repezit pentru că o ținusem trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am ieșit cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL (Amuzat, își ridică din nou privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pasagerilor din mașină. Pe D.M.M. îl lăsaseră fără bani, fără cheile agenției CEC și fără prospectul biroului de voiaj care organiza excursiile în Portugalia. Șocat de întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de menajeră și ei, mă-nțelegeți. Caută plăceri și legături de comunicare mai așa, respectiv, cum nu prea suntem noi conștienți că există. Au niște texte, dacă le-ați citi... Femeia se sprijini de masă, se ridică și porni spre ghișeu. - Când veți avea puțin timp liber, să mai treceți pe la agenție. Am să vă arăt colecția mea de anunțuri, continua să turuie funcționarul, urmărind cum femeia înaintează spre el. Eu vroiam să scriu povestiri la viața mea, respectiv, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să îmi pun probleme despre realitate, dar m-am luat cu serviciul și am renunțat. Vroiam să scriu ca maestrul nostru Burtăncureanu, limpede, respectiv cu sentiment și cu descrieri de viață. La câtă viață am văzut eu că trece pe la ghișeul meu, nu trebuia decât să am timp să o scriu. Dar mereu nu am avut timpul necesar, respectiv a apărut nevasta, au venit apoi și cele două fete, am strâns bani de mașină, repectiv, mai p-ormă am strâns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tula le livra la export. A păstrat mulți ani petecul acela de hârtie, în speranța că Ștrunțkovici totuși se va întoarce. L-a ars abia în vara lui 1958, când trupele sovietice au început să plece din România. Omul de la ghișeu își reluă căutarea cadânei. O puse din nou să-și urmeze dansul năzuros. Oftă plictisit: - Acum fac un dicționar-ghid al anunțurilor. Am și de pe vremea dictaturii, că am lucrat tot în profesiune. Fișate, triate, pe categorii diverse, dar... Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
socialismul, cu cozile și nevoile, scotea untul din tine, că nu te mai odihneai niciodată și prindeai liniștirea și adevărata odihnă abia pe lumea aialaltă! Înțelegeți cum e arta la anunțuri, stimată doamnă? Femeia se opri la câțiva pași de ghișeu. Nehotărâtă, dădu să se întoarcă spre masa lungă. Oficiantul îi făcu semn să se apropie. - V-ajut, doamnă, nu ezitați. Dar să vă mai spun cum era cu lucrul și la noi. Vă văd inteligentă după cum ascultați, respectiv, cu preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la fotografia ei, chiar silabisi datele nașterii, an, lună, zi, mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat să alunge muștele acelea de pe coltucul de chiflă de graham. - Bineînțeles, ridică ea din umeri. Dar cine credeți că sunt? - Respectiv, adică sunteți doamna Inochenta Pancratz? - Exact. Soțul meu... De fapt, părinții lui n-au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
talpa iadului, Procopie ăla! L-am lăsat, că mă termina. Eftimie, ăsta de-al doilea, nici nu-l simțeai. Dar curvar, săracul. Ridică neputincioasă brațele, săltându-se ușor și pe vârfuri. Încercă să-și vâre capul pe orificiul geamului de la ghișeu. Șopti, ușurată: - L-am lăsat până la urmă și pe Eftimie. Ce să fac, nu mai puteam nici cu el. Era chestie de demnitate, oricâtă diplomație era în mine. Eu dormeam în bucătărie, că acolo îmi plăcea, era mai cald, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]