9,375 matches
-
este "rău" cu Manolescu - chiar dacă, repet, aprecierile lui ies dintr-un fond de obiectivitate și supunere la obiect. Nicolae Manolescu e în esență un cronicar, folosindu-se de spațiul scenic al foiletoanelor sale săptămânale pentru a deveni un "dispecer al gloriei literare momentane". Are o maleabilitate remarcabilă și un instinct "aproape computerizat" al relațiilor umane și sociale. Critica lui de întâmpinare captivează "mai mult prin meandrele decât prin rezultatele sale", însă din continuum-ul foiletonistic se degajă un suflu al totalității
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
ajuns să supere Cabinetul 1 din cauza acestei nemăsurate popularități. Lucru rar în România, Dobrin și-a păstrat suporterii din oraș chiar și după ce a renunțat la fotbal și începuse să se vadă condamnat la o existență strîmtorată, ca multe alte glorii ale fotbalului nostru care n-au apucat vremea contractelor în străinătate. Recunoscători că nu i-a părăsit, piteștenii au continuat să-l idolatrizeze, cu acea căldură pe care n-o poți găsi decît în orașele de provincie și în vechile
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
și farsa literaturii se încheagă în chip și mai frapant. Axinte Abramovici Papadopulos și Rur Khan - scriitorași fără simbrie - primesc oferta de a pune, periodic în pagină povești pentru o comunitate românească din munții Pindului. Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale, până când audiența începe să scadă. Diligențele pe care le fac pentru recăpătarea cititorilor nu le sunt de prea mare folos, însă decodează elegant una din pistele cărții. Călugărul Zosima se pronunță cât se poate de
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine și voi repeta ce zic acușa și la Muntele Athos (și iar își făcu o cruce sărutând nu se mai văzu ce...).
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
Simona Vasilache Iordache Golescu este unul din bătrânii nerăscumpărați ai literaturii române. Prea puțin a interesat, zeci de ani la rând, ce avea de spus acest boier din diminețile literaturii. Cum, de fapt, înghițită de gloria Junimiii, prima jumătate de secol XIX, dincolo de câteva premiere - primul roman, prima revoluție, își doarme, până la pașoptiști, somnul preromantic. Din care ies la iveală - deloc surprinzător, de fapt, pentru cine o cercetează îndeaproape - vârfuri de rațiune sincronizate, cu toate beteșugurile
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
clasicul Ilici, uitat în bălării, după ce fusese dat jos de pe soclul din fața Casei Scînteii. Compoziția în care același serafic Ilici asculta, vai, Appassionata lui Beethoven. Tot Ilici, neprihănitul, aflat, din nou, în calea pelerinilor globului, permițîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaștele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
putut să nu existe. Nu cădea în extaz în fața propriei sale imagini publice poate și din cauză că ar fi părut pleonastic - ce mai putea adăuga el la imensa admirație electrizată a celor care îl ascultau? își putea permite să-și ia gloria peste picior, fiindcă și dacă ar fi împărțit-o la 10, tot i-ar fi rămas destulă pentru a satisface o vanitate în perpetuă alertă. Cred însă că adevăratul motiv pentru care nu făcea caz de sine însuși era conștiința
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
intenție să-l lingușească. Referirea la Kavafis îi plăcuse și-l făcu să se gândească cine ar putea să fie propriul său Forster. Rămase privind cerul, meditativ, indiferent de-acum la vorbăria măruntă în care se-avântaseră prietenii săi despre gloria artistului și eternizarea operei lui. Pentru câteva secunde discuțiile încetară. Se auzeau doar greierii de vară ce cântau înnebuniți de arșiță și canarul de la casa învecinată a lui Takis Kalmouhos. - Frumos lucru poezia, spuse Sikelianos. - Eu prefer romanele, mărturisi Galateia
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să-și recapete dacă nu gloria, măcar demnitatea. Profesională și profesionistă. Pun cu încredere toate aceste argumente înaintea discutării proaspetei cărți a lui Paul Cernat: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă. Desigur, prezentul volum e o mostră esențială și o extensie relevantă a unuia din capitolele
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
este o parte din viața lui Mihai Măniuțiu, suma experiențelor sale teatrale și umane, o carte teoretică venită din cea mai profundă asumare directă, practică a actului regizoral. Actorul este cel care se începe mereu pe sine: în aceasta constă gloria lui." Formidabil! Cînd renunță la un personaj pe care l-a jucat o vreme, interpretul respinge implicit toate posibilele dezvoltări pe care începutul cerut și inițiat de respectivul rol le-ar fi putut desfășura într-însul, pînă la capăt. Dar
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
romanului că un editor le propune să pornească de la niște teme, dacă ele tot nu contează? Ca să nu cădem în derizoriu, rog să se recitească romanele lui Graham Greene și să se observe ce a făcut el cu "puterea și gloria" unui preot alcoolic într-o regiune din Mexic amenințată de comunism sau cu un "american liniștit" îndrăgostit într-un Vietnam aflat în război. Evident că această discuție, cu o bună doză de umor și de arbitrar, poate fi suportată numai
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
se simte tot mai insistent nevoia recuperării lui Ion Vlad și a redării lui climatului artistic românesc, răspunsul este și el destul de simplu: plecarea sculptorului din țară în urmă cu peste patruzeci de ani, în plină putere și în plină glorie, a lăsat în arta noastră contemporană un loc pe care încă nu l-a ocupat nimeni. Nici George Apostu, nici Paul Vasilescu, nici Vaslie Gorduz, nici Neculai Păduraru, nici Mircea Spătaru și nici generațiile mai tinere nu și-au asumat
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl compară cu capodopera lui Benjamin Constant, cap de serie al literaturii pe teme psihologice, ținută la
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
de politică decît acum, dar niciodată consecințele ei n-au fost mai prezente. Dezabuzare de înfrînți ce se consolează prin artă! Cum să nu interpretezi astfel emoția produsă de marele gest comemorativ care reunea în curtea Palatului papilor două vechi glorii ale festivalului din epoca lui Jean Vilar: Jeanne Moreau și Sami Frey. Ei citeau textul lui Heiner Müller, Quartett, inspirat de romanul epistolar al lui Laclos, Legături periculoase. Amanții frenetici de altădată care au fost Valmont și Madame de Merteuil
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
urîtă, cu burtică și ochelari cu lentile mari precum Mrs Doubtfire din filmul omonim, ochelari la care renunță în ultimul moment. Familia se precipită pe scenă încercînd zadarnic să salveze situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu miturile ei urbane, genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
lucru ce va afecta dezvoltarea ulterioară a zonei. Chiar dacă vor dispărea o serie de constrângeri după 1989, istoria se va scrie în termeni total diferiți în cele două comunități. Derularea evenimentelor din Vama Veche a fost marcată de perioade de glorie și de perioade de declin. Practic, Vama Veche, după perioada de glorie înregistrată în primii ani de după 1990, devine în scurt timp victima propriului succes. Prin contrast, 2 Mai a traversat toată această perioadă fără transformări radicale, impactul schimbărilor instituționale
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
serie de constrângeri după 1989, istoria se va scrie în termeni total diferiți în cele două comunități. Derularea evenimentelor din Vama Veche a fost marcată de perioade de glorie și de perioade de declin. Practic, Vama Veche, după perioada de glorie înregistrată în primii ani de după 1990, devine în scurt timp victima propriului succes. Prin contrast, 2 Mai a traversat toată această perioadă fără transformări radicale, impactul schimbărilor instituționale neafectând la fel de dramatic strategiile localnicilor. Fără a încheia într-o notă pesimistă
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
fi vrut să facă în viață... Supus nebuniei lipsite de canoane, omul în care se poate dezlănțui creația prin incendiere, prin crimă, sfidează dezinhibat orice remușcare stilistică și, printr-o astfel de jignire, își apropie temeiurile viului. Nu depinde de glorie, ci de autenticul visceral, obligând animalul din el să arate că e făcut din aceeași vorbă divină ca și moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența minabilă pe care o duce, nu ezită nici măcar o secundă să și-o propovăduiască, să se dea drept exemplu de măgar intolerant, găunos, îndreptățindu-se cu faptul că, împreună cu ceilalți ca el, legiune altminteri, știe că nu va
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia are nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer (care nu ținea să salveze pe nimeni), ci de când am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-l până la moarte, într-un qui pro quo demn de pana unui înger shakespearian. * Am înghițit o gură de apă fără să înțeleg că am înghițit toate gândurile celor care au fost și câte vor mai fi, o dată pentru totdeauna. * Gloria a avut dintotdeauna un caracter oficial, indiferent că a fost acordată de monarhi, de biserică, de elite sau de mass-media, iar condițiile care trebuiau și trebuie întrunite sunt aceleași. Nuanța contemporană introduce însă o clauză nouă: un scriitor există dacă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să uiți ce ai vrut să fii pe lumea asta - nimic mai mult decât o simplă îndreptățire spirituală. * „Peste morminte, înainte.“ Acestea au fost cuvintele prin care a întâmpinat Goethe vestea morții fiului său. * Patruzeci de ani... visând la o glorie pe care să o refuz. Aspirațiile mi-au fost împlinite cu vârf și îndesat: refuzul mi-a fost acordat neimpunându-mi se nici un efort. Ar fi trebuit să flutur acest refuz ca pe un stindard însângerat și ofilit. Ar fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
refuz. Aspirațiile mi-au fost împlinite cu vârf și îndesat: refuzul mi-a fost acordat neimpunându-mi se nici un efort. Ar fi trebuit să flutur acest refuz ca pe un stindard însângerat și ofilit. Ar fi însemnat să-i cer gloria. O glorie în răspăr, gloria comportamentală care lasă pe trotuare amintiri. Aberația refuzului de sine determină refuzul celorlalți, care îți administrează astfel o lecție de îndoială. Îndoiește-te de tine însuți ca să poți primi compasiunea spectatorului. * Sunt zile de când întâmplarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]