4,147 matches
-
nenumărate ori: „Faceți o corporație și casier îl puneți pe Mihai Colceru”, unul dintre ei care se dovedise a fi mai econom, mai zgârcit, cum le plăcea lor să-i zică, ei însă nu se lăsau înduplecați. Pe deasupra mai și glumeau pe seama acestei propuneri: „Nea Mitică vrea să facă colhoz cu noi!” Odată cu trecerea anilor au regretat ignoranța lor de-atunci; când au venit să-l viziteze pe Dumitru Sinu la Phoenix, în Arizona, i-au spus cu părere de rău
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
apoi fixa noile potcoave cu caiele cumpărte de la prăvălie. Mai târziu, când am învățat să călăresc, această sarcină îmi revenea mie. Mândră, că pot fi de folos, mă implicam în treburile gospodăriei. Cînd mă vedeau venind la potcovar ceilalți clienți glumeau binevoitori zicând: iată-l pe nepotul lui Hogea, ce faci măi băiete? Roibul a crescut transformându-se într-un armăsar de toată frumusețea, ce a procreat serii intregi de urmași, câștigând multe trofee la întrecerile organizate-n sat vara de
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
cineva, la o altă înregistrare: “Părinte, cum să scăpăm de satana, de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
va urma pus în aplicare la petrecere. - Salut, derbedeilor. Gata, ați făcut rost de fracuri? își întâmpină el râzând prietenii. - Ce băi, te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
rece în mână din care sorbea încet și cu plăcere, savurându-i gustul reconfortant și delicios. Deea se așeză pe marginea fotoliului lângă Andrada, care abandonă paharul pe noptiera din apropiere, spunându-i: - Sunt la audiție privată, draga mea poetă, glumi ea. Ce? Avem secrete? Am observat că ai deschis ușița cu o cheie ce o porți cu tine. - Da, aici ascund ce nu trebuie să fie văzut de nimeni. Nu sunt mari secrete, însă sunt intime, ceva ce nu interesează
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cu puțin timp în urmă, când l-am felicitat pe prietenul Mircea Radu Iacoban la împlinirea vârstei de 75 de ani, el mi-a răspuns glumind: „75? Cum de s-a întâmplat? Probabil că nu am fost atent!” Teoretic ar fi fost posibil să-i scape "amănuntul" pentru că M.R.I. este și a fost întotdeauna un om foarte ocupat. Cu aproape de toate. Suntem prieteni de când aveam amândoi
MIRCEA RADU IACOBAN: „TRĂIM O SINGURĂ DATĂ” de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367593_a_368922]
-
gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar, d-aia am venit, să mâncăm colea o prăjeală de caras proaspăt, mmmm, și-o oală cu vin negru cu spumă roz de jur-împrejur, aaahhh... Ne așezăm în jurul oalei cu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
ții două minute minciogul în apă și gata împărțeala! Bun comun, zici? Mă rog, dacă așa dorești tu... Dar, ținând cont că ești musafira și invitata mea, am să te tratez cu bucata de la coadă, unde sunt oase mai multe, glumesc eu. Aceea s-o mănânci tu, că tu l-ai prins! ripostă Miruna. Aha, acum recunoști că l-am prins eu! Bine atunci, alegi ce bucată dorești, mă arăt eu generos. Timpul se scurgea monoton. Din când în când, mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial. De fapt, la doi pași de aici, sub priviri privilegiate
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
cineva. -Să vedeți cât de interesantă este filozofia pe marginea acestei idei, continuă Simbinacus. Asta am tot discutat cu colegii și prietenii mei, magistrații Valerius Audanius și Rufus Serenus. -Se spune că dacă pleci din Roma, încet, încet, devii filozof, glumi magistratul Serenus. Ceilalți râseră, inclusiv Pilat care părea că se mai destinsese. Audanius îi completă spusele lui Rufus Serenus. -Și nu ești prea departe de realitate! Ochii celor prezenți se întoarseră spre Simbinacus. -Iar dacă omul imaginat de haruspex se
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
primul rând, să nu mă duc pe jos acasă... − Ah, deci nu-ți pasă de mine dacă mă voi simți rău? Te gândești numai la tine? Vai, ce inimă crudă ai! De... judecător! Defect profesional, e și normal, nu? − Am glumit, desigur. Eu știu cel mai bine ce înseamnă asta. Până să termin liceul militar n-am gustat picătură de alcool. Am avut rude apropiate care s-au dus pe apa sâmbetei din această cauză. Jurasem că niciodată nu voi bea
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
Pe tine? Să te miri tu, țăranco! Surorile nu pierdeau nici o ocazie să o facă țărancă pe Tania. Ea cânta frumos muzică populară, avea o voce foarte bună. Arde internatul băieților, arde internatul! Lili țipa cât putea în fața geamului. Nu glumea. La etajul trei, dintr-o cameră ieșea un fum gros. Deodată geamul se sparge și flăcările ies pe fereastră. Internatul băieților era foarte aproape de al nostru. Panica ne-a cuprins pe toate. Din internatul băieților, care de fapt era mixt
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
rest... Dumnezeu cu mila!). - Eu plec să mă reculeg în biroul meu. Dacă între timp vi se face dor de mine, știți unde mă găsiți. - Vezi de pregătește două căruțe de șampanie! În noaptea asta o facem lată! - Nu, zău!? Glumești, Virgile! Nu știu ce să cred. Ăștia ori sunt nebuni, ori știu ei ceva. Într-adevăr, Virgil este un mare strateg. Și când mă gândesc că a fost securist... dar și securiștii sunt oameni, doar se trag tot din civili și ei
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
Negociam cu ospătărița să ne aducă o sticlă cu vin mai ieftin, de 25 lei, care era un vin de masă - “Corăbioara de Murfatlar”, noi fiind băieți săraci, care nu ne permiteam mai mult. Cu paharele de vin în față, glumind și râzând, așteptam să ne sosească “victimele” care luau acolo masa de seară. Așa am avut ocazia să o cunosc pe Suzana, o unguroaică din Košice, un oraș din Cehoslovacia, cu un an mai mare ca mine, care purta același
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
nepermisă și dușmănoasă”- cum aminteam într-un capitol anterior al cărții, la ieșirea din aeroportul internațional McCarran din Las Vegas parcă eram dintr-o dată liberi, puteam să facem ca toți dracii acomodându-ne fără nici un răgaz mediului, se înțelege că glumesc, eram bucuros și pentru că recuperasem după ce în grabă uitasem - în coșul în care îmi depusesem “efectele” la controlul vamal - ceasul și de la care îmi luasem deja adio, când ginerele meu mai inspirat s-a dus la unul din funcționarii vamali
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
aplauzele și întoarcerea la mașină. Acasă nimeni nu bănuia nimic din cele întâmplate. Doar Hamlet îmi șoptea încă în ureche ieșirea din ceață. Pesemne pentru ca David Helfgott, copilul născut in 1947, s-a întors din Țările calde provocându-ne inimile, glumind si făcând cu ochiul marilor descoperiri ale fizicii contemporane ... Mihaela Cristescu, Sydney, 2010 Referință Bibliografică: David Helfgott - Acasa Universul nu este simetric / Mihaela Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate și așa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. - Despre camere numai copiii gazdei pot hotărî, ei au investit în dotările casei, nu mama lor. Ea doar locuiește aici să nu rămână casa nelocuită, pot intra hoți prin casă sau curte să fure ceva, că au de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
să nu rămână casa nelocuită, pot intra hoți prin casă sau curte să fure ceva, că au de toate. Cât despre camera mea... te primesc cu plăcere. Poftiți vă rog domnișoară, treceți cu mersul domniei voastre suplu, umilul meu prag, glumi și Mircea la rândul său, făcând o reverență. Nu cred că ar fi probleme de împărțit camera. Nici acum nu este gazda acasă. A plecat astăzi cu autobuzul de ora două la Mangalia, la fiu. Vine peste trei zile. Începe
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Ca să-l parafrazez pe cunoscutul om politic evreu Simon Perez, care afirma despre râul Iordan, că are mai puțină apă decât istorie, cred că Israelul are mai multă istorie / trecut decât prezent și viitor. Deși, cu viitorul nu-i de glumit ! Un joc inevitabil de cuvinte, pentru întrebări deloc retorice; Câtă istorie atâta credință sau câtă credință atâta istorie ? „ Nicolae Băciuț, prin mijloacele cuvintelor, deși este aproape supus tăcerii emoționale înaintea plecării, se gândește la toate urmările mântuitoare, ale bunei înțelegeri
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
să îmi privesc florile în fiecare zi. - Ce iți propui pentru viitor în privința picturii? - Multe dintre lucrările mele le-am dăruit cu drag prietenilor, rudelor. Poate într-o zi voi organiza o expoziție cu aceste lucrări, desi fiii mei uneori glumeau pe seama mea, spunând că trebuie să pictez și ceva concret, nu numai lucrări abstracte. “Mi-aș dori ca în viitor să pot lucra cu copii autiști” - Alte planuri de perspectivă? - Pot spune că mereu am căutat o provocare pentru a
“INVENTEZ FORME PE CARE LE ÎMBRAC ÎN CULOARE” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367238_a_368567]
-
ea cu vreo doi ani in urmă, a bufnit oarecum în râs și a fost constrânsă prin niște “sudalme” hotărâte să se potolească, o băgase chiar “pe mânecă” însă lucrurile s-au lămurit până la urmă, am înțeles că ăștia nu glumesc și mă ia la “alergat” și “târât pe burtă” pe-aici, când eu de-abia mai puteam merge și înghețasem de nu-mi mai simțeam tălpile ... Am “trecut” cu bine testul “supunerii” și ne-am continuat drumul pe un întuneric
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
timp pe acel Nicola că se întoarce la masă cu cămașa și pantalonii în dezordine și cu un rânjet dezgustător și satisfăcut pe fața aceea de șobolan m-au trecut fiori de spaimă. Am început să fiu mai atentă, când glumeau între ei și se îndemnau care e la rând și atunci am înțeles că bănuielile mele nu erau simple absurdități. Am decis să mă conving sperând că poate e o greșeală, însă din păcate nu era. - Nu e posibil! Nu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
fim sinceri Bruno și să-i spunem fetei, ce gândeam noi. Credeam că vrei să te distrezi cu amicii, fără să fii deranjată de prezența noastră. Am judecatca doi bătrâni egoiști, subestimându-te. -Haida de nevastă, nu-i tocmai așa...glumeam și eu. Așteptăm să ne destăinui surpriza fata mea, căci sincer vorbind, altfel cred că nu voi putea mânca mare lucru din cauza nerăbdării. Ai milă de tatăl tău cel curios din fire! Caută să schimbe el subiectul, care amenința să
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
amorul artei! Și iar urmă o repriză de râs. De astă dată, într-o tonalitate diferită, ușor nostalgică... -Acum de ce te-ai întristat, o persiflez eu?! Că n-am fost eu restanțieră ori că tu ai fost? Vorbisem la-ntâmplare, glumind. Dacă îi plăcea subiectul, ce-aveam să fac?! Neatentă la nuanțe, nu se prinse de încercarea mea și-mi răspunse promt: -Ba eu am și amânat examene, am și căzut... Da’ ce, nu-ți amintești când toată grupa noastră a
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
întru totul gata de a ne preda fără rezerve flăcării dumnezeiești și să devenim un rug arzând în pustie, care ardea și nu se mistuia, această flacăra ne va mistui, pentru că experiența rugăciunii o putem cunoaște numai dinlăuntru, și a glumi cu ea nu se poate. Apropierea de Dumnezeu este întotdeauna atât o descoperire a frumuseții lui Dumnezeu cât și a distanței care ne desparte pe noi de El. Distanța e un cuvânt inexact, pentru că el nu se determină prin faptul
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]