2,506 matches
-
S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să pue-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel întîiu Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătîiu. {EminescuOpI 116} Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pîn-ce-oiu simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. - Ia eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupîndu-le, Apele-astupîndu-le, Troienind cărările; Și gonind cântările; Și mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, Împlîndu-și cofeile Mi-o cântă femeile. - Codrule cu râuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tânăr
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aproape. A dracu’ respirație mai ai și tu. Jigodie puturoasă. Se mutase și mai aproape, și acum putea să-i vorbească, dar când văzu că el nu mai poate vorbi se mută puțin mai aproape, și el Încercă s-o gonească fără cuvinte, dar ea se mișcă pe el În continuare; acum Îi simțea greutatea pe piept și, pe când ea se ghemuia deasupra lui, Împiedicându-l să se miște sau să vorbească, o putu auzi pe femeie, care zise: — Bwana a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe când ea se ghemuia deasupra lui, Împiedicându-l să se miște sau să vorbească, o putu auzi pe femeie, care zise: — Bwana a adormit. Ridicați Încet patul și duceți-l În cort. Nu putea vorbi, ca să-i spună s-o gonească, și acum ea se ghemuise, tot mai grea, pe pieptul lui. iar el nu mai putea să respire. Și apoi, când ridicară patul, se simți deodată bine din nou, și greutatea i se duse de pe piept. Acum era dimineață, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se poate așa ceva. Se strânseseră toți pe chei, și nu goniți de vreun cutremur sau vreo catastrofă, pentru că de fapt habar n-aveau ce vrea să facă turcul. Nu bănuiau nici pe departe ce-are turcul de gând. Mai ții minte când ne-au dat ordin să Încetăm evacuările? Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergea mâine la pescuit cu Bill și cu taică-su, și nimic de genul ăsta. Nu era beat. Se dusese beția. Nu știa decât că odată o avusese pe Marjorie și acum o pierduse. Ea era dusă și el o gonise. Asta era tot ce conta. S-ar putea să n-o mai vadă niciodată. Probabil că n-o s-o mai vadă niciodată. Se dusese totul, se terminase. Să mai bem una, spuse. Bill turnă-n pahare. Nick vărsă puțină apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar el Își dădu drumul În jos; schiurile șuierau prin zăpada ca o pudră cristalină și Nick părea să plutească În sus și apoi să se prăbușească, cum trecea peste pragurile unduitoare. Înainta pe partea stângă și la sfârșit, cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
suflet rândunici.” Lupul Octavian Goga (fragment) Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rața! ne lămuri moș Vuia. Deodată rățoiul deveni foarte atent. Sucea capul în toate părțile. Clipea des, asculta... — Ce i s-a întâmplat, moș Vuia? Vine vulpea! Într-adevăr, botul iscoditor al vulpii se ivi pe mal. — Moș Vuia, noi gonim vulpea! — Ba, să faceți bine și s-o lăsați în pace! Păi, o să sfâșie rățoiul, zic eu. — Și-o să mănânce ouăle! adăugă și Ilieș. N-avea frică, știe rățoiul ce face. Pe apă, rățoiul facea pe beteagul, lăsase o aripă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lumina ochilor și căruia voia să i lase bogăția lui, precum și puterea de stăpânitor al acelor ținuturi. Băiatul moștenise de la tată-său patima vânătoriei. Alerga de dimineață până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
folosit de Înmormântarea mea ca să se strecoare În muzeu să vadă expoziția curentă, Comorile drumului mătăsii din expedițiile lui Aurel Stein, o mărturie, după părerea mea, a jafului făcut de Imperiul Britanic aflat În culmea lăcomiei sale. După ce au fost goniți de lângă exponate de paznici, intrușii s-au oprit la Înmormântarea mea, părând să simtă o atracție morbidă față de diferitele mele necrologuri aflate lângă cartea vizitatorului. Cele mai multe ziare conțineau aceeași amestecătură de date biografice: „Născută În Shanghai... A fugit din China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu trebuie să fii așa de pesimistă. De ce să nu ne gândim că totul va merge excelent?“. Problema e că fiecare s-a gândit că totul va merge excelent. Gândurile pesimiste au fost ignorate; maimuțele purtătoare de encefalită au fost gonite din minte, la fel ca și nevoia de asigurare, asta până la Înmormântarea mea. Iar atunci a fost vina mea că nu puteau ei să gândească pozitiv, vina mea că nu puteau anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foi să o fumeze pe drum și, deși Harry nu fuma, i se păru lipsit de Înțelepciune să refuze și astfel să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
teamă ca nu cumva să stârnească un val de femei lascive cuprinse de o furie ucigașă. Pată Neagră, Vaselină și Limbă făceau În mod regulat incursiuni În junglă. Când găseau chiar și o singură astfel de plantă rară, ridicau podul, goneau În josul muntelui cu comoara și mergeau În satul Nyaung Shwe unde apelau la o rețea binevoitoare formată din câțiva membri ai tribului Karen simpatizanți și un bărbat, expert În discreție și profituri imense. Pe tot cuprinsul Myanmarului puterea plantei ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar eu o să vorbesc cu tine... Bărbatul scoase un râs horcăit. Așteptând ca nebunul s-o ia din loc, Harry se concentră asupra comentariului pe care avea să-l facă. Într-un final, un membru al echipei de filmare Îl goni pe nebun, iar Harry se Întoarse cu fața spre cameră. Ne aflăm În această superbă pagodă, lângă acest magnific Buddha. Uitați-vă, și-i puteți vedea pe oameni punând aur pur pe statuia lui Buddha. Este un fel de eternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din Babilon pe cel ce seamănă, și pe cel ce mînuiește secerea la vremea secerișului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui. 17. Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului." 18. "De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au gonit. «Tipul ăsta e un scandalagiu.» Îmi făcusem bagajele în toiul nopții. Bolboroseam ceva de genul: «Trebuie să iau astea și să mă întorc acasă.» Am plecat cu perfuzia în mână. Eram «confuz». Cei de acolo n-au putut să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fac asta aici.» Doar asta aveam în cap. Am trecut de barieră. Fugeam și mai tare. Pe la jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și vor zice: "Sfătuiește, mijlocește, acopere-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4. Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5. Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ, de la leagăn la mormânt. Ei s-au întâlnit și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]