30,256 matches
-
autobiografie deci și o desfășurare a devenirii sale sufletești și intelectuale. Viziunea să istorista reiese și după cum își clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
și la noi, la București. A acompania bine înseamnă și a fi în confort cu tot ce înseamnă "comunicare"). Îl întreb ce șefi de orchestră iubește, admira... atașamentul lui declarat merge întâi la Celibidache ("ne-am vârât toți coadă în grădina lui"), dar și spre profesorii săi Ormandy, Stokowsky, Charles Münch. Vorbim despre temperamentul lui Toscanini și abilitatea cu care Karajan a știut fie realizatorul extraordinar al înregistrărilor lui pe disc și în video. Despre ascensiuni mediatizate astăzi care devin mai
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru a acoperi astfel toată suprafața grădinii". Horia are un echilibru psihic precar, fiind capabil, deopotrivă, de momente de măreție, dar și de prăbușiri morale înspăimântătoare. Tocmai acest periculos mod de a trăi o atrage pe femeie, care mai și simte nevoia de a se devota cuiva
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
culorile crude, într-o continuă metamorfoza. Cînd îi înmulea brațele și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se încolăceau în jurul membrelor ei, ciorchini de coacăze i se scurgeau de pe buze, libelule cu aripi albastre-violet își luau zborul de pe pleoapele
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
promiscuitate și dispariția oricărei speranțe. O realitate în care - în plin centru al Bucureștiului - gunoaiele invadează fostele vile superbe ale unor oameni normali, intrate, sub comuniști, pe mîna unui lumpen dezabuzat, incult și agresiv; o realitate în care granița dintre grădină zoologică și spațiul urban s-a șters cu desăvîrșire; o realitate în care, după căderea întunericului, cîinii vagabonzi fac legea iar cerșetoria a devenit ocupația dominantă a unei populații ajunse la sapă de lemn. (Într-o paranteză sugestiva prin grotescul
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești, de preferință de groază. Impresia privitorului e că Tom Tykwer, spre deosebire de atîția alți regizori, nu s-ar putea exprimă altfel decît prin cinema. Farmecul Lolei rezidă într-un "specific cinematografic" ostentativ, necomplexat
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
puțin. Sau poate chiar el ne-a impus asta, începînd cu înmormîntarea să la care nu a dorit să se rostească discursuri, ci să se țină un minut de tăcere. Ce greu, ce lung, ce sfîșietor acel minut din Biserică Grădină Icoanei! La ce m-am gîndit atunci? La monologul lui Prospero, interpretat de George Constantin la Tîrgu-Mureș, în 1993, la sărbătorirea Promoției de aur din care făcea parte. Și Gina Patrichi pregătise tot asta pentru a spune la Galele UNITER
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
după cum vrea hazardul. Iată un posibil poem creat astfel: "Nenorocirea umblă-n cămașă mea portocalie prin cartier/ și prietenii o salută distrați. Tu sugrumi trandafiri cu batistă/ și sufli-n dragostea mea ca-ntr-o lampă învechita.// Capră mănâncă trandafirii grădinilor municipale/ ronțăie tramvaiele că pe morcovii cruzi./ Eu locuiesc într-un fel de bucătărie a unui castel adevărat,/ sunt un ins ridicol: car imagini cu roaba." Trebuie să fii un bun cunoscător al textelor lui Mircea Dinescu ca să îți dai
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Egipetul, Înger și demon, Floare albastră, Împărat și proletar). În încercarea de reconstituire a unei mitologii autohtone, speciile predilecte la care recurge Eminescu sunt epopeea, pastorala, basmul, "îmbinare de ficțiune istorică și basm popular, totul așezat într-un peisaj miraculos (grădină lui Eutanasiu), dar cu elemente de pastorala moldoveneasca". Or, după cum iarăși se știe, Virgil Nemoianu a consacrat Biedermeier-ului literar o lucrare unanim elogiata (și premiată), Îmblînzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, cunoscută în România chiar înaintea recentei ei traduceri
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
în evidență de studiul lui Regman, care folosește însuși termenul de "romantism minor" cu aceeași accepție că la Nemoianu, dar cu aproape patru decenii mai devreme: "E aici (adică în ciclul "intimist" - poeziile Floare-albastră, Făt-Frumos din tei sau Față în grădina de aur, - n.m., D.C.) dovada unei familiarizări nu cu poezia clasică decadenta a secolului XVIII francez, ci cu aceea minor romantică, de proveniență germană (Geibel, Gessner, Tieck), cu mult sentiment al naturii, sau, cum zice mai sugestiv G. Călinescu, poezie
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
fără milă tot ce depășește limita de inteligență a unui retardat mintal. Cu excepția, în continuare unică, a lui Adrian Cioroianu, am impresia că nici unul dintre intelectualii de bună calitate n-au reușit să-i trimită acolo unde merită (adică la grădina zoologică) pe acești substituți ai secretarului cu propaganda pripășiți pe la canalele TV. Partea cu adevărat tragică e, însă, alta. Cum gestionarii ideilor pro-europene s-au dovedit a fi niște farsori, populația dezorientată a reînceput să-și îndrepte privirile, tot mai
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
la Cluj, mai spre sfîrșitul lui aprilie și începutul lui mai. Primul lucru care mi-a înflorit în minte, la aflarea veștii năucitoare a morții lui, au fost acele zile de discuții nesfîrșite și de plimbări prin oraș sau prin Grădina Botanică. Am fost cu el și în împrejurări rele, o dată la o clinică pentru un consult, unde îl cunoșteau toți și am putut beneficia de o atenție pe care i-o datorez pe de-a-ntregul. Treburile îl aduceau adesea la
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
Cronicar Zona Almosnino Dacă ne-am lua după autoevaluările publice arogante, după revendicările vanitoase de lauri, pămîntul lumii noastre literare ar trebui să fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
o antipeisagistică, o fugă din real, un substitut ideatic și o proiecție ideală. Asemenea unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida acestei aventuri în lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
esențiale provine dintr-un volum din scrierile lui Alecu Russo (BPT; 1967) . în secțiunea de prezentare biografică a autorului, locul nașterii este eludat prin evocare poetică... "1819 17 martie - S-a născut Alecu Russo într-un "sat frumos rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului" (Amintiri)". Tehnica citatului și aparenta precizie filologică a indicării sursei sunt menite să mascheze insolitul situației. Trebuie să recunoaștem că e destul de neobișnuit ca locul nașterii să lipsescă dintr-o biografie: asocierea
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută a unui Ion Caraion: "se mai văd semnele// la mîini și picioare legați cu insomnii/ trecem prin grădina lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă/ în răbdarea cîtă un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
asceză și o viață de plăceri. Alege, evident, calea cea dreaptă. O dată pentru totdeauna. Așa stau, poate, lucrurile în vis și în parabolă. În viață - și chiar în literatură - avem de făcut față unor opțiuni multiple. Căci viața este o grădină a potecilor care continuu se bifurcă. Și mult prea rar știm dacă alegem bine. Ca să nu mai vorbim de faptul că reperele nu sînt întotdeauna clare, iar codul (fie el și al onoarei) e adeseori confuz. Privind înapoi cu stupoare
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi jupuit, zdrobit, malaxat, palpat au devenit voluptatea mea favorită. Era sublim. Torceam de plăcere. Nimeni nu mă alintase
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
divizare/ țin capu^ pe-o pernuța albastră pe care/ acum vreo 28 de ani/ bunica Ana/ a scris frumos cu ață:/ăSomn ușor vise plăcute./ Îngerii să te săruteă.// Am patru ani și totodată aproape de 30/ sînt singura într-o grădină iarnă/ e totul alb/ (și nu mai știu de e o amintire sau un vis)/ nu știu dacă să plîng/ dacă să plec să stau și înainte/ se-ntinde - îmi pare -/ un crîncen paradis.// Am 70/ și nu am față
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
oameni, întîmplări) și făcînd conexiuni, amintindu-si intuiții nebăgate în seamă la vreme, văzînd ce au devenit prietenele ei de altădată, înțelege de ce "au fost atît de ușor de înlăturat", de ce a urmat în viață visătorilor un mare hiatus. ("În grădina, cîndva cu jerbe înalte de apă, strălucitoare și lampioane colorate, bălării vor crește peste micile țestoase și numai ele vor duce mai departe în elaboratele casete hexagonale imaginile acelor zile și acelor nopți cu zîne și Feți-frumoși, fără grijă zilei
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
Poetica", al cărei coordonator este Al. Cistelecan, propune o estetică a "nimicurilor', a lucrurilor înconjurătoare ce fac parte din peisaj, fără să mai constituie obiectul atenției noastre. Poetul este un "om florivor" care "a studiat odată/firele de iarbă" în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre melancolie, Dumitru Mureșan n-a mai publicat nimic. Între timp discursul s-a esențializat, s-a redus la înregistrarea unor imagini rupte din contextul abia bănuit, sugerat printr-o linie, un
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]