6,255 matches
-
erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am terminat, se făcea cald dar vântul încă mai sufla printre pini. Am văzut după soare că era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vreme în tăcere. Păstrase totuși pentru ea o rezervă de lucruri nespuse, pe care nici măcar alcoolul din venele noastre nu putea să o dilueze suficient. Mi se îngăduise să văd cum își dă jos un văl, însă mai erau o grămadă, bine prinse, iar eu nu aveam curajul să o întreb mai multe decât mi-ar fi zis ea din proprie inițiativă. Până la urmă, am avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tresărit amândouă și ne-am uitat în sus. Era Julia Seddon și din momentul în care am citit dorința pe chipul ei, am știut că Tom nu are nici o șansă cu ea. Ea avea o afinitate specială pentru Lee. O grămadă de fete au trecut prin asta la Colegiul de Arte. Pentru unele era natural, dar pentru majoritatea, probabil și cazul Juliei, era vorba de același tipar, eleva care se îndrăgostește de o minunată ființă superioară - probabil nu sexual, cât admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
squat-urile m-au învățat câte ceva despre cum se poate sparge o încuietoare. în spatele dubiței, alături de alte scule ruginite, aveam o șmecherie dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gândul în serios. Și totuși nimic altceva nu părea să explice și să dea sens celor ce le vedeam. M-am întors cu fața spre celălalt perete. Căutam avizierul lui Lee, o bucată de plută moale, unde își înfipsese o grămadă de vederi, invitații și facturi, aranjate simetric în jurul unei fotografii cu un cerc de gheață. Era singura pată de culoare pe fundalul plăcilor de gresie și a suprafețelor albe din bucătărie. îmi aduceam în mod special aminte de cercul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de asta, nu mai conta. Proiectase atâta încredere în tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de bun și ea de fapt lucra altundeva. Nici urmă de marmură roz la etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul obiect utilizat. Laura Archer probabil era un angajat de top, pentru că deținea un birou mare cu fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar înainte să o fac ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă nu ai mai spune la nimeni. Și de ce n-aș face-o? am ripostat. Lumina puternică din cameră transforma tot ce era de partea cealaltă a ferestrei într-o grămadă de umbre întunecoase. Biroul era de fapt o cutie gri cu ușile închise. M-am simțit înșelată și claustrată. A ridicat din sprâncene. —Bună întrebare. Să o pun în alt fel atunci. Vreau să îmi faci o favoare. Dacă accepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar el știa deja, am spus năucită. De la Judith Frank. Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat cu sfidare ignoranța. —Despre scrisori. I-am spus totul despre scrisorile pe care Catherine le scria femeii aceleia. O grămadă de lucruri s-au potrivit atunci. Iar el era speriat de un scandal, am spus încet, aproape pentru mine. Aproape că a avut un atac de cord, a spus Walter voios. Credea că domnișoara Jackson se va duce direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
exploatează. Atunci am fost de acord. Oricum, eram puțin enervată. Mă făcuse să cred că Shelley și Judith mă jecmănesc. Probabil că mi-a observat expresia feței, pentru că s-a grăbit să adauge: — Bineînțeles, știu că nu e adevărat. O grămadă de oameni vor slujbe într-o galerie de artă, iar eu eram norocoasă că am una. Dar e ușor să ajungi să gândești că cineva îți datorează ceva, nu? Mai ales când nimic nu-ți merge bine în viață. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor din marele oraș Stockholm. Afacerile merg bine și banii se adună în grămezi. Feifel e jurnalist la un ziar evreiesc și, după propria descriere, un om minunat cu inimă fierbinte și foarte citit. Rita se măritase cu el din cauză că era singură și Feifel era atât de diferit de tot ce cunoscuse până la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcute, după care relua asaltul asupra peretelui de piatră. Bucata se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare. Era destul de mare așa încât se apucă să o sfărâme cu ciocanul. Lângă el, se adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate acestea fuseseră închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul de spălare a minereului dar și după grămada de sfărâmături rămasă, se ocupase serios de această activitate. Habar n-avea dacă găsise metalul galben ori nu, dar în mod sigur încercase să șteargă urmele, închizând intrarea. Poate că își făcuse socoteala că se va întoarce mai târziu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de deasupra pentru că, pe măsură ce trece timpul, aurul se îngroapă singur în pământ. Preț de câteva ceasuri nu făcuse nimic altceva decât să pună minereul în scoc și să-l spele cu apa adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copilărie, maltratări și agresiuni suferite la vârste fragede, dar cine Dumnezeu putea să știe? Cert este că dintr-o dată li se punea pata pe ceva și comiteau prima crimă. De obicei, prima dată procedau stângaci, lăsau multe urme și o grămadă de sânge. De obicei, pentru că nu era o regulă. Dacă nu erau descoperiți și de cele mai multe ori nu erau, prindeau gust și asasinatele continuau. Pe măsură ce numărul victimelor creștea, căpătau stil, se perfecționau. Uneori chiar voiau să fie prinși de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fix în vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred nimic. Vreau să mă lămuresc cine sunt și ce hram poartă, nimic altceva. Domnule inspector, spuse Vasilică zâmbind larg, nu cred că ei reprezintă o pistă. Sunt țigani zlătari și nu se ocupă cu fărădelegi. Îi știm de o grămadă de vreme, vin aici an de an și spală nisipul din pâraiele de munte, căutând grăuncioare de aur. Nu ne făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și nu coboară decât foarte rar în oraș ca să-și ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu exista noapte în care să nu lase pe unul dintre bărbați să stea de pază lângă foc. Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]