2,243 matches
-
întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.) Și acum îmi plătea polița, sfidîndu-mă în fiecare zi cu profesia de credință a necredinței femeiești și agravând sfidarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul, alerga în odaia ei și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de cocoș, cu aplicații de fir aurit, pe care mi-o punea pe genunchi, trimițîndu-mi din ochii ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
luminată de o lampă prinsă în perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de dantelă al mânecilor scurte îi punea flori de umbră pe albul rotund al brațelor. Ce grațios mănâncă o femeie când e grațioasă! Dar grația nu răpea actului semnificația lui de apetență pro-fund organică. Din contra, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină. În restaurant erau o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de dantelă al mânecilor scurte îi punea flori de umbră pe albul rotund al brațelor. Ce grațios mănâncă o femeie când e grațioasă! Dar grația nu răpea actului semnificația lui de apetență pro-fund organică. Din contra, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină. În restaurant erau o mulțime de cavaleri, probabil funcționari ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă preciziune. ... Dar ce a însemnat mișcarea aceea din cap?... A fost pentru mine? A fost numai un gest al gândurilor ei? A însemnat ceea ce ar fi putut însemna altădată? Ori a fost, în adevăr, numai o părere a mea? Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era și Filiorul, muncel care vrea să închipuiască un colos împădurit și abrupt. Am ajutat doamnelor să se coboare din trăsură - oficiu cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase). Adela, venită în trăsură pe scăunaș încă de la intrarea în mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Simte prețul brațului ei pentru mine!) După o bucată de vreme ajunserăm pe culmea înflorită, din care se înalță ici-colo mesteceni tineri cu trunchiuri albe, cu crengi subțiri plecate în jos, cu frunzele blonde de toamna timpurie de pe înălțimi: apariții grațioase, feciorelnice, fete neîmplinite, goale sub vestmântul părului despletit și, mai departe, pe urma lor, brazi înalți, silvani iscoditori, veniți din pădurile negre - o lume de vis și de basm, surprinsă și încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se oprește aici, căci ea nu-ți poate da și ceea ce nu are: amorul. Dar... Dar dacă te-ar "iubi", ar putea să se poarte altfel decât acum? O femeie ireproșabilă ar putea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
târziu. Constelațiile se mutase în altă parte a cerului, erau buchete de lumini, scânteiau cordial. O stea măruntă și vie din infinit se ivea mereu prin coroana unui plop de lângă cerdac, jucîndu-se cu frunzele copacului ca o ființă mică și grațioasă. Mă simțeam pus acolo să păzesc somnul Adelei, să-i apăr viața pe lângă care trecuse moartea, schițând gestul de a se opri. ... Dar scăderea temperaturii putea să indice curba normală a unei boli care abia începe!... Ideea asta îmi strecură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
postume? Dar ce putea sa facă? Putea aduce ea un afront, cu atât mai dureros cu cât faptul era mai grav, "maestrului" pentru care are stimă, admirație, simpatie, recunoștință? Și căruia cochetăria și rarele ei abandonări sufletești (poate simplă ofrandă grațioasă adusă omului matur, căruia voia să-i acorde tot ce-i putea acorda en tout honneur 1 îi dăduse pretextul să facă ce a făcut? E rușinos să înclin spre ipoteza că mă iubește. (Era adolescentă când treceam de amiaza
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
p. 111). Altă dată se teme că se face de râs în fața lumii: Am ajutat doamnelor să se coboare din trăsură, oficiu cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase)" (idem, p. 125). Grija de a nu sfida opinia publică, apărută o dată în text, exprimă și această susceptibilitate, această sensibilitate la ridicol a personajului. Plecarea celor doi la Târgu-Neamț, ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
despre el și, dacă mi s-ar pune revolverul în coastă ca să scriu mâine o povestire despre un dinozaur, nu mă îndoiesc că, în mod inadvertent, i-aș atribui namilei câteva trăsături care amintesc de Seymour - un fel cu totul grațios de a mușca vârful unei cucute, să spunem, sau de a da din coada lui lungă de zece metri. Unii - nu dintre prietenii mei apropiați - m-au întrebat dacă n-a intrat mult din Seymour și în tânărul personaj principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu pași ușori, ca de balerină, luând bibelourile de la locul lor și așezându-le Înapoi pe același loc, cu mare-mare grijă. Valsul acesta printre lucruri o făcea să se simtă, În ciuda corpolenței și chiar a vârstei sale, Încă tânără și grațioasă. „Ce umbli ca o lebădă?“, o apostrofa de multe ori bunica ei, apărând În tocul ușii cu privirea ațintită-n gol. „Mai bine ai face curat prin toată casa, decât să te Învârți de colo-colo fără rost... Nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o pungă transparentă uterină prinsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul electric prin noaptea interpusă. SPRY. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Horricker În Mexic. — Cred că lui Elya Îi place de Horricker. Nu ar fi ridicat obiecții. Nu, spera că o să mă mărit cu Wharton. — Și nu e așa? Angela ținea o țigară aprinsă Între degete, În dreptul feței. Mișcări de obicei grațioase, acum Îngrijorător de greoaie. Clătină din cap, iar ochii i se umplură de lacrimi, Înroșindu-se. A, probleme cu Horricker. Sammler ghicise că era ceva de genul ăsta. Îi venea oarecum greu să Înțeleagă de ce dădea atât de des de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scurți negri aranjați simetric ca o tunsoare clericală. Brațele Îi erau lungi, umerii albi, frumos formați fără nici un scop. Și cu o anumită cădere a gurii, zâmbind către sine, transmițându-i lui Sammler ca și Înainte impresia mamei despre băiatul grațios, țeasta mare și gâtul lung de copil, sprâncenele clar trasate, păr buclat, nas mic și fin. Dar, ca În anumite picturi vechi, o altă lume era reprezentată deasupra și-ți puteai imagina În linie dreaptă deasupra capului lui Wallace simboluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ora 3 mi-am făcut o baie. Apoi, în timp ce îmi uscam părul, am încercat să construiesc o altă perspectivă asupra sandalelor intrând repede în dormitor și luându-le pe nepregătite. Prima dată când am făcut asta, păreau în regulă. Drăguțe. Grațioase. Cu totul potrivite pentru o celibatară care ia parte la o cină, primăvara. Apoi am încercat din nou. Și de data asta, când am intrat în cameră, sandalele parcă s-au ridicat în picioare și au început să strige oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Oricum vrei să-i spui, Sheba, e foarte, foarte tânăr. Și ție nici măcar nu-ți plac bărbații tineri. Chiar tu mi-ai spus, că îți plac cei mai în vârstă. — Știu. E ciudat, nu? Vorbea cu un fel de detașare grațioasă, de parcă am fi dezbătut o problemă filosofică, foarte depărată de viața ei. — Dar atunci, spunea ea, etichetele astea pe care le aplicăm asupra pornirilor sexuale, nu sunt cam stupide? De parcă gusturile noastre ar fi așa de ușor de clasificat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja cuprins de bucuria primită în plic. Deja simt secundele gemând, tremurânde, în așteptarea minutului ce nu se mai naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea apa lui îmbrăcând armura grațioasă a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire și porni cu grijă Înainte. Îi simțeam parcă În palme mișcările grațioase ale șoldurilor. Nu pot să nu recunosc că mă fascina croiala rochiei... — Vrei niște apă ? — Nu, nu mă mai doare. Nu-mi mai simțeam durerea, de parcă locul nu m-ar fi durut niciodată. Fata Își mușcă buza inferioară și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cărei liniște secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]