2,045 matches
-
de supraveghere, controla activitatea gardienilor, supraveghea viața cotidiană a deținuților În penitenciar, ancheta abaterile acestora de la ordinea, disciplina și regimul penitenciar, supunând rezultatul directorului penitenciarului, inspecta de 2 ori pe săptămână toate celulele pentru a se convinge că ușile, plafoanele, gratiile etc. n-au fost forțate/afectate de către deținuți, supraveghea starea imobilelor și a Întregului inventar mobil din penitenciar... Supraveghea aplicarea mijloacelor de reeducare de către deținuți. Observație! Primii gardieni de la penitenciarele care nu au comandanți de gardă au atribuțiunile comandanților de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În fața portretelor lui Stalin. Nu vom repeta o asemenea mascaradă astăzi”. Textul lui Michnik datează din iunie 2003, purtând titlul simbolic și foarte important „Noi, trădătorii”. Ce am trădat? Faptul că discursul disident era foarte bun atâta vreme cât se desfășura În spatele gratiilor: Îi luam În serios. Stânga liberală occidentală a fost solidară cu disidenții, nu putem nega. Dau exemplul unei persoane foarte active În mișcarea Împotriva amplasării rachetelor, Mary Kaldor, care activează acum În lupta Împotriva războiului din Irak, a prezenței americane
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
alte câteva scandaluri financiare care au urmat trebuie privite ca parte a unui proces juridic În care vinovații sunt aduși În fața justiției. Unii din căpitanii marilor Întreprinderi multinaționale ajung să se Întâlnească cu justiția, unii În tribunal, alții chiar Îndărătul gratiilor, pentru o scurtă sau mai puțin scurtă perioadă. Problema nu este că și În Statele Unite există corupție. Evident că există, ea face parte din natura umană, nu spun nimic nou cu acest lucru. Pe de altă parte, există Însă problema
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe deasupra lui. Prizonierii ne salutau, nu știau ce avea să se întâmple în noaptea următoare. Unii, chiar dacă erau legați cu lanțuri, sperau neîndoielnic să-și vadă pedepsele comutate și începeau deja să îndrăgească acel oraș în care ferestrele nu aveau gratii. În avion, toate aparatele care măsurau radiația erau blocate pe roșu... Noaptea, în momentul exploziei, noi eram la mai mult de cincisprezece kilometri de oraș. Aveam ordin să rămânem culcați la pământ, să nu ne întoarcem, să nu deschidem ochii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește Împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne Împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) În dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul strâmt și am Închis ușa. Aceasta tot sărea de pe șină. A trebuit s-o Închid de vreo trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil! Chiar și acești pereți se prăbușesc câteodată peste mine și mă întemnițează sub ruinele lor. Ceea ce se întâmplă acum topește gratiile închisorii mele. Simt asta. Sunt bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până ce i-au arătat acestuia ceea ce trebuia să fie pielea sa, în versiunea detașabilă. Oribil! Acestea sunt doar câteva din întâmplările care transpiră din închisori. Nimeni nu știe exact ce altceva se mai petrece între pereții de beton armat și gratiilor de oțel. În seara asta abia aștept să ajung acasă! Se pare că Ministrul va face o altă conferință de presă, în care să anunțe măsurile ce vor fi luate de acum încolo în școlile și în liceele țării. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu chirie, atunci vor sta după bunul meu plac! DE AJUNS! Strigătul meu fulgeră întunericul și sfărâmă gratiile care nu le vedeam. Limitările mele dispărură! Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic de obiectat. Unele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții ochii tăi acum, Numai eu, rămas același, Bat mereu același drum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... Și ieșind pe ușă iute
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sendviș din coș și se duse să se uite la undițe. Capitolul 4 Era o zi Îngrozitor de fierbinte. Reușiserăm să Îngrămădim tot felul de lucruri care formau o baricadă perfectă peste pod. Era o bijuterie de baricadă. Poarta mare cu gratii de fier masiv era luată din fața unei case. Era prea grea ca s-o poată ridica, iar noi puteam trage prin ea, și singurul fel În care puteau trece era să se cațere peste ea. Era o minunăție. Au Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intra în cartea aceasta, doar în costumație politică, exclusiv. Nu pot decât să le urez să iasă cu bine, din actuala horă politică, sănătoși și doar cu ceva cozi, tip DNA, fiindcă pușcăriile îi așteaptă cu drag și dor, cu gratii noi, plătite din fonduri europene. Ioan Mititelu 2011 La început de 2011 Deși am o teamă grozavă de acest an în care sunt întemeiate semne că ne va termina Bocul cel mic și Bețivanul cel mare, nu am avut până la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
protejez. Și dacă n-aș fi fost chemat la telefon, l-aș fi făcut praf pe tipul ăla. Îl știu pe căcatul ăla. A scris o carte despre homosexuali În Închisoare; e ca un Jean Genet al săracului. Sodomie după gratii. Sau să fii un Înger creștin pur pentru că ai comis o crimă și ai frumoase aventuri amoroase cu bărbați. Știi cum e. — Am prins ideea generală. Dar m-ai dus de nas, Lionel. — N-am vrut. În ultima clipă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la limita toleranței. Din moment ce doamna Arkin m-a rugat să am răbdare, pot să mai Îndur Încă puțin, dar foarte puțin. Apoi trebuie să cer poliției să vă rețină fiica. — Numai de-ar folosi la ceva să o pună după gratii! Credeți-mă, nu vă pot spune cât de rău Îmi pare. Dar sunt perfect convins că manuscrisul se află În siguranță. Înțeleg că nu aveți nici o copie. — Trei ani de muncă. — Asta e grav. Speram să nu fie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mă simt prea-n formă. Cum e jos, rău? Multă apă? Fără comentarii. Întotdeauna iese așa. Ăsta o fi oare mesajul meu către lume din sinele meu inconștient? — De ce să trimiți așa mesaje? Cenzurează-le. Pune-ți mintea inconștientă după gratii pe pâine și apă. — Nu, e doar felul meu muritor de-a fi. Nu poți să-l ții la fund. Trebuie să iasă. Și eu urăsc asta. Subțirele domn Sammler, aranjând delicat căldarea ușoară la țeavă, În timp ce apa rapidă stropea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare fusese o masă compactă de pini se lămuri acum În ace și copaci separați. Apoi, Rolls-ul argintiu dădu colțul, răsărind de după tufișurile Înalte ale gardului viu. Radiatorul geometric, distins, monogramat sclipea printre gratii. Emil coborî, uitându-se În sus. Un avion galben zbură pe deasupra casei. — Ăsta sigur este Wallace. A spus că o să zboare cu un Cessna. — Bănuiesc că este Wallace. — Voia să verifice echipamentul Într-un loc pe care Îl cunoaște. — Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poate fi trăită și altfel și că se merita să încerc să mă schimb. Afară nori gri prevesteau venirea ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez. Pe dinafară semăna a închisoare, fiindcă avea gratii la ferestre, tencuiala se jumulise de la vânt și părea că e o clădire ce stă să se dărâme. Gratiile de la geam dădeau pedagogilor din acea vreme senzația că numai așa pot ține în frâu o hoardă de adolescenți adunați de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez. Pe dinafară semăna a închisoare, fiindcă avea gratii la ferestre, tencuiala se jumulise de la vânt și părea că e o clădire ce stă să se dărâme. Gratiile de la geam dădeau pedagogilor din acea vreme senzația că numai așa pot ține în frâu o hoardă de adolescenți adunați de prin toate colțurile țării. Călătorisem de la Iași la Arad cam 16 ore cu trenul, oboseala pusese stăpânire pe mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul care avea să mă adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întors în cameră, am constatat că rămăsesem singur. N-aveam bani, nu aveam cu cine să ies în oraș dar nici în cameră n-aveam chef să rămân. Căminul internat avea un aer ce aducea cu închisoarea, poate și din cauza gratiilor impunătoare de la parter și primul etaj, poate și din cauză că eram păziți de un portar și libertatea însemna uneori să vezi lumea de dincolo de gard. Străzile Aradului mi s-au părut mereu liniștite, lume puțină și tăcută, clădiri mari cu ziduri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]