2,649 matches
-
fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate într-o singură perdea imensă de gri. Holul Colegiului de Artă LuXiun din Yenan e plin de lume. Mao e așteptat aici să țină o cuvântare. Fata din Shanghai stă în primul rând, pe un scaun de lemn. A venit devreme, ca să-și asigure locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse în poemul său. Se gândi cum Luna se învârte în jurul Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cum mișcările mele erau imitate, cu doar o fracțiune de secundă Întârziere, de grupul meu de discipole. Ca de obicei, Josie stătea chiar În fața mea, având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
minte asta, i-am zis În vreme ce-mi puneam haina. — Îmi place culoarea, spuse el pe neașteptate. De haină vorbesc. — O, mulțumesc. L-am măsurat din priviri. — Ei bine, apropo de asta, bleumarinul v-ar veni mai bine decât griul. V-ar pune În valoare ochii. Mi-am ridicat rucsacul pe umăr și-am părăsit clădirea. Era ora șapte și cerul se Întunecase de ceva timp; Înconjurate de haloul lor de lumină, felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scriu adresa... Puse dispozitivul Înapoi În geantă și extrase o agendă; frunzărind paginile, a descoperit una nescrisă, a mâzgălit ceva pe ea, a rupt-o și mi-o Înmână. Am luat-o cu un gest automat. Fila era din hârtie gri marmorată și părea a fi scumpă. — Și-am să-ți dau și o carte de vizită... Reintroduse agenda și scoase un portcard aurit. Printr-o manevră de expert, eliberă cu o smucitură ușoară una dintre cărțile de vizită, folosind unghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am ieșit să ne plimbăm. Hatsumi a vrut să plătescă, dar până la urmă am convins-o că eu am invitat-o și deci nu se făcea să o las pe ea. Aerul nopții era răcoros. Hatsumi și-a pus jacheta gri deschis și a pășit alături de mine. Ne plimbam fără țintă, eu cu mâinile în buzunare. Ca atunci când m\ plimbam cu Naoko. Nu știi unde am putea juca biliard, pe aici, prin apropiere? mă întrebă Hatsumi, brusc. — Biliard? Joci biliard? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ani? L-ați văzut pe tovarășu’ Ăsta Îndepărtîndu-se de cîmpul de bătĂlie? — Nu, răspunsei. N-am văzut nici un tovarăș care s-arate așa. MĂ privi pentru o clipă și observai că ochii Îi erau de un galben care bătea spre gri și că nu clipea deloc. — Mulțumesc, tovarășe, Îmi răspunse În franceza aia ciudată și apoi vorbi repede cu colegul său Într-o limbă care nu-mi suna cunoscut. Apoi urcară pe cea mai Înaltă parte a crestei, de unde puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum se umflă și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să sfîrÎie. O simțea grea, dar pe de altă parte o vedea crescînd ușurică, parcă plutind În tigaie. — Bună dimineața, Îi spuse soră-sa. Am dormit Îngrozitor de mult? — Nu, drăcușorule. Era doar În cămașa care-i atîrna peste picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
putea mișca. CĂlcase-n picioare desișul din care se hrănise, după care tăiase un fel de cărare printre copaci, iar David și cu taică-său urmăriseră stropii mari de sînge. Apoi elefantul se băgase În desiș și David Îl văzuse, gri și imens, sprijinit de trunchiul unui copac. De unde stătea, David Îi vedea doar sternul, și atunci taică-său o luă Înainte, iar David Îl urmă și se apropiară de elefant dintr-o parte, ca și cum ar fi fost o corabie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-a mai fost vie și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lovim o dată. — Nu. Mi-a ajuns o dată. Am tot spatele tatuat. — Bine. Du-te. Se tîrÎ ca un șarpe, prin iarbă, sub tirul 50-urilor, trase cuiul grenadei, după care dădu drumu’ manetei, ținu grenada din care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puloverul meu e aranjat cum trebuie. Suferința, îmi spun, nu ne face mai puțin frivoli. Port un pulover negru, ușor decoltat, părul este strâns în coadă pentru a-mi face gâtul să pară mai lung, sunt îmbrăcată cu pantaloni mulați, gri cu dungi. E o ținută plictisitoare de serviciu, dar m-am îmbrăcat așa fiindcă aveam să vin aici după muncă. Mi-a intrat în cap că într-o astfel de ocazie trebuie să fiu cât mai discretă. Mă simțeam de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bună cale de a mă ocupa de el și de întreaga situație este cea directă. —A, da? Și ce ți-a spus? îl întreb sorbindu-mi vinul și privindu-l drept în ochi, care acum sunt mai mult verzi decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
salutau. Contactele le ținea mătușa Caterina - și, după sosirea noastră, mama - căreia Adelino Canepa Îi exprima toată simpatia și Înțelegerea pentru faptul că era cumnata unui monstru. Unchiul se Întorcea acasă În toate serile pe la șase, cu obișnuitul lui costum gri la două rânduri, pălărie moale și un număr din La Stampa, Încă necitit. Mergea drept, ca orice vânător de munte, cu ochiul lui cenușiu ațintind culmea de cucerit. Trecea prin fața lui Adelino Canepa, care la ora aceea stătea afară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
momentul dialogului Între patru ochi. Dar nu putui să mă sustrag invitației și ne Îndreptarăm Într-acolo. Mie nu-mi plăcea prea mult acest Riccardo. Pe la Începutul anilor ’60 făcea tablouri foarte plicticoase, niște textùri foarte fine de negru și gri, foarte geometrice, cu ceva optical, care făceau să-ți joace ochii. Erau intitulate Compoziție 15, Paralaxa 17, Euclid X. Abia Începuse șaizeci și optul, și el expunea În casele ocupate, schimbase un pic paleta, acum erau numai contraste violente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de rând, abia scăpat de uniformele stupide în care era nevoit să se deghizeze la parăzile proletare de 1 Mai și 23 august, Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe drumul desfundat Îngerul blond, emisarul Cerurilor, cu tricoul lui galben, pătat de gudron și cu blugii gri mototoliți, năpădiți de scaieți și murdăriți circular, în tur, de la iarba strivită. La un metru în spatele său, umăr la umăr, înaintau sub perdeaua razelor lunare, în noaptea fără vânt, Poetul și cu Fratele, cel dintâi sensibil mai optimist și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primul puț. Sau încercăm să găurim un perete. Dar vom încerca prima variantă până vom trece la lucruri mai serioase. (Remarcă expresia lui Kane.) Renunțăm? ― Nu încă. Abandonez când n-om găsi nimic după explorarea fiecărui centimetri din cașalotul ăsta gri decât pereți decolorați și mașini blocate. ― Mie mi-e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau tronculară, anestezie generală, anestezie potențată. Pentru refacerea pleoapelor, se va ține cont de anumite puncte precise de reper (puncte conjugate), care, pentru chirurgia palpebrală, sunt: fornixul, punctele lacrimale, caruncule, pliul palpebral superior, marginile periferice ale tarsurilor, solul ciliar, linia gri și comisurile externe. Datorită vascularizației lor foarte abundente și fineții pielii, pleoapele se cicatrizează foarte rapid. Intervalul de timp variază după planurile vizate, mergând de la 3-4 zile pentru conjunctivă, la 7-10 zile pentru piele. Cicatrizarea se face, însă, mult mai
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ca atunci când ieși de la cinematecă și ți se pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]