2,789 matches
-
satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge la Hotin”. Nu scapă de porunca lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apreciez la justă valoare atât stilul folosit în exprimare, cât și bogăția de idei, de frământări, de sentimente pe care le-ați manifestat în diferite perioade de timp, în care au fost create aceste piese și piesuțe valoroase, asemănătoare unor grinzi și cărămizi pe care un constructor inspirat ca dvs. le-a asamblat și a scos în final o adevărat operă literară. Am avut ocazia rară de a gusta, de a savura pagini antologice de adevărată poezie în proză cu foarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu mâinile mele. Probabil, asta se întîmpla într-un sfârșit de iarnă sau la începutul primăverii. N-am reușit decât să fac să sară câțiva tăciuni pe niște obiecte inflamabile aflate pe lavița din fața sobei. Flăcările au ajuns repede la grinzi și, în clipa aceea, m-am speriat. Mi-am părăsit experiența și m-am strecurat în curte, fugind de la locul faptei. Abia după ce m-am văzut la adăpost, dincolo de poarta șurii, am strigat, anunțînd-o pe mama că ardeau niște haine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, 8. și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lîngă casă, pentru zidul cetății, și pentru casa în care voi locui." Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9. M-am dus la dregătorii de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
cu întreg satul, chiar. Așa că ulița unde a stat Badea Barbu a devenit, mai simplu, Ulița Badea Barbu. Câți ani să fi trăit? Peste o sută? Unii spun că o sută zece sau o sută cincisprezece. Ori mai mult. Pe grinda casei sale se mai văd și azi cele 100 de crestături, fiecare din ele făcută la căderea primei zăpezi a unui an. Asta ar fi o certitudine că, cel puțin, veacul a fost atins. Lucru atestat, de altfel, și de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
pe avioane mici și-i plăcea cum urmează ei niște puncte de reper ca să găsească exact locul ăsta, an de an. Cum recunosc câmpuri particulare. „Ascultați la mine, cocorii țin minte. Se agață de lucruri așa cum se agață liliacul de grinda șopronului.“ Și prima oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau ceva asemenea lor vor lua din nou calea râurilor. Când nu va mai rămâne nimic altceva, păsările vor găsi apă. Când Karin Schluter intră în camera fratelui ei, omul care n-o recunoștea dispăruse. În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei uși dărăpănate, pe o stradă din oraș, sub șinele trenului suspendat, o grămadă de zdrențe și oase, rece și fără viață, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri prea scurt, că nu se poate Întinde drept nici Într-o cușetă de tren, nici Într-o cușetă de vapor, că se izbește cu capul de grinzi cînd coboară niște trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul orașului Își trece mîna peste creștet cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pot să cuprindă între ele o zi de vară, altminteri fiind două elemente complet diferite. Se mai spune că bărcile au fost duse într-un loc sigur, cel puțin cele mai bune dintre ele, că sînt prinse în curele de grinzile podurilor conacelor sau sînt așezate pe căpriori, între spălătorie și cutiile cu haine vechi și hîrtii. Nu m-ar deranja dacă ar trebui să rămînă acolo pentru totdeauna. Etajul de sus al clădirii care găzduia clubul și camera de consiliu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu un zîmbet încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar fi început să se miște, ori ar fi devenit dintr-o dată o stradă, un drum lung care șerpuia, un zid care se apleca înainte și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stabilit pasul pentru douăzeci de bătăi puternice. Nu știu dacă David m-a auzit, dar m-a înțeles la fel de bine fără cuvinte. Am accelerat. Mi-am croit cale printre bucățile de beton din care răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atât de expresive stații de pompare pentru irigații aparținând de drept COMTIM-ului. Imaginile care ni se înfățișează ar putea prea bine fi folosite de Tarkowski pentru filmări ca acelea din neuitatul film Călăuza: traverse și piedestale de beton, uriașe grinzi din fier, statoare înțepenite de la urieșești motoare electrice, cutare recipient din plastic de Coca Cola plutește pe apele întunecate, afară câmpuri nesfârșite și, din loc în loc, stâlpii de beton lipsiți de cablurile care purtau odinioară curentul electric. Pe când stăteam noi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de lemn, sau de zidărie. Ele puteau fi însă și de lemn și este natural că și lemnul să fi fost așezat în formă de boltă, pentru o deschidere atât de mare, unde nu ar fi putut să reziste niște grinzi orizontale. Traian trecând Dunărea la Turnu-Severinului, a doua întrebare care se pune de la sine este pe unde au apucat el către Sarmizagetusa; deadreptul prin pasul Vulcanului sau prin acel al Turnului Roș ? Dacă Traian ar fi vrut să lovească numai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de lîngă tine încep să țipe. Te întrebi la cine urlă de data asta, și ei urlă și mai tare, iar asta te intrigă, „Doamne, dar dacă la mine urlă?“; și te întorci, iar deasupra capului ți se leagănă o grindă de zece tone în macara. — E cumplit! Dar nu sînt reguli împotriva chestiilor ăstora? — Ar trebui sa fie o cale liberă în mijlocul atelierului, da’ cînd lucrezi la McHargs, nu-i ușor. Coulter chicoti. S-a întîmplat ceva ciudat ieri. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în macara. — E cumplit! Dar nu sînt reguli împotriva chestiilor ăstora? — Ar trebui sa fie o cale liberă în mijlocul atelierului, da’ cînd lucrezi la McHargs, nu-i ușor. Coulter chicoti. S-a întîmplat ceva ciudat ieri. Tipul dirija coborîrea unei grinzi dintr-o macara; știi și tu, stătea sub ea dirijînd coborîrea cu mîinile înu poți auzi un cuvînt în vacarmul ăla); cum îți zic... mai jos, mai jos, puțin la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vacarmul ăla); cum îți zic... mai jos, mai jos, puțin la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar pe piciorul lui. A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar în două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu clădiri vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă. Lemnăria dintre plafon și grinzile podelei era acoperită de un tapet cu model de nu-mă-uita, iar pe unul din cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate și călcate. — Mic, dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de perete, că stătuse multe secole acolo și nu se va prăbuși fără să dea semne. în cele din urmă, nu ajunse la un nou etaj, ci la un pod îngust din metal. Deasupra era un mecanism negru. Desluși niște grinzi din lemn, o roată mare și un clopot a cărui margine, atunci cînd păși dedesubt, îi ajunse pînă la umeri. Ridică o mînă spre limba lui masivă și o împinse cu atenție, dorind să atingă ușor marginea, dar greutatea crescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păși în spațiul îngust dintre ei, pentru că nu-i trecea prin minte unde s-ar putea duce. CAPITOLUL 43. Explicația O pardoseală de beton, prăfuită și murdară de găinaț de porumbei se întindea sub un acoperiș înalt, susținut de niște grinde din fier. Din ușă se întindea un covor lung și albastru, care se pierdea într-o depărtare vagă. Merse pînă ajunse la un covor asemănător, dispus în unghiuri drepte. Dădu colțul pe lîngă o fîntînă care susura într-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trase și mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre noi ar fi putut, foarte ușor, să-i crape capul cu ea; sau domnul Sima, care avea în odaia de jos o pușcă, o văzusem eu, ar fi putut să dea fuga s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]