2,606 matches
-
susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se preumblă împreună cu Leonardo da Vinci, iar Venus pare desprinsă dintr-un tablou al lui Velázquez. În Infern își îndură supliciul grupul lui Laocoon, apoi Sisif și Prometeu, dar și
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
competiție pentru colegiul al III-lea de Ilfov. În urma unui șantaj, încercat în 1913 asupra bancherului Mauriciu Blank, este arestat și întemnițat. De acum, pentru el începe declinul. Marele păcătos nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
din adunare. Noutatea tehnicii narative se impune de la sine. Acesta e și primul nucleu narativ al romanului constituit în jurul subiectului Struțocămila, propusă ca pretendent la tron împotriva Vidrei, întrucât toate discursurile arată cine e și cât e de hibrid și grotesc acest animal. Cel mai prost și mai ridicol dintre toți se dovedește însă comod pentru cei ce mânuiesc din umbră sforile politicii. Caracterul comic și, concomitent, dramatic al politicianismului balcanic prefigurează perspectiva proprie lui I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
o piesă despre forța implacabilă a destinului, care decide traiectorii umane surprinzătoare. Ca și în cealaltă lucrare dramatică asimilată repertoriului permanent, Capul de rățoi (1940), introspecțiile psihologice sunt efectuate cu decizie, satira este bine structurată, iar umorul, cu note uneori grotești, punctează inteligent acțiunea preponderent gravă. Subiectul poate fi apreciat în descendența scrierilor ibseniene, în sensul realinierii dominantelor individuale sub influența unei convingeri fundamentale și a imperativelor legate de materializarea acelei convingeri. În piesă funcționează un registru moral și unul de
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
șarjei satirice sunt inerția, falsul, lașitatea. Capul de rățoi are ascunse în narațiunea dramatică filoane tragice, ținând de alterarea esenței umane, care nu sunt sondate direct, dar a căror pulsație nu poate fi ignorată. Unele îngroșări în registrele ilogicului și grotescului apar ostentative și diminuează valoarea întregului. Considerată prin raportare la momentul apariției sale în dramaturgia românească, piesa lui C. poate fi socotită ca o scriere preionesciană. Alte câteva tentative literar-teatrale ale autorului sunt nesemnificative. Nae Niculae, comedie didactică, reprezentată de
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce bătea și mai mult la ochi prin mobilele de modă veche care erau în cameră. Bagdadia de gips era acoperită cu o mulțime de figure greoaie, care se înșirau într-o coroană mare și erau un rest din gustul grotesc al secolului al X[V]II-lea și a împovărării sale de ornaminte. Această cameră fuse oarecând laboratoriul consilierului și rămăsese {EminescuOpVIII 567} neatinsă precum a fost când era acela în viață. Un orologiu de părete într-un teas mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
paralizată în afară decât în vremea de-acum. Și la noi starea de lucruri prezintă analogii, deși, se 'nțelege, treapta noastră de cultură nu se poate compara cu cea franceză, încît ceea ce acolo e ridicol și neînsemnat, la noi e grotesc și scârbos. Și la noi nulitate demagogică suplantează nulitatate; dar ceea ce în Franța e încă o comedie la noi e o farsă de paiațe. Fiecare din paiațele inculte, adeseori din natură stupide, râvnește 153 {EminescuOpXIII 154} la cârma statului, voiește
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
creierul tău e acela al unui quint imperial. Știu asta pentru că am mai văzut cum arată o asemenea minte. Oksana se ridică constatând cu uimire că nu simțea nici o durere sau vreo altă senzație care să-i amintească de viziunea grotescă pe care Alaana i-o impusese cu atâta forță. - Du-te! Acum e și mai periculos să fim văzute împreună. Dumnezeule, cine și-ar fi imaginat că Oksana Bint Laesia e în fapt quint imperial?! Du-te, hai du-te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din Paris și de a se întoarce în New England: Ea are teoria ei despre motivul acestui lucru este vorba numai despre acea femeie îngrozitoare. Femeia înspăimîntătoare pare imensă, este o imagine monstruoasă care o bîntuie neîncetat în gîndurile sale, grotesc de mare și colorată fantastic. Detalii, circumstanțe particulare îi vin în minte acestea formează, în jurul întregii legături, o masă de povești stridente uluitoare, în care ignoranța bietei bătrîne în problemele vieții și ale lumii brodează și se învîrte la infinit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Dumnezeu, atrăgîndu-și adorația în această calitate, Iisus blasfemiază. El se înrudește cu faraonii, cu tot ceea ce e respins. A face trup din Dumnezeu ține de idolatrie. Ca un Mesia să refuze coroana împărătească pentru o coroană de spini, pare grotesc. Sanhedrinul a obținut condamnarea la moarte a lui Iisus fără mare dificultate atît de monstruoasă a părut pretenția lui Iisus. Nici dinspre partea grecească scandalul n-a fost mai mic. Învierea eroilor provoca rîsul în rîndurile publicului grecizat. Pentru ei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
specificități a unor "rase" (popoare de fapt). Ș( dacă fenomenul aculturației ajunge să amenințe evoluția naturală, atunci poetul nu ezită să-ș( dorească "sănătoasa barbarie", deși poziția publică ține cont de inevitabilitatea proceselor de sincronizare. Simplul gest al imitației are rezultate grotești. Tensiunea dintre formă (ideea abstractă) ș( fond (natura) nu dispare dec(t atunci c(nd ideea (ș( găsește corespondentul (n realitatea concretă. Aceasta se poate (nt(mpla doar (n cazul (n care procesul de implementare a noilor forme se face
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ar traduce-o prin comunități strategice de creare colaborativă de cunoștințe Într-o lume deschisă. Astăzi, pe Planetă, conceptele, modelele și modele circulă cu viteza luminii prin țări și culturi. Importarea oarbă a acestui aport japonez ar fi nu doar grotescă și neavenită, dar și total ineficientă, dacă nu contraproductivă. La fel ca În cazul programelor informatice transferate via internet, decompresia - culturală, În cazul de față - este indispensabilă. Japonia Își renovează gestiunea Întreprinderilor pornind de la humusul său cultural, pentru a câștiga
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Înainte de a se preface În cuvinte au fost flori. Unele, discrete, deschizând orizonturi metafizice. Altele sunt surâsuri desprinse dintr-o tragică resemnare În fața vieții. Unele au urâtul obicei al dascălilor care moralizează. Altele, un umor izbăvitor de tristețe. Adâncime, joc, grotesc Întâlnești la fiecare pas, dacă nu la orice țăran, atunci În belșugul de Înțelepciune al acelui țăran fără de nume, sinteză rezumativă a geniului unui Întreg popor, rămas aproape același prin cel puțin zece veacuri” (Blaga, 1990, p. 252). Lumea proverbelor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
marile intuiții din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei decât al subtilității, căci nebunia poate să ducă la creație, dar subtilitatea, nu. Este infinit preferabilă o creație absurdă, grotescă și barbară, unei tendințe de a diferenția aspecte formale, dar nerevelatoare. Mai bine o noapte eternă, decât o zi fadă, mai bine obscuritatea, decât o lumină ștearsă” (Prea multă claritate, 1933). Μ Viața unora este În așa măsură marcată de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
N. Georgescu, L. Pușcariu. Poezii populare culese în Macedonia au tipărit I. Fotianu, I. Santo și junimistul I. D. Caragiani. Lui D. Bolintineanu i se publică Viața lui Cuza și un fragment din Doritorii nebuni, iar lui V. Alecsandri - spiritualul Dicționar grotesc, care a stârnit atâtea nemulțumiri, îndreptate în egală măsură împotriva autorului și a revistei. Repertoriul bogat al autorilor străini traduși și, mai ales, calitatea operelor selectate arată că Grandea ambiționa să alcătuiască o adevărată istorie exemplificată a literaturilor europene, în
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole apărute în ziare, discursuri ale oamenilor politici, decrete și declarații oficiale. Pe sute de pagini convenția ficțiunii se
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
1957), Salvatorul (1959), Ultimul batalion (1960), o cronică pamfletară a evenimentelor politice interne și internaționale dintre 1919 și 1944. Aici autorul, intrat fără efort în rândul celor care erau în consens cu ideologia oficială, face risipă de sarcasm și redimensionare grotescă a conjuncturilor politice și a reprezentanților „regimului burghezo-moșieresc”, așezați în contrast accentuat cu lupta și idealurile muncitorilor comuniști. L. a tradus din Șalom Alehem, Israel Zangwill, A. P. Cehov, Maxim Gorki ș. a. SCRIERI: Coada lui To, București, [1918]; Gorki în fața revoluției
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
în actul Haidem la teatru, pe care nu îl salvează nici ritmul alert, nici câteva replici spirituale. Prin Cameleonii, M. încearcă să revină la comedia de moravuri, atacând oportunismul, dezumanizarea, fuga după un câștig fie și derizoriu. Unele scene sunt grotești, precum aceea în care o familie înscenează un accident feroviar, pentru ca CFR-ul să preia cheltuielile de înmormântare ale fiului „fără căpătâi”. În ansamblu, se constată un deficit de inventivitate în ce privește situațiile și tipologia. Cu toate că nu era lipsit de unele
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din care este percepută: cea a discipolului său și cea a faptelor săvârșite de el însuși într-un târg prăfuit din Moldova. Este un bun prilej de a crea personaje și situații grotești, anunțând parcă literatura absurdului. Apetența pentru dilemele existențiale își află apogeul în Tezaur bolnav. Căutarea, aspirația către cunoașterea de sine este plasată într-un mediu intelectual, ceea ce amplifică neliniștile, zbuciumul unei conștiințe dornice să-și înțeleagă propriile limite și să
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
sarcasm din nuvelele lui I. (Funeralii naționale, 1937, cu o reeditare în 1969 - Noapte de cloroform) sunt emise pe un ton aparent neutru, cumpănit. Ironia secretă colorează satiric o proză unde tocmai falsa distanțare a naratorului imprimă eficiență grotescului. Un grotesc vizând, în Comitet de ajutorare, lipsa de omenie a celor înstăriți, care își ascund nepăsarea egoistă față de cei aflați în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat - până la gestul
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
pregnantă a creativității sale. I. urmărește în primul rând traiectele poeziei, de la tradiționalismul începuturilor, trecând prin impactul fertilizator al modernismului, spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian. Toți indivizii, copleșiți de destinul lor existențial, nu găsesc altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
din anii ’90 dominantă pare a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume sufocată de derizoriu. Ciclul de poeme Autobuzul cu cocoșați din antologia de autor Inima ca un pumn de boxeur (2000) valorifică tot fantezia grotescă ce alătură banalul și sublimul și propune un personaj, sam, congener cu mopete al lui Mircea Ivănescu sau cu Detectivul Artur, Reparata și alte personaje lin lirica lui Emil Brumaru. Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin (2001) e jurnalul unei
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]