2,871 matches
-
știu atunci că leul este mort. Se apropie de Wilson, a cărui statură părea un reproș mut, și care Îl Întrebă: — Vrei să faci poze? — Nu. Asta fu tot ce-și spuseră până au ajuns la mașină. Atunci Wilson spuse: — Grozav leu. Băieții o să-l jupoaie. Până atunci am putea sta aici, la umbră. Nevastă-sa nu se uitase la el și nici el n-o privise. Se așeză lângă ea și Wilson trecu pe scaunul din față. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcea să meargă Înainte și după aceea, când a doua lovitură zdrobitoare Îi sfărâmase coapsele și el se tot târa spre lucrul acela bubuitor și zdrobitor care-l terminase. Wilson știa câte ceva despre asta, dar exprimase totul simplu, spunând doar „Grozav leu“. Dar Macomber nu știa nici ce credea Wilson despre lucruri și nici ce simțea nevastă-sa, În afară de faptul că o terminase cu el. Mai terminase ea cu el și Înainte, dar treaba asta nu dura niciodată. El era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă o gură de whisky din ploscă și se Înfioră puțin când Înghiți băutura. Apoi Îi Întinse plosca lui Macomber, și după aia el i-o dădu lui Wilson. — A fost foarte palpitant, zise ea. Am o durere de cap grozavă de la chestia asta. Da’ nu știam că ai voie să-i Împuști din mașină. N-a tras nimeni din mașină, Îi răspunse Wilson rece. — Adică să-i hăituiești cu mașina, asta am vrut să zic. — Mda, nu se face În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca glazura unei prăjituri și era ușoară ca pudra, și-și amintea cum coborau vertiginos, fără zgomot, ca niște păsări În picaj. Rămăseseă blocați de zăpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fierăstrăul de craca unui copac. Dick lăsă topoarele pe micul debarcader. Dick era metis și mulți dintre fermierii de pe-acolo ziceau că de fapt e alb de-a binelea. Era foarte leneș, dar odată ce se pornea era un muncitor grozav. Scoase o bucată de tutun din buzunar, mușcă din ea și apoi le spuse celorlalți ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu toată greutatea pe coada țapinelor. Bușteanul se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un bețiv. — Asta așa e. Era impresionat. Nu se gândise la asta până acum. Crezuse mereu că dacă bei singur, ajungi cu siguranță bețiv. — Ce mai face taică-tu? Întrebă respectuos. — Bine. Mai face pe nebunu’ câteodată. — E un tip grozav, spuse Nick. Își turnă apă-n pahar. Apa se amesteca Încet cu băutura. Era mai mult whisky decât apă. — Poți să bagi mâna-n foc pentru asta, spuse Bill. — Și taică-miu-i de treabă. Fii sigur de asta. — Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tigaie. Mai turnă peste ele niște apă dintr-un hârdău de lângă masă. Era cam mândru de el. Rezolvase totul foarte practic. Intră-n cameră cărând bușteanul și Bill se ridică din fotoliu și-l ajută să-l pună pe foc. — Grozav buștean, spuse Nick. Îl păstram pentru vreme rea. Ăsta o să ardă toată noaptea. — O să rămână cărbuni, ca să faci focu’ dimineață. — Așa e, fu Bill de acord. Purtau o discuție foarte elevată. — Hai să mai bem una, spuse Nick. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi și o să-i fie recunoscător, dar ea urma, pe neașteptate, să se căsătorească În acea primăvară. Îl iubea ca-ntotdeauna, dar Își dăduse seama că ei avuseseră doar o idilă de adolescenți. Spera ca el să aibă o carieră grozavă și credea În el pe deplin. Ea știa că așa e mai bine. Maiorul nu s-a căsătorit cu ea În acea primăvară și nici altă dată. Luz n-a primit vreun răspuns la scrisoarea trimisă-n Chicago. La scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
febrile și o dădu peste cap. Firele albe de păr de pe gât i se mișcau când bea, cu ochii ațintiți pe sticla maro. O bău pe toată. Soarele strălucea În timp ce el bea. Era minunat. Până la o urmă era o zi grozavă. O zi minunată. — Senta, caro! Mâine dimineață, la șapte. Îi spusese de mai multe ori caro tânărului domn și nu se-ntâmplase nimic. Marsala fusese bună. Ochii Îi străluceau. Zilele ca cea de azi aveau să vină una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ele de ajuns undeva, și nu apar Încurcături, dar Parisul e tot o bulibășeală pe care n-o mai descurcă nimeni. Da’ până la urmă a ajuns să-mi placă, sau măcar unele locuri, și vă zic, aici sunt cele mai grozave curse din lume. De fapt, părea că ele sunt cele care fac ca lucrurile să meargă și cam singurul lucru pe care te puteai baza era că autobuzele o să meargă zilnic la stadionul pe care se ținea cursa, ducându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ne-am mutat În Maisons-Lafitte, unde stătea cam toată lumea În afară de gașca din Chantilly, la pensiunea doamnei, Meyers. Maisons e cel mai teribil loc În care am stat vreodată. Orașul nu-i cine știe ce, dar era un lac și o pădure grozavă prin care pierdeam vremea toată ziua, eu și câțiva puști, și bătrânul mi-a făcut o praștie cu care am doborât multe păsări, printre care și o coțofană. Dick Atkinson, puștiul, a nimerit Într-o zi un iepure - l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cloud. Era un derby cu mize de două sute de franci și șapte cai, și favorit era Țarul. M-am dus În padoc cu bătrânul ca să vedem caii și vă zic că n-ați văzut așa cai. Țarul era un cal grozav, mare și galben, făcut parcă numai ca să alerge. Nu mai văzusem cal ca acesta. Îl plimbau prin padoc și el Își ținea capul În jos, și când a trecut pe lângă mine am simțit un gol În stomac, atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cred și eu, spuse primul, rupând biletele În două. Și George Gardner se uită la mine să vadă dacă auzisem și sigur că auzisem, așa că-mi zise: Nu-i asculta pe golanii ăia, Joe. Taică-tu a fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau În sus și-n jos lovindu-i degetele Înțepenite, și zise: — Și o să pot și eu să joc fotbal, domnule doctor? Fusese un scrimer grozav, Înainte de război era cel mai bun din Italia. Doctorul intră până În biroul său și se Întoarse cu o fotografie În care se vedea o mână ofilită, aproape la fel de mică precum cea a maiorului, și care se făcuse mai mare după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un drum lateral care trecea peste deal și peste câmpie până-n spatele fermei lui Hogan. De pe deal puteai să vezi luminile casei. Am ocolit casa și În ușă Îl văzurăm pe Hogan. — A fost bună plimbarea? ne Întrebă el. — Da, grozavă, spuse Jack. Auzi, Hogan, n-ai ceva de băut? — Sigur că am. Da’ care-i treaba? — Trimite-mi băutura-n cameră. Tre’ neapărat să dorm la noapte. — Treaba ta, tu știi mai bine, spuse Hogan. — Jerry, hai la mine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune, tată. A fost un 4 Iulie grozav. — Ți-e foame? — Normal. — Și cu pantofii ce-ai făcut? — I-am lăsat În căruța lui Garner. Hai la bucătărie. Tatăl lui Nick o luă Înainte, ținând lampa-n mână. Se opri și deschise cutia frigorifică. Nick se duse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dintre bărbați. — Dacă l-am cunoscut? Dacă l-am cunoscut? Dacă l-am iubit? Asta mă-ntrebi? L-am cunoscut cum n-o să cunoști tu vreodată pe careva și l-am iubit ca pe Dumnezeu. Steve Ketchel era cel mai grozav, mai bun, mai alb, mai frumos bărbat din lume și taică-su l-a Împușcat ca pe-un câine. — Erați În est când l-ai cunoscut? — Nu, Îl știam dinainte. A fost singurul bărbat pe care l-am iubit. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Aceeași măreață înfățișare o are călătorul care coboară cu plutele pe Bistrița. Pornind de la Vatra Dornei, dintr-o vale largă cu munți netezi (unul chiar se cheamă Oușorul, atât de rotund și îmbătrânit), intri de la o vreme într-o strâmtoare grozavă, săpată de apele râului între Giumalău și Pietrosul. Atât de sălbatică e priveliștea acestei „porși” prin mijlocul muntelui, încât crezi că ai intrat într-o șară fermecată. În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe la nas, acum mai pe spate până când ia poziția de «șezi». Ușor, ușor... Daaaa! Bingo! Dați-i recompensa imediat. A reușit. Și dumneavoastră ați reușit. Numai 5, 2 secunde de data asta. O, Doamne, ce rapizi sunteți amândoi. Ce echipă grozavă!“ La final, câinii gâfâiau și oamenii odată cu ei. Harry revoluționase dresajul pentru câini. Toată lumea o spunea. La Începuturi, mersese atât de departe Încât să creadă că teoria lui despre comportamentul câinilor poate fi aplicată la orice, de la Învățatul la oliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
V-au pus gând rău. Când Îi văzură pe străini, trei băieți se luară la bătaie În joacă, Înfruntându-se cu niște săbii improvizate. Cei doi mai mici foloseau tulpini de trestie-de-zahăr, dar cel mai mare, vrând să facă pe grozavul, alesese o tulpină de bambus, care era mult mai dur și cu care le făcea ferfeniță săbiile celorlalți. Zbang! Zbang! Erau pui de șefi de trib care-și apărau satul de invadatori. Cel mai mare dintre băieți Își luă avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de dulceață al legumelor depindea foarte mult de Îngrășământ. Se putea măsura pe scara Brix. Cu cât solul e mai fertil, cu atât conținutul de zahăr din plantele care cresc din el este mai ridicat. Cei care vindeau roșiile acelea grozave pe care le cumpăra ea În weekend, de la piața pentru producători, spuneau despre ele că ar avea un grad de dulceață de la 13 la 18 pe scara Brix. Roșiile de la magazin, Îi spuseseră producătorii, nu aveau nici pe jumătate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și-ar dori să dezvălui acest lucru. Dar vă pot spune: ca majoritatea asiaticelor, nu pare să aibă o zi peste 29 de ani. O, și are și o fiică de 12 ani, cam atât de Înaltă. Esmé. Un copil grozav. Precoce, curajoasă și drăgălașă. Are și un cățeluș, cam de 6-7 săptămâni, un Shih Tzu, care are hernie la ombilic. Știți, eu sunt medic veterinar, deci mă pricep la chestiile astea. Apropo, mi-ați văzut emisiunea, Dosarele Fido? Nu? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mare este Domnul! Și Domnului Atotputernic din ceruri și Fiului Său, Isus, care ne va primi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“ și a sticlelor fără fund de rachiu de palmier pe care le vom bea privind cele mai grozave dansuri, teatre de păpuși și cele mai bune emisiuni TV. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom deveni puternici, tot mai puternici, așa Încât atunci când vor muri dușmanii noștri și vor Încerca să se strecoare În Împărăția noastră, Îi vom birui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de cauzalitate au condus de la un lucru la altul. A fost asta și asta și asta - o cascadă de evenimente combinate cu o lovitură zdravănă care i-a făcut să facă o rotație de 360 de grade. Totuși, tobele fuseseră grozave, nu-i așa? Au hotărât că ar trebui să păstreze tobele În cadrul reuniunilor lor. Și că tot veni vorba despre tobe, Dwight chiar Își procurase o tobă pe care a trebuit să o strecoare atât prin vama birmaneză, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani. În ziua aceea și o parte din următoarea, a stat În acel loc fără fund, unde a purtat cu tatăl lui discuții lungi. Ce conversație grozavă a fost, atât fericită, cât și tristă. Tatăl său i-a zis că nu ar trebui să vadă În moștenirea familiei un blestem. Engleza Îl poate salva. Ar trebui să plece să studieze, să-și lase mintea să colinde liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]