KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

Întoarece-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la gunoi,,. -Cum la gunoi? se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la gunoi,,. -Cum la gunoi? se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la gunoi,,. -Cum la gunoi? se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
fugit mâncând pământul auzind că am omorât un om. Și să mai știi ceva: mi-ar fi plăcut să citesc și să călătoresc prin lume, să văd lucruri frumoase. N-a fost să fie. De aproape patruzeci de ani răscolesc gunoaiele și golesc sticlele de alcool ieftin. Ultimii cinci ani am avut norocul să mi-i petrec alături de tine și am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
a Întâmplat tragedia care ți-a Închis toată viața. În fine, e târziu pentru regrete și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pentru care libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul mizeriei, aici te lupți pentru mizerie, nu o obții cu una cu două, nu ți se dă dreptul la ea de pe o zi pe alta, nu te trezești dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație l-a aruncat la gunoi fără nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie și astăzi. Mă Întrerupe, vrea să mănânce ciuperci umplute cu cașcaval și să bea o bere Hopffen. Nu are Încredere În mine. Încerc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai cerut să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu, să privim chipurile oamenilor ghicind caracterul lor, să nu poluăm planeta cu gunoaie și să urcăm pe munți atunci când ni se face dor și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
aceeași farfurie? E mai bine să-i lăsăm să locuiască alături de noi? Ai auzit de bolile pe care le transmit? Acum o săptămână, unui prunc i-au mâncat fețișoara. A murit În chinuri groaznice. L-au Îngropat pe furiș, printre gunoaie pentru că nu aveau bani. -Antoniu, nu am inventat noi șobolanii, or fi și ei buni la ceva dacă Domnul le-a dat viață. Poate ar trebui să ne Împrietenim cu ei, să le vorbim, să-i dresăm, să ni-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
privește. Într-adevăr, uneori societatea te ajută să nu-ți mai poți controla amărâta de viață, dar mai există liberul arbitru care ești tu, și atunci nu mai poți Învinovăți pe nimeni și trăiești cum te-ai programat: scormonind prin gunoaie sau Întinzând mâna. Fiecare din cei ce populează ghetoul are povestea lui pe care semenii se prefac că n-o aud. O farfurie cu sarmale, o sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată, e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea sila este un sentiment justificat, despre care se pot scrie tratate. Nimeni nu-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]