3,185 matches
-
am luat-o pe culoar. În timp ce ne îndreptam spre mezanin, am văzut semnul de toaletă și am țâșnit pe ușa neagră a durerii mele. Dah! Doar pentru ologi! Un cărucior electric era pus chiar la intrare și un însoțitor în halat alb sau un medic m-a privit drept în față. M-am împiedicat și m-am întors - și am văzut-o pe Martina ceva mai departe, stând pe o sofa fără spetează, plângând de-a binelea în timp ce căuta ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre i-aș fi simțit mâna pe umărul meu. Am trecut prin coridorul oglinzilor și am intrat în camera din fund. Vron era acolo. Stătea pe sofa și bea șampanie roz. O revistă pornografică banală i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de cofetărie, zmeură, și ciocolată, și lămâie. Doar când mă uitam la pereți mă apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
TURCĂ DAU și FĂ-ȚI CURAJ S-O SUNI PE TÂRFA DIN BAYSWATER. Nu sunt deloc curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau ieșea de la metrou, susținând că are o întâlnire cu un client. Am mai dat un telefon scurt și apoi am început să mă schimb. Nu cred că aș fi impresionat-o prea mult pe Nicola în chimono. Neavând un halat și o pipă în mână, ar fi fost mai bine să port pantalonii negri și cămașa verde de mătase care funcționaseră atât de bine la Suki Fine încât o făcuseră să se încreadă în mine. Nu atribuiam acest succes exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis eu. — Da’ de unde. Abia mă apucasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pensiune. — Bine, dar dacă te văd ridicînd mai mult de un creion, ai s-auzi de mine. — La ordinele dumneavoastră. Aveți cuvîntul meu că azi nu voi ridica nici măcar o bănuială. Fără să mai stea pe gînduri, Fermín Își spuse halatul albastru și se Înarmă cu o cîrpă și o sticlă de alcool, cu care se instală În spatele tejghelei, În intenția de la face ca noi copertele și cotoarele celor cincisprezece exemplare uzate care ne sosiseră În dimineața aceea dintr-un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În noaptea aceea. CÎnd se crăpă de ziuă, truna cu găleata, străzile erau Înecate, iar ploaia biciuia geamurile cu furie. Telefonul sună la ora șapte și jumătate. Am sărit din fotoliu să răspund, cu inima cît un purice. Fermín, În halat de baie și papuci, și tata, cu cafetiera În mînă, schimbară acea privire care Începea să devină obișnuită. — Bea? am șoptit eu În receptor, Întorcîndu-le spatele. Mi s-a părut că aud un oftat pe fir. — Bea, tu ești? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dimineață, cu două zile Înainte să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sunt pe potriva dimensiunii lui intelectuale. În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de orhidee, crini imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost Întins de atâtea ori... Și ce s-a Întâmplat?! Ce să se Întâmple, două halate albe numai fălci și mușchi au sărit pe el și i-au imobilizat ramurile, legându-le strîns de cele două stinghii, un ram de o parte, alt ram de cealaltă, și apoi, după ce l-au curățat de frunze, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea el pe foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu timpul, masterandul deveni un client obișnuit al stabilimentului. Toamna, când vântul cel rău ce bătea din răsărit, smulgând copacii din rădăcini, Oliver venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din halat, ba chiar și de sub scoarța În care era Înfășurat de la o vreme trupul masterandului. Pesemne că planeta din care veneau ele atrase de mâinile nespus de Îndemânatece ale inginerului nu avea o formă rotundă ca pământul, ci se desfășura ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, serbându-și aniversarea printr-un „marș” de pomină. Mai Întâi, făcu eforturi ca să-și conștientizeze vârsta, obișnuindu-se Încetul cu Încetul cu ideea că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri și, luând o poziție marțială, se Îndreptă spre dulap să-și inspecteze „trupele”. Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea În mișcare. Acum, medicul era cât se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul, Îi aruncă o privire și Îi făcu, nu știu de ce, din ochi. Apoi, ducându-și mâinile la spate, În ritmul aceluiași vals, medicul, oarecum satisfăcut de gestul său, Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între ele În germană și unele recitau chiar pasaje din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se legau În gură, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între ele În germană și unele recitau chiar pasaje din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se legau În gură, din care pricină colegii lui de breaslă Îi aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]