1,541 matches
-
totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta gândeam și atunci, în ziua plecării din tabără, privindu-i pe cei doi cu un zâmbet care din nou nu-mi ieșea disprețuitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se făcu silă. „Toate astea s-au copt în mintea lui Lepidus“, gândi el, „și apoi le-a inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
proiectele acelea pentru Aegyptus. Vom vorbi despre ele... Pe când cobora, se hotărî deodată să se îndrepte spre camerele Miloniei și Drusillei, fiica sa. Camerele noii sale familii, după cealaltă, care-i fusese smulsă, frunză după frunză, până la singurătatea totală și halucinantă de la Capri. O familie, insula lui de intimitate absolută, de iubire umană; aici nu existau piedici, alerte, invenții: era o grădină închisă, minunată. Curând, în vila cea nouă chiar avea să fie o grădină. Pardes, spuneau persanii, iar noi aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spun, și se reped Într-un autobuz intergalactic ce se oprește numai cât să urce cei doi; mă arunc pe urmele lor, nu reușesc decât să mă agăț cu o mână de ușa vehiculului care mă târăște cu o viteză halucinantă; la un moment dat, simt că se ridică de pe asfaltul străzii și virează brusc către Înalt; mă uit În jos și văd casele, pomii care se micșorează treptat, Își reduc dimensiunile, devenind tot mai minuscule, ca firele de iarbă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea fracțiune de secundă pe care o prelungeam cu un efort agonal, un efort ce se Înscria În viitor, căci Începusem să-mi trăiesc viitorul: un viitor văzut concret, nemaipomenit de concret, În detalii extreme. Nu mă impresiona decât concretețea halucinantă a unor avataruri ce nu erau Încă ale mele, dar era sigur că vor fi În cel mai scurt timp, dar cât de scurt nu-mi pusesem Încă problema, căci nu mă gândeam decât la brațele mele Încordate, cu mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a vieții. Poate te-am privit cu ochi mari, ce treceau dincolo de tine: atunci și numai atunci eram fericită, pentru că, atunci, În jurul meu era muntele, iarba sau dragostea altora. Iar dacă ți-am plâns vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant, chinuitor... punct de sprijin... știam că undeva, prin Întuneric, e gândul tău, dar gesturile mele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant, chinuitor... punct de sprijin... știam că undeva, prin Întuneric, e gândul tău, dar gesturile mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar unde om vedea mai multă pădure, acolo să ne prăbușim trupurile și să ni le dăruim unul altuia halucinant... Doar așa te-aș putea simți cât de cât al meu... 1 martie 1965 (luni) Nimic. 3 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. De ce nu pleci odată... așa, ca să nu te mai văd deloc... 4 martie 1965 (joi) Lui Eugen. Bietule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am fi mingea azvârlită-ntr-una de copii. 12 martie 1965 (vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
faptul că se culcase cu unul dintre autorii ei (și când spunea “s-a culcat cu” însemna de fapt “a avut cea mai tare partidă de sex din viața ei, în toate pozițiile și felurile imaginabile timp de zece ore halucinante”) în timp ce juca în continuare rolul de parteneră veselă și iubitoare față de logodnicul ei care era un dulce, o sprijinea și nu bănuia absolut nimic. Când se termină masajul, Leigh se simți parcă mai agitată și mult mai puțin relaxată. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gardului de sîrmă. Jim se uită Înapoi spre Lunghua. Întinderea de orezării și canale din jurul lagărului și drumul de Întoarcere la Shanghai, care fuseseră atît de reale văzute prin gard, păreau acum fantomatice și prea luminoase, parte a unui peisaj halucinant. Jim strînse dureros din dinți, hotărînd să lase lagărul În urmă. Își aminti de rezervele de alimente din magaziile din Nantao. Era important să rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi posibil, să se facă plăcut celor doi soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca o lamă În haosul halucinant de umbre mișcate al peisajului. Te Întorci de la Cântarea României, nu aia a lui Russo, ci altă chestie. Va trebui să plătești chiria, lumina, telefonul, Întreținerea. Dacă ai avea de plătit și o pensie alimentară? Nu ai un leu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
subordonare. Iubitul e sclavul ființei diafane pe care numai mintea lui o vede și nu o dată, tot înălțînd-o și dăruindu-i-se, sclavia lui îi dă cel mai atroce sentiment de posesiune. Nevoia de protecție și teama de însingurare degenerează halucinant. Sămînța dragostei ține de înger ca și de diavol la un moment dat. V. tînăr, zbori. Din colțul de aici al timpului clipa se vede explicit. Te-ai vrut orientat și iată-te prins în rețeaua cristalină a eșecului. Ești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totdeauna tîmpiții au luat partea excrocului și l-au urcat în frunte. Și perversiunea e un capăt extrem al normei, pe cînd nonconformismul e o abatere. Între V. tînăr și Don Juan, nu știu pe cine să prefer. V. e halucinant așa cum oscilează între sinucidere și crimă. Celălalt are în buzunar diploma de ratat. Noroc că au momente cînd nu-i mai pot deosebi. Îl chem alături pe V. Iată-te: bucuros de experiența vieții descoperi la un moment dat că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși n-aș putea spune de unde vine lumina. Observ că pe pereți nu sînt tablouri și nici tapiserii ci, de diverse
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg spitalul a devenit transparent, aici privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta ar fi trebuit să mă cazeze Doctorul, să nu mă mai răpească halucinanta lume care mă înconjoară. Să-mi văd de suferința și, poate, de moartea mea. Tînărul Doctor continuă: „-Te simt nelămurit. Ai vrea să știi cum e dar n-ai răbdare pînă atunci. Bagatelizezi lucruri prea serioase și asta nu-mi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de acord? FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC Îmi amintesc ca printr-un grilaj, tot mai neclar, seara aceea, beam șampanie, eram de acord sau nu cu o definiție, se făcuse aproape 11, ne simțeam fericiți, am văzut clanța ușii de la intrare mișcîndu-se Încet, halucinant de Încet, poate nici nu se mișca, era apăsată cu un milimetru pe minut, ne-am ținut respirația privind-o hipnotizați, la un moment dat s-a oprit, am expirat amîndoi fîsÎind ca niște ceainice Înfricoșate, apoi a revenit la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lusitania, pe urmă au plecat luîndu-și cearșafurile, o țară acum fără Mozambic, fără Macao, fără cearșafuri, și care e trecută În dicționare drept „un loc sărac și arid”, 12 milioane de locuitori, dintre care cei mai mulți tund oile, și doi titani halucinanți, Jos Saramago și Antnio Lobo Antunes, ce-l vor sili pe Alfred Nobel să sară de aici Înainte În fiecare an pe pluta de piatră, situație inconfortabilă, la vîrsta lui, pentru a le Înmîna alternativ premiul din hîrtie suedeză de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a rămas fotografia acelui ucigaș blond, elegant și sordid ca moartea, probabil știa pe de rost concertul lui Ceaikovski, unul dintre actorii mei preferați pînă ce am văzut, recent, cu mare Întîrziere, mult lăudatul Lawrence of Arabia, unde joacă mai halucinant decît orice general maniac din toate timpurile și toate filmele, mai ales cînd Își pune basmaua albă pe cap și zîmbetul idiot cu care-și Însoțește constant replicile solemn cretine și cavalcadele pe cămilă. Filmul lui Lean e de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă, halucinantă secundă, palide și spectrale. — Eu, Mortimer Winshaw, începu avocatul, las aceste cuvinte membrilor familiei mele care îmi vor supraviețui, cu convingerea sigură că vor fi prezenți să le audă. De aceea, voi începe prin a le ura bun-venit nepoților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit mai mare la gândul că Eduard suferise un accident. Și nu un accident oare care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale mediului familiar pălesc, liniile anatomice ferme ale oamenilor se transformă în umbre misterioase abia conturate fără trup și fără substanță, topindu-se într-un șuvoi turbionar, spart de agitația unor fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să încetez cu predispoziția asta morbidă, își spune. E doar din cauza faptului că am văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe lucruri dureroase. Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]