2,384 matches
-
devenit foarte populară și chiar cochetă pentru copilași. Dar și motiv folcloric și chiar pentru poezia cultă, uzitat de foarte mulți autori. O glumă “din vremea mea” spunea: -Câte buline/pătrățele ai pe rochiță? -Multe și indiferente, era răspunsul, spre hazul ștrengarilor din jur. A sta să le numeri este o muncă inutilă. Ori poate, pentru un copil de șapte ani, îl va ajuta să învețe mai ușor să numere, să adune, să scadă... Lăsând gluma la o parte, rochița cu
PREZENTAREA VOLUMULUI DE VERSURI PENTRU COPII, AL VEREI CRĂCIUN, ROCHIŢA CU BULINE , EDITURA PHOEBUS, 2013 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345988_a_347317]
-
Mi se spune.-A câtă oară?! Stai dumneata o lecuța: Dar,...eu sunt chiar bunicuța... Eu nu sunt dintre golani, N-aveți patruzeci de ani?! Domnule , nu vezi prea bine? Ani șaizeci eu port cu mine... Chiar de dumneata faci haz, Câteodată am necaz: Eu vorbesc cu ani șaizeci, Tratata-s de patruzeci... Nu ne putem înțelege, Fiecare-i cu-a lui lege: Eu vorbesc cu-ntelepciune, Ceilalți sunt puși pe glume... ...Lume, lume ,soro lume, Nu-nteleg ce ai cu
CE MAI FACETI, DOMNISOARA ? de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347787_a_349116]
-
mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură? - Nu am vrut să te jignesc. Doar am glumit să te necăjesc un pic, să fac haz de necaz. - De asta-mi arde mie acum? De glumele tale? Eu nu știu cum să mă prezint în fața părinților și ție îți arde de glume. Ce-o să zică mama Gloria despre mine? - Ce să zică? Nimic. Oricărei tinere i se poate
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347775_a_349104]
-
regretul că rămăsese dezamăgit. Oamenii din trăsuri vorbeau tare, ostentativ, dându-și cu părerile despre spectacolul de la care ieșiseră; pe măsură ce se depărtau de Burgtheater, vocea lor părea o continuare a spectacolului care se vărsase peste străzile din apropierea Imperialului. Unii făceau haz de figurantul bătrân, Kraus, care rămăsese țeapăn pe scenă, alții lăudau pe Baudius și-o numeau Floarea Burgului... Luminile de la felinare se proiectau în luciul străzii dând impresia, dacă mergeai cu capul în jos, că orașul s-a răsturnat; un
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
s-a întors mirat spre mine:” De unde știți? Eu am apucat-o acolo! Dar știu că un întreg sat a fost mutat, puțin înainte de război. Barajul s-a construit după. Ați fost aici înainte de război? Ce vârstă aveați atunci?” Spre hazul general am răspuns: „Eram în burta mămicii”. Totul a fost luat drept o glumă dar, ghidul, adept al teoriilor parapsihologice m-a luat seara deoparte și am avut o lungă și edificatoare discuție, așa la o cafeluță plătită nemțește. Am
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
din tată-n fiu Zău românul relativ n-are niciun motiv iar românul absolut încă nu s-a născut poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote * Să nu mai fiu român? Dar nu mă pot abține! Costel Zăgan în Haz de necaz * Femeia: poezia românilor cea de pe urmă! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Limba Română e o poveste: fantastică pentru unii, imposibilă pentru alții! definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice * Toată ziua-s fericit că-s român
COSTEL ZĂGAN DESPRE ROMÂNIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347296_a_348625]
-
a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdacioasa, Din ochi negri mângâioasa, Puica ademenitoare, Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculița Cu gușa de porumbița, Cu guriță mitutea, Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine sa-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țară florilor
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdacioasa, Din ochi negri mângâioasa, Puica ademenitoare, Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculița Cu gușa de porumbița, Cu guriță mitutea, Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine sa-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țară florilor
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
sus scriind „Garda albă” și niște piese de teatru, pentru ca să se sacrifice în marea satisfacție de a scrie „Maestrul și Margareta” ca pe o carte sortită să nu și-o vadă el trecută prin furcile confraților critici, atunci ajungem la hazul jalnic din marea enciclopedie sovietică (și nu al lor, care era bun) în legătură cu Ilf și Petrov: Întrucât litera „I” a apărut în anii '50, textele fiind redactate înainte de moartea lui Stalin, iar litera „P” în anii '60, la „Ilf și
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
vecine trăgând cu urechea și așteptînd să-și termine istorisirea, fără să-i întrerup. Așa de pildă într-o zi, l-am auzit pe un tinerel povestind unuia mai în vârstă o pățanie de care amândoi păreau să facă un haz nebun: - Auzi nene, mă întâlnesc într-o zi cu Mutu lu' Zgâmbu care venea dinspre centru și călca apăsat de parcă punea la porumb nu alta. Când ajung în dreptul lui, zic: „- Bună dimineața nene”. Nu puteam să-i zic: „- Bună dimineața
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
spui! Oamenii însă, reticenți și plini de bun simț, așa cum sunt sătenii de regulă, se adunară numai când Costel, dând dovada unui caracter eroic, le promise fiecăruia câte un pahar de palincă, de la mama ei! Ascultară poveștile narate cu mult haz din ce-și amintea Costel, mai băură câte un pahar, apoi altul și, treptat-treptat începură să fie încrezători în spusele acestuia. E drept că așa ceva s-a întâmplat doar la faza când erau deja făcuți pulbere, spre surprinderea lui Costel
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
ajut. Mai ales că acum ai prins și o conjunctură favorabilă. Cei de sus ne-au suspendat fondurile și trebuie să refolosim materialele pentru că nenorociții ăia de pirania ai șefului, de foame, zac pe fundul acvariului și n-au nici un haz, iar șeful ne-a tăiat pe toți de la prime și vrea chiar să ne aclimatizeze pe haznaua asta de planetă. Bă, e jale! Așa că ai picat la țanc! Hai! De fericire Costel se aplecă să-l pupe pe aldebaranez, însă
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
din încăpere. Apropie-te! Oprindu-se în fața treptei, necunoscuta imbrăcată în straie simple, îl privi fără să răspundă. Clipele goale creau tensiune, nemulțumindu-l pe cel obișnuit să fie adorat. - Propunerile tale nu prezintă interes, ai numai cereri lipsite de haz și beneficii. Ce oferi? Cât? - Am de oferit, ce mi-ai încredințat! Se sprijini confortabil de spătarul căptușit în catifea roșie țesută cu fir de aur, bătând darabana pe mânerul jilțului. - Nu am făcut niciodată afaceri cu persoane insipide. Nu
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
ascultare celor din jur, chiar am întinerit. Fie și cu o poveste. Umorul, șarja, ironia, satira sunt omniprezente în toate poveștile lui Ovidiu Creangă, chiar și atunci când povestea are un subiect trist. El știe, precum românul cel bun, să facă haz de necaz, chiar în vremuri potrivnice. Un proverb, o cugetare, o reflecție șarjată, o poezie, un catren, pot smulge omul din necazul cotidian. Și atunci, scriitorul și-a atins scopul. Pentru că literatura, are acest nobil țel: de a te face
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
nu ne lasă indiferenți, nici Rică-Iepurică și cățelul Azorică. Dar și istorisiri adevărate cum e cea despre Ion, argat la nenea Culică, pretext pentru autor de a-i sfătui pe copii să nu cumva să prindă darul fumatului. Un deosebit haz are și povestea „Piei, drace!” - dar și o foarte interesantă și plină de semnificații întâmplare, cu Mama Regină și micuțul Mihai, în vârstă de șase ani, viitorul rege, în istorisirea „Ghici, cine mi-a pus mâna în cap!” Aflăm apoi
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
păcat să arunc toată varza murată care mi-a rămas? Așa, măcar o parte din ea o mai folosesc... când am un musafir mai de soi ca dumneata. - Dacă așa stau lucrurile, accept cu plăcere invitația dumitale. Făcea și el haz de necaz. Un tuci plin cu varză acră și șorici... Meșterul Giudică se pricepe la toate: fierărie, dogărie, electrice, tâmplărie, dulgherie, tinichigerie, instalații. Pune o coadă de topor cu aceeași ușurință cu care se pricepe să-ți ridice o magazie
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
al Formulei 1, careuri în alb-negru, ca o tablă de șah din care lipsesc suspect piesele de joc. Decedați sunt regii, reginele, caii și pionii, ca un fel de „operația a reușit, dar pacientul a murit”. Jocul nu mai are haz. Să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să vorbesc cu păcat, știu cât de groaznic e să ai în mașină un „copilot” care te pisează întruna să faci cum vrea el. Dar parcă mai dragă mi-e până și soacră-mea
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
Oțet pe buze-Ți pun, niciun strop de apă! La zar Îți trag cămașa împurpurată, Coroană-Ți fac din spini, frunte-adânc-o-nțeapă. Sângele Îți curge pe tâmple, pe obraz, Lacrimi aburinde-Ți spală răni uscate; Soldații râd, pe seama Ta, fac mare haz: „Hai, profețește, ne iartă de păcate(!) Cuiele bătute-n palme și-n picioare Te-au priponit, Fiu de Milă și Iertare, Pe crucea, astăzi, talismanul lumii-ntregi, Ca să renaști apoi, un Rege peste regi! Maria, Fecioară, măicuță duioasă, Imploră-n
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
să te faci? Și știi că eu nu am pretenții; poți să mă îmbraci în pantaloni scurți că acolo, la loc cu veredeață nu mă mai alege nimeni, spuse zâmbind așa cum făcea mereu ca să mă scoată din ale mele...Făcea haz de necaz, săracul! El era cel care încerca cu glumele lui, să mă pună pe linia de plutire când vedea că o iau razna...de când necazurile se abătuseră asupra noastră, Mircea se schimbase radical, dar la ce bun, acum? Nu
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
vieții Câte duse-n spate E sau nu e greu - Lucrurile toate Altfel sunt mereu Că nu știi de unde Începi să cobori Nici unde se-ascunde Sacul cu comori Oprit la un pas de Grea melancolie Nici nu mai fac haz de Ce lumea nu știe: Ce-i mai rău decât Să știi că nu știi Fie doar atât: Ce numim a fi?! Referință Bibliografică: Meditații / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 791, Anul III, 01 martie 2013. Drepturi de
MEDITAŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/345537_a_346866]
-
multe ori... • Performanță - au furat zahărul din ceai. • Teamă de pușcărie e mai tare decât teama de ridicol. • Eu când presupun ceva, sunt sigur! • Sentimentele se tocesc, speranțele se aplatizează (Andrei Bacalu). • Marile spirite se întâlnesc... Depinde unde. Ca să faci haz de necaz, trebuie să le ai pe amândouă. Când doi se fac reciproc idioți, nu-i contrazice. • Pe noi nu ne păcălește nimeni. Noi ne păcălim singuri... Dr. Dorel SCHOR Duminică, 9 noiembrie 2014 Tel Aviv, Israel Referință Bibliografică: Dorel
NEDUMERIRI & PĂCĂLELI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376840_a_378169]
-
ca măraru-n ciorbă! Cuv.„acioaie”: zice DEX-ul că provine din cuvântul italian „acciaio”, care înseamnă „oțel”. Din explicația DEX-ului rezultă că autorii habar n-au ce este acioaia și au dat și ei o etimologie la plezneală , spre hazul ciobanilor, pentru că acest cuvânt este sinonim cu „talanga” și, respectivul obiect se agață la gâtul măgarului sau al berbecului care conduce turma. Noroc că ciobanii nu prea citesc DEX-ul. Cuv.„varză”: cică ar proveni din cuvântul latinesc „vir(i
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
așa ceva, Daniela. Te-am întrerupt și îmi pare rău. Spuneai ceva de existența celei de a treia dileme. M-ai făcut curios, foarte curios. Ești bună să vorbești și despre ea sau... - Nu știu dacă ar trebui... Nu are niciun haz și nici nu-mi doresc să-i dai vreo interpretare greșită. - Păi, dacă tot ne-am hotărât să ne facem confidențe, hai să le spunem pe toate! Să ne ușurăm sufletele... Jur că nu voi povesti nimănui! promise el cu
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
aflam pe scară și mă pregăteam să urc pe punte. Zgomotul exploziei și zdruncinătura, m-au aruncat pe scară în jos, ca pe un fulg. Nu am mai auzit, cu ambele urechi, timp de o săptămână, decît un țiuit continuu. Hazul cel mare a fost că tunarii noștri nu au reușit să lovească ținta, cu toate că ne-am apropiat cu nava la 30-40 metri, iar marinarii dădeau cu cartofi în țintă și o nimereau! Nu mai spun că ceea ce numeam noi țintă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
acest timp, ce făcea mutul călușului? Sigur că juca și el, tot atât de serios cum jucau și călușarii. Dar seriozitatea lui devenea caraghioasă când îi juca nasul de ardei pe față și i se scutura sub fustă ciudatul instrument. Și, spre hazul femeilor, mai întindea piciorul, scoțând la iveală buclucașul obiect. Spre deliciul lor, mutul îl acoperea imediat cu un gest rușinat. Era una, mai aproape de călușari. Trupeșă, cu piept bogat și mucalită. Când i se ridica fusta mutului, se tot văicărea
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]