2,407 matches
-
-mi pun acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul, dar pentru a face haz de „cumnatul Cristache” a înlocuit cuvântul „iepușoarele „ cu cel de „iepuțele” și astfel propoziția rostită de tata suna așa : „Păi, da o să-mi pun eu acum la ham epuțele mele pentru tine”. Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat la cîteva luni după cununie, deci tata a fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu mă vadă cei veniți la școală, mi-a ieșit în cale un om care m-a luat în brațe, cu sila, și m-a dus în clasa în care erau părinți, elevi și cei doi învățători. Toți, au făcut haz când am apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o cu domnul Tănăsescu, un învățător mai sever și nu așa de conștiincios ca domnul Baștiurea. În localul școlii din Ciupercari, pe când eram în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dar cred că e nu doar mai generos, ci și mai onest să le numim ingrediente, să admitem că fără ele fără uși scîrțîitoare, păpușele sinistre și bubuituri în miez de noapte poveștile cu fantome n-ar mai avea atîta haz și să cădem de acord că rareori au fost combinate atît de bine. în orice caz, nu ele fac filmul. Acesta nu e un exercițiu horror, ci o fantezie lirică ce proslăvește fără teamă inseparabilitatea mamei de copil și nevoia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată a caimacanului. Toți eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar am amânat lucrul de Sf. Neculai, pentru când ne-am hotărât să-i exprimăm mulțămirile noastre într-un mod mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tribunalului Suceava și după un an transferat membru la curtea de întărituri din Iași, unde am stat până la desființarea ei. Nu pot să uit pe unul dintre membrii acelei curți, pe răposatul Balica, care era un șăgalnic 49 cu mult haz și foarte simpatic tuturor. El avea obiceiul să numească pe tinerii ușuratici și fără ocupațiune, chirapleși, adecă pierde-vară, cum am zice noi. Vodă Cuza, înainte de a se alege Domn, era și el un fel de pierde-vară și-i plăcea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împreună cu trei tovarăși de la monastirea Agapia la Târgul Neamțului unde aveam de gând să ne urcăm la cetate. Pe atunci nu erau șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au plecat, eu, confuz de sărutările încă calde ce primisem pe obraz, m-am adresat tatălui meu zicându-i: Tată, am să te rog de ceva. Spune, măi băiete. Cumpără-mi și mie o Lăzoaie! Își poate oricine închipui ce haz a făcut părintele meu de această deșănțată rugăminte, iar eu nici astăzi, că a trecut la mijloc atâta amar de timp, nu am uitat imaginea doamnei Lazu care mă orbise un moment și nici râsul homeric al părintelui meu în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viață, ceea ce e cu putință și că aceste rânduri i-ar cădea sub ochi, ceea ce mi se pare cu neputință, dat fiindcă ea nu mai locuiește în România de aproape 50 de ani, încă sunt convins că ar face mare haz de târziele declarațiuni ale unui ex-tânăr adresate acum unei ex-frumuseți. II Așadar, frigurile mele de dragoste odată tăiete din rădăcină prin remediul drastic al măritatei ființe ce-și găsise culcuș în inima mea, mi-am revenit încetul cu încetul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
considerentul că o istorie a literaturii o scrie un om, un critic, și nu un apostol, ba chiar pardon! Dumnezeu. Acolo sunt niște opinii personale și nu litere de Evanghelie. De ce, dar, atâta tevatură, atâta ură, încrâncenare, caz, necaz și haz în jurul vreunui volum intitulat, supradimensionat, istoria literaturii române? Toate "istoriile", chiar și cele care au cunoscut... gloriile (ca s-o dau ușor în rimă), sunt amendabile la destule componente, printre care competența autorului, obiectivitatea sa. Astfel că o atare istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
însele ironice cu alții care nu-și dau seama de natura situației. Ca Richard al III-lea care e preocupat să ceară, nevinovat, căpșuni cînd urzește moartea lui Hastings. A. B.Dar în viață? În viață, capacitatea de a face haz te ajută să suporți mai ușor prostia omenească. Prostia e un lucru foarte enervant și incidența ei este uriașă. Jocul democratic prevede acțiunea după decizia majorității. Cu cît cei care se pronunță sînt mai mulți, cu atît printre ei vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vedere. Vă mai amintiți cum arătau cei de la PD-L ? Boc era descompus, Stolojan avea un zâmbet de ducă-se pe pustii, iar Videanu, sigur își dăduse cu toate bordurile în cap. Dintre toți, numai Boc a fost de tot hazul. Nu-ți este dat să auzi așa ceva în toată ziua. Omulețul lui Gopo a scăpat una de să crape de invidie toți mistificatorii de profesie, măsluitorii cu alba-neagra, manglitorii și pamblicarii: a câștigat dreapta, poporul a decis pentru dreapta. Vezi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul? Trebuia să roșească dintr-atât pentru propriul lui oraș natal? Nici gând! Aici, foarte aproape, se afla o anume grădină publică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sburătorul”, „Tiparnița literară”, „Adam”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta”, „Rampa”, „Izbânda”, „Avântul”, „Cuvântul liber” ș.a. Mai semnează I.P. Amurg, Enter, Logicus, I. Pajură, Rix. În 1929 i s-a decernat Premiul Societății Scriitorilor Români pentru romanul Viața cu haz și fără a numitului Stan, iar în 1933 romanul Calea Văcărești îi aduce consacrarea. În februarie 1931 a fost ales președinte al Cercului Ziariștilor din București. În perioada celui de-al doilea război mondial, fiind evreu, nu a mai putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
volumul Fantoșe vopsite (1924) cuprinde poeme în proză scrise cu exuberanța juvenilității. Autorul vrea să epateze prin fantezii bizare și viziuni absurde, prin duritatea limbajului și exacerbarea divagațiilor sentimentale. Experimentele începutului sunt sesizabile și în întâiul său roman, Viața cu haz și fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul colectiv. G. CĂLINESCU SCRIERI: Menirea literaturii, București, 1917; Fiori, București, 1918; Stafia roșie, București, 1918; Meșterul Viață, București, 1919; Paiațele politice literare, București, 1921; Fantoșe vopsite, București, 1924; Viața cu haz și fără a numitului Stan, București, 1929; Horoscop, București, 1932; Amor încuiat, București, 1933; Calea Văcărești, I-II, București, 1933; ed. cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1957; ed. pref. Ion Simuț, București, 1989; Foc în Hanul cu tei, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
din sat. Țin minte că, împreună cu fratele meu, tata ne trimitea să le ducem la boieri câte ceva de mâncare. Apăruse atunci laptele praf în cutii, se dădea ca rație, și dimineața le duceam lapte, despre care coana Sofia spunea, spre hazul tuturor: „Laptele ăsta a lui Cernat e prea dulce”. Săraca, pierduse la vârsta ei, contactul cu realitatea dură și nemiloasă. N-au trăit mult, au murit unul după altul, și au fost înmormântați în cimitirul de la Lunca. Eu am ținut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care au sprijinit material reconstrucția și repararea bisericii îl amintim aici pe tatăl învățătorului Sandu Gheorghe din Valea Boțului. Nu că n-ar fi și alți credincioși cu dare de mână, dar lui și s-a întâmplat ceva de tot hazul cu niște lucruri sfinte. A dat o comandă la un pictor din Bacău pentru două icoane de sfinți și a plătit cât și s-a cerut, nu puțin. A luat icoanele, le-a adusă acasă și le-a tot privit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care l-au cunoscut, amplificate de urmași, cărora nu trebuie să li se acorde mai multă importanță decât necesită, însă „povestea” despre „îmblânzirea” hoților, povestită de învățătorul Gh. Postoiu, atunci când a mersă cu popa Chirilă la Bacău, are miez și haz. Popa Gh. Chirilă s-a petrecut din această lume în 1915 și parohia a fost cerută de popa Nourescu Constantin care era prea pretențios: nu-i plăcea casa parohială (două odăi, sală la mijloc și chiler) făcută de epitropi, „Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jocul „Gherdănica” care presupunea ascunderea celui desemnat ca să scape de lovituri. Era căutat, scosă din ascunzișuri (după sobă, sub pat, în tindă etc.) și, dacă nu ghicea la cine e „gherdănica”, continua jocul și o încasa iar și iar spre hazul general. Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au fost la înmormântare, se coceau împletituri speciale, numite capete, sub forma unei cruci. În aceste capete se înfigeau bețișoare în care se puneau mere, prune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și senator liberal de Prahova, îndeplinește funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților (1990-1992) și apoi de vicepreședinte (1996-2000) și președinte (2000) al Senatului României. I.-Q. debutează în revista „Curierul Liceului «Sfinții Petru și Pavel»” (1934), prima lui carte fiind Haz de necaz, publicată în 1943 și prefațată de Radu D. Rosetti. Următoarea culegere, Epigrame, cu inedite și preluări, apare abia după trei decenii, în 1973. Colaborează cu epigrame, schițe, însemnări critice sociale și politice la „Gânduri și rânduri”, „Gând prahovean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
în 1958, dar nepublicată. Între eseurile adunate în volumul Liberal din tată-n fiu (1996), sunt cuprinse și câteva fragmente autobiografice, în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima scoicilor, București, 1979; Mărturie mincinoasă, București, 1983; Citație pentru un necunoscut, București, 1988; Liberal din tată-n fiu, București, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]