2,457 matches
-
a tumorii primare; 3) existența unei leziuni premergătoare pe roșul buzei inferioare (diskeratoză), cu potențial de malignizare; 4) factori etiologici (sau de risc) recunoscuți în antecedente (igienă orală deficitară, tartru, traumatisme locale, tabagism cronic, intoxicație etanolică cronică); 5) statistica formelor histologice ale tumorilor maligne ale buzei inferioare situează carcinoamele scuamocelulare pe primul loc (75-85%), celelalte tipuri fiind: carcinoame nediferențiate, carcinoame bazocelulare, carcinoame anaplazice, carcinoame mixte și neprecizate. Pentru precizarea diagnosticului și stabilirea configurației biologice actuale a pacientului este necesară o explorare
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
Au fost descrise o serie de modificări genetice sau sindroame familiale asociate cu tumori (vezi „Clasificarea și biologia tumorilor cerebrale”). Tumorile cerebrale primare pot fi clasificate în funcție de localizare. La adulți 80-85% din tumorile sunt supratentoriale, iar 15-20% infratentoriale. Principalele tipuri histologice și frecvența lor sunt [4]: - Glioblastom multiform 20-25% - Astrocitom anaplazic 3-5% - Astrocitom de grad mic 18-20% - Ependimom benign sau malign 3-5% - Oligodendrogliom benign sau malign 2-4% - Meduloblastom 2-4% - Meningiom 15-18% - Schwanom 6-8% - Adenom hipofizar 8% - Pinealom benign malign 1-2% - Angioblastom
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mai mare parte astrocitoame grad II și III. În unghiul pontocerebelos întâlnim frecvent meningioame și schwanoame. EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR CEREBRALE LA COPIL La copii dintre toate neoplaziile tumorile cerebrale sunt pe locul doi ca frecvență, după leucemie, (aproximativ 25%). Rata diagnosticului histologic este de 85-90%, anumite localizări ca nucleii bazali și trunchiul cerebral fiind diagnosticate numai pe CT sau RMN. Metastazele cerebrale sunt mai puțin frecvente la copii. Incidența anuală a tumorilor cerebrale este între 2,2 și 3,5 la 100
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
5 la 100.000 la copii sub 15 ani, cu o incidență medie de 3,5 la 100.000 pentru băieți și 2,5 la 100.000 pentru fete [5,6]. Alte rapoarte arată diferențe atât în localizare și rezultate histologice, legate în mare parte de intervalele de vârstă din copilărie [7,8]. Nu se știe dacă există o creștere reală a ratei de apariție a tumorilor cerebrale la copii sau se datorează îmbunătățirii metodelor de diagnostic. Țări precum Danemarca, Germania
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
corespunzătoare; − tumori care recidivează. În aceste cazuri reintervenția se impune dacă există semne clinice și imagistice de recidivă tumorală (fig. 4.41). Radioterapia adjuvantă se impune în cazurile în care există semne imagistice de transformare malignă și/sau dacă aspectul histologic confirmă agresivitatea tumorală (indicele mitotic ridicat). Astrocitomul pilocitic Are o evoluție în general benignă și degenerează malign extrem de rar. Sunt întâlnite cu predilecție la copii, cu un vârf de incidență în decada a doua de viață (fig. 4.42). Se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivelul lobului temporal. În experiența clinicii noastre pe cazurile analizate în perioada 2001-2008 localizarea cea mai frecventă a astrocitoamelor pilocitice este descrisă în figura 4.43. Astrocitoamele pilocitice se caracterizează prin: predomină la copii, se localizează de obicei periventricular, aspectul histologic bifazic (zone de țesut compact celular alternând cu microchiste mucoide), prezența rară a proliferării vasculare și a atipiei nucleare, tendința de a crește prin mărirea volumului, comprimă mai mult decât infiltrează țesutului adiacent, tendința de metastazare redusă, evoluție clinică de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumorii. Edemul peritumoral este de obicei moderat spre minim (fig. 4.47), realizabil de cele mai multe ori. În cazul unei ablări totale radioterapia nu este utilizată, doar în cazul în care apar recidive cu creștere rapidă sau în cazul în care histologic s-au evidențiat elemente de malignitate. Chimioterapia se utilizează postoperator în cazul oligodendroglioamelor anaplazice sau în cazul celor care sunt clinic sau imagistic agresive. Majoritatea oligodendroglioamelor răspund la chimioterapie. În ultimii ani s-au făcut studii privitoare la efectul temodalului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prognostic rămâne gradul de rezecție tumorală. O rezecție totală are un prognostic net mai bun ca una parțială. Acest lucru justifică decizia unei reintervenții operatorii în cazul în care s-au observat reminiscențe tumorale la RMN-ul de control. Caracteristicile histologice care determină un prognostic prost este hipervascularizația, prezența mitozelor, proliferarea endotelială, calcificările și celulele cu densitate scăzută. Elementele asociate cu un prognostic bun sunt prezența focarelor astrocitare, forma neregulată a nucleilor și celulele cu densitate crescută. Ependimoamele de grad mic
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
aproximativ jumătate dintre cazuri [41]. Tratamentul acestor tumori este multimodal. Oligoastocitoamele, în comparație cu oligdendroglioamele răspund mai puțin favorabil la tratamentul chimioterapic, probabil datorită componentei astrocitare [42]. TUMORILE DE PLEX COROID IOAN ȘTEFAN FLORIAN, HORAȚIU IOANI Majoritatea tumorilor de plex coroid sunt histologic benigne (papiloame de plex coroid, WHO I) dar, în cazuri rare pot fi de grad intermediar (papilom atipic de plex coroid, WHO II) sau maligne (carcinom de plex coroid, WHO III). PAPILOMUL DE PLEX COROID Papilomul de plex coroid (PPC
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
2,3]. Histopatologie. În general, sunt tumori bine delimitate, lobulate, localizate intraventricular. Atât papiloamele cât și carcinoamele pot să invadeze parenchimul cerebral (fig. 4.58). Dacă invazia este masivă se presupune că tumora este un carcinom. De asemenea, ambele tipuri histologice pot avea extensie subarahnoidiană [4]. Papilomul de plex coroid reprezintă singura entitate în care hidrocefalia apare ca urmare a hipersecreției de LCR. Mecanismul producerii hidrocefaliei este însă mai complex, alături de hipersecreție poate apărea și obstrucția căilor de drenaj de către tumoră
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Behavior, Life History, and Surgical End Results” în care sunt descrise cele 313 cazuri de meningioame diagnosticate și tratate chirurgical între anii 1902 și 1932 [7]. ORIGINEA MENINGIOAMELOR Cu toate că teoria originii la nivelul vilozităților arahnoidiene este general acceptată, paleta lor histologică variată, cu numeroase subtipuri (meningotelial, fibroblastic etc.) ce se „potrivesc” cu diferitele tipuri celulare din structura anatomică a granulațiilor a dus inevitabil la întrebarea critică privind originea meningioamelor: există o celulă stem pluripotentă ce dă naștere meningioamelor sau fiecare subtip
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
variată, cu numeroase subtipuri (meningotelial, fibroblastic etc.) ce se „potrivesc” cu diferitele tipuri celulare din structura anatomică a granulațiilor a dus inevitabil la întrebarea critică privind originea meningioamelor: există o celulă stem pluripotentă ce dă naștere meningioamelor sau fiecare subtip histologic derivă din diferitele subseturi de celule ce formează granulațiile arahnoidiene?[6]. Conceptul recent introdus de „meningioma stem cell” vine în sprijinul datelor clasice care atestă originea meningioamelor la nivelul granulațiilor arahnoidiene dar care nu indică exact tipul celulei arahnoidiene ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
CD 166- (secvență asemănătoare cu cea a celulei stem canceroase din neoplaziile mamare CD133+, CD44+, CD24- ) [6]. CLASIFICAREA OMS În 2007, OMS propune încadrarea meningioamelor în clasa tumorilor meningeale și le împarte în trei grupe (fiecare cuprinzând mai multe tipuri histologice), în funcție de recurență, ritm de creștere și evoluție clinică [9]. Grad I OMS (creștere lentă, risc scăzut de recurență): 1. Meningiom meningotelial (sincițial, endoteliomatos) 2. Meningiom fibroblastic (fibros) 3. Meningiom tranzițional (mixt) 4. Meningiom psamomatos 178 5. Meningiom angiomatos 6. Meningiom
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Menigiom cordoid 3. Meningiom cu celule clare (intracranian) Grad III OMS (risc înalt de recurență și evoluție agresivă): 1. Meningiom anaplazic/ malign 2. Meningiom papilar 3. Meningiom rabdoid. Trebuie subliniat că această recentă clasificare a meningioamelor se bazează pe caracteristicile histologice ale țesuturilor tumorale în combinație cu un set de parametri corelați cu agresivitatea tumorală, și anume: invazia corticală (punți de celule tumorale ce străbat piamater și infiltrează parenchimul cerebral), rata mitozelor (OMS grad II când există 4-20 mitoze/10 câmpuri
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
peritumorale [10]. De asemenea se mai descriu meningioamele „en-plaque” cu aspect plat fiind rezultatul unei proliferari meningoteliale difuze pe o zona limitată a meningelor, de obicei în regiunea aripii de sfenoid, generând reacție osoasa adiacentă (endo/ exostoza) [11]. Microscopic. Variantele histologice incluse in gradul I OMS sunt cel mai frecvent întâlnite și dintre acestea trei tipuri sunt considerate „clasice”: tipul meningotelial format din celule poligonale cu pseudoincluziuni intranucleare ce dispersează cromatina spre periferie („Orphan Annie’s eye nucleus”) așezate în lobuli
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cel meningotelial și cel fibros, întâlnindu-se frecvent vârtejuri celulare și corpi psamomatoși. Meningioamele atipice (grad II OMS) sunt caracterizate de o activitate mitotică ridicată (4-20 mitoze/0,16 mm2) sau de coexistența a cel puțin trei din următoarele caracteristici histologice: celule mici, macronuclei, pattern difuz și arii de necroza. Se citează un risc de 8 ori mai mare de recidivă tumorală, chiar și în cazul rezecției chirugicale totale [12]. Meningioamele anaplazice (grad III OMS) prezintă caractere maligne clare (invazia corticală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
odată cu identificarea genei NF2 (localizată pe 22q12.1 și care codifică merlina) ca genă supresoare tumorală în meningioame, au fost detectate mutații (inserții, deleții sau mutații nonsens) ale acestei gene în 60% din meningioamele sporadice, procent ce variază în funcție de tipul histologic (>50% din meningioamele fibroblastice și tranziționale și 18-25% din cele meningoteliale) [20-23]. Deoarece aproximativ 30% din meningioame, în special cele de tip meningotelial nu prezintă nici una dintre alterările cromozomiale mai sus menționate s-a impus investigarea altor gene asociate cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
0,15-0,3% din tumorile intracraniene [8]. Majoritatea cazurilor raportate în literatură au vârste cuprinse între 15 luni și 60 ani și un maxim al incidenței în decada a treia de viață, fără a exista o predilecție pentru sex [7]. Histologic condroamele craniene au aceleași caracteristici ca cele cu localizare în alte părți ale corpului, fiind formate din țesut cartilaginos hialin și matur, cu celularitate scăzută dispus în trabecule sau lobuli. Macroscopic apar ferme și lobulate. Aceste tumori cresc lent și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
favorabil [7]. Meningosarcomul Sarcoamele meningeale sunt tumori rare ale leptomeningelui, constituind aproximativ 1% din totalitatea tumorilor sistemului nervos central. În general, tumorile sunt bine delimitate de parenchimul cerebral adiacent deși pot exista arii de invazie cerebrală însoțite de reacție neuroglială. Histologic sarcoamele meningeale sunt tumori maligne, compuse din celule fusiforme dispuse într-o rețea bogată de fibre reticulinice, existând variante pleiomorfe, de o mare malignitate, în care se observă absența rețelei reticulinice și prezența unor straturi de celule poligonale. Radioterapia efectuată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
subdural [15]. Deși în mod obișnuit este o tumoră primară, în unele cazuri au fost descrise după radioterapie sau chimioterapie [5,18]. Manifestarea clinică a HFM intracraniene e variabilă și depinde de localizarea tumorală [16]. Frecvența metastazării depinde de subtipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiformpleiomorfic. Metastazele HFM pot afecta orice organ al corpului, frecvența metastazărilor depinzând de tipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiform-pleiomorfic [14]. Anatomie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
intracraniene e variabilă și depinde de localizarea tumorală [16]. Frecvența metastazării depinde de subtipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiformpleiomorfic. Metastazele HFM pot afecta orice organ al corpului, frecvența metastazărilor depinzând de tipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiform-pleiomorfic [14]. Anatomie patologică: histopatologic se descriu cinci subtipuri histologice: storiform-pleomorfic, myxoid, cu celule gigante, inflamator și angiomatos [17]. Histologic sunt formate din celule fusiforme cu histiocite, celule xantomatoase
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
angiomatoase la 50% în tipul storiformpleiomorfic. Metastazele HFM pot afecta orice organ al corpului, frecvența metastazărilor depinzând de tipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiform-pleiomorfic [14]. Anatomie patologică: histopatologic se descriu cinci subtipuri histologice: storiform-pleomorfic, myxoid, cu celule gigante, inflamator și angiomatos [17]. Histologic sunt formate din celule fusiforme cu histiocite, celule xantomatoase și celule gigante multinucleate. Nici un marker imunohistochimic nu este specific histiocitomului fibros malign [5]. Investigații paraclinice: Examenul CT a HFM meningeale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
orice organ al corpului, frecvența metastazărilor depinzând de tipul histologic și variază de la 20% în formele angiomatoase la 50% în tipul storiform-pleiomorfic [14]. Anatomie patologică: histopatologic se descriu cinci subtipuri histologice: storiform-pleomorfic, myxoid, cu celule gigante, inflamator și angiomatos [17]. Histologic sunt formate din celule fusiforme cu histiocite, celule xantomatoase și celule gigante multinucleate. Nici un marker imunohistochimic nu este specific histiocitomului fibros malign [5]. Investigații paraclinice: Examenul CT a HFM meningeale relevă leziuni extra-axiale de dimensiuni mari în contact cu meningele
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
lungul falxului, tentoriului, convexitatății cerebrale, bazei craniului sau parenchimului cerebral [19,20,22,23]. Condrosarcoamele produc frecvent semne de afectare a nervilor cranieni cum ar fi 195 diplopie, hipoacuzie, vertij, dar și semne datorate efectului de masă [1]. Anatomie patologică: histologic se descriu trei variante: 62% sunt de tip clasic în timp ce varianta mezenchimală și mixoidă reprezintă 30% respectiv 8% [23]. Condrosarcoamele convenționale apar frecvent la nivelul bazei craniului, sunt tumori cu creștere lentă și se manifestă cu precădere în decada a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mezenchimale sunt extrem de agresive având tendință de a recidiva local dar și potențial de metastazare în special la nivel pulmonar, dar au fost descrise diseminări și la nivel spinal și cerebel [21,24]. Condrosarcoamele parafalcine, deși nu sunt o variantă histologică sunt de remarcat prin faptul că, în general, sunt leziuni de grad mic care apar la pacienți tineri și au prognostic mult mai bun după rezecție chirurgicală în totalitate [1]. Investigații paraclinice - condrosarcoamele pe radiografia simplă apar ca leziuni agresive
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]